Ce sa fac? Iubitul meu cu care locuiesc de 15 ani impreuna, m-a inselat foarte dur. A stat cu o alta timp de o luna de zile iar cand am aflat mi-a zis ca el trebuie sa faca bani si a plecat din nou sa munceasca la mare. Acolo s-a petrecut tot. Chestia e ca daca ma insela fiindca avea o tentatie sexuala si apoi isi vedea de treaba poate ca as fi reusit sa trec peste dar faptul ca a dormit cu ea in pat si mai mult m-a facut de ras acolo spunand ca eu sunt ff geloasa si ca s-a saturat, ca sunt isterica m-a durut foarte mult fiindca stiu ca nu am fost asa. Sunt geloasa si sa zic asa in garda cu el, adica sa stiu si eu ce face si cu cine se vede cand nu e cu mine dar eu cred ca e normal sa stiu. Abia nascusem de o luna de zile si el practic m-a abandonat fiindca voia doar sex cu ea si ca nu putea sa-i zica sa plece din patul lui. Nu pot percepe cum poate un barbat care zice ca te iubeste sa te abandoneze in momente in care e constient de faptul ca tu ca femeie dupa nastere treci printr-o perioada foarte grea si depresiva cu plansete. Cum poti sa accepti o alta langa tine cand stii ca femeia ta se chinuie singura acasa cu un copilas bolnavior si atatea griji? Apoi in momentul cand am aflat s-a purtat ca si cum nu ii pasa deloc ce simt si l-am rugat sa nu mai plece chiar daca nu sunt bani, el a acceptat pe moment apoi a doua zi a zis ca eu chiar am de gand sa nu-l mai las sa plece? Atunci am simtit ca pur si simplu nu il pot intoarce ca eu sunt o piesa veche de care nu mai are nevoie. M-a durut si nu am stiut ce sa fac fiindca ma simteam inutila si i-am zis ca poate pleca. Dar a plecat lasandu-ma in usa cu lacrimi in ochi. Vreau sa va spun ca eu nu am familie si sunt cam "singura pe lume" si in relatia asta am facut tot posibilul mereu ca sa ma simt iubita si nu m-am simtit decat parca a nimanui, cam cum as trai cu un robot care pur si simplu nu iti intelege durerea care mai e si egoist. L-am acceptat fiindca il iubesc, fiindca poate sunt slaba si nu stiu cum sa fac cu el. Am gresit si eu dar nu asa, nu am dormit cu acel baiat, nu am facut nimic. Au fost doar niste mesaje si un sarut, el poate ca nu a reusit sa ma ierte si s-a razbunat crunt. Nu stiu ce sa cred. Dar eu in momentul asta nu ma simt nici o mama buna, nici sotie, nici prietena lui. Nimic. Ma simt un nimic. Si ma tot gandesc la cum sa fac sa scap de toate gandurile care ma macina zi si noapte mereu. Dar apoi gandul la copilasul meu ma opreste si ma simt asa nu stiu parca incoltita fiindca nu mai pot fi fericita vreodata, linistita in suflet, ma gandesc la solutia de a disparea de tot fiindca asa nu l-as mai cicali pe el zi de zi cu ce ma doare Suntem impreuna acum dar el munceste mai tot timpul, ne vedem doar duminica, restul la somn ne vedem. Stiu ca sunt cicalitoare acum ca ii spun mereu de ce mi-a facut asta si el imi raspunde ca e barbat, ca asa fac barbatii ca ii pare rau, dar ce sa faca? Ca de ce nu incerc sa prind incredere, sa fiu altfel ca el nu o sa mai faca, dar nu pot, nu pot sa-l mai cred si ma doare asta. Voi credeti ca mai e iubire? Eu nu pot accepta sa stau asa cu el cu gandul ca nu mai sunt speciala pentru el, importanta. De ce Doamne oare s-a intamplat asa? De ce nu m-a inselat inainte de copil, de ce nu s-a gandit cat voi suferi? Pentru ca ma cunostea foarte bine. Ce fel de iubire e asta. Si eu am gresit dar nu am putut sa trec limita fiindca l-am pus pe el pe primul loc si m-am gandit cat va suferi, chiar nu am putut sa imi fac de cap cum a facut el. Acolo stiau toti colegii lui ca eu i-am gresit chiar si aia cu care a stat, el zice ca nu a zis el asa ceva ca probabil prietenul nostru comun cu care s-a dus o fi zis. Va multumesc din suflet celor ce imi citesc amarul pe care poate nu am reusit sa il descriu exact. Si va multumesc de timpul acordat celor ce imi vor da un sfat. Imi cer scuze de greselile ortografice facute dar sunt intr-o criza de plans.

Tu nu esti femeia lui de vreme ce nu sunteti casatoriti. Voi practic ati trait in concubinaj 15 ani?
Daca e asa, nu vad de ce nu ar face acest lucru si cu alta. Pur si simplu.

Nu prea ai ce face dupa parerea mea. Inselarea este pricina de divort in Noul Testament, dar de vreme ce voi nu sunteti casatoriti, nu are relevanta asta.

Ori il accepti asa cum se comporta, ori il lasi si iti cresti copilul singura. Nu o sa faca asta la nesfarsit, pentru ca o sa i se infunde, dar problema este ca mereu va ramane in mintea ta aceasta vina a lui, ce poate refula atunci cand e el vulnerabil.

Nu am prea multe de spus. Femeile trebuie să învețe că poligamia e soluția contra necazurilor astea și trebuie să se supună total bărbatului. Doar așa poate dispărea gelozia din sistem(ul lor). Într-o anumită măsură are dreptate cînd zice că "așa fac bărbații", există totuși un protocol definit în cazul poligamiei și nu toți bărbații pot fi poligami. Trebuia să spună de la început că așa fac bărbații. Sfatul meu e să te străduiești să îl cunoști cît poți de bine în continuare și să arăți că poți urma instrucțiunile lui fără să argumentezi chestii/nimic cu el. Să spui că îți pare rău pentru ce tu ai făcut nu ajută și nu schimbă trecutul. Poți să-i promiți că nu se va mai întîmpla și să te ții de promisiune. Copilul urmărește dinamica familiei și va avea aceeași dinamică familială în familia sa ca și pe cea pe care o vede.

După ce se culcă cu ea, se întoarce acasă?
Aduce banii acasă?
Asta este esențial.
Durerea ta este treaba ta.

Te bagai si tu langa el si faceati in trei si te calmai instant.

Eu tare banui ca in timp ce erai insarcinata, te-ai napustit asupra lui, emotional si l-ai enervat. Femeile la sarcina au stari necontrolate emotionale si nu cred ca noi barbatii gresim cu ceva sa va toleram acele stari. Obisnuiti sa va napustiti aiurea asupra noastra si nu-i ok. Tu ai gresit. TU. Nu te plange aiurea, nici un barbat nu zice despre o femeie ca este isterica fara sa fie un dram de adevar. De asemenea ti-a demonstrat ca poate si cu alte femei, ca poate fara tine, chiar usor.

Nu este datoria niciunui barbat sa-ti tolereze tie iesirile emotionale necontrolate. Cautati o prietena, o alta femeie pe care sa-ti versi emotiile, nu pe el. Daca il vrei aproape de tine si nu de alta, te comporti exemplar cu el, nu cum ai facut tu. Nu-l alungi de langa tine apoi spui ca nu stiai ce sa faci si ca te simti inutila. Esti inutila si faci greseli la tot pasul. Sfatul meu cel mai bun pentru tine: oricat de naspa te-ai simti, cu el sa te porti EXEMPLAR. Cu cat versi starile emotionale pe el cu atat il impingi mai departe de tine. Pe noi barbatii nu ne intereseaza starile voastre emotionale. Le pastrezi pentru tine, musti din dinti si te porti frumos cu el ca sa nu fi dupa aia amarata si sa nu stii de ce nu mai e cu tine, ci cu alta.

'' trebuie să se supună total bărbatului. '' Scuze, dar din cate stiu sclavia e abolita. Asa ca lasa filmele astea de proprietar de plantatie.

E clar ca relatia nu mai merge, si schemele cu ''de dragul copilului'' o sa se termina cu un copil care vede certuri constante si caterinca. Daca nu merge sa va impacati ar fi mai bine fiecare pe drumul lui.

Majoritatea femeilor patesc inainte si dupa nastere sa fie "temporar inlocuite".
Cauza: barbatii au nevoia lor de descarcare, care nu pot retine timp indlungat si se folosesc de ocaziile ivite.

Aceste lucruri fiind arhi-cunoscute, o femeie are de ales intre doua: ori se desparte de barbat, ori raman impreuna.
Cu cat ai experienta mai indelungata cu partenerul de viata, cu atat trebuie sa-l cunosti mai bine si sa fii in stare sa repari situatia.
O femeie desteapta stie cum sa procedeze. Una proasta se desparte si alege altul si mai rau sau ramane singura pe batranete.

Nu uita zicala batraneasca: un barbat poti tine langa tine daca are burta plina si pungile golite!

Pe timpul sarcini am fost putin plangacioasa in primele doua luni, dar apoi totul a mers super, eram pe aceeasi unda, ieseam mereu cu prieteni. Si sincer isterica inseamna sa ai mereu crize de nervi si sa cauti scandal, lucru pe care eu nu il faceam. Incercam mereu sa port o discutie la calm cu el. Cu nervi la pamant el a fost de la inceput si mereu i-am iertat vorbe urate si impinsaturi, lovituri. Eu sunt constienta ca vinovata sunt eu in relatie doar pentru simplu fapt ca am fost foarte deschisa lui si i-am acceptat cu usurinta tot. Ideea e ca acum nu pot accepta, e foarte greu! Gandeste-te ca tu ierti un om de foarte multe ori cu inima si treci peste cautandui scuze si apropo exact in prima luna de sarcina, Dintr-o discutie oarecare sa ajuns la cearta fiindca cum am spus el cu mine mereu se enerveaza din orice si mi-a spus ca isi baga p in el de copil ca pot sa avortez, fapt ce doare al naibi de tare adica eu imi doream foarte mult cu el un copil dar pur si simplu mi-a fost frica de el ca va fugi fiindca cum am zis nu m-a facut sa ma simt o femeie iubita. Dar daca cineva din exterior il jigneste iti spun sincer ca nu are acceasi nervi care ai are cu mine si de ce? Suntem casatoriti de 5 ani!

Tu ai putea sa faci asa? Daca femeia ta ar gresi?

Pai si de ce se intampla asta? Inainte si dupa nastere? Ar trebui sa fi bucuros ca devii tatic nu ca ce bine pot sa imi fac de cap. Asta nu e iubire si nu exista sentimente e doar obisnuinta. Pai uite ca am ramas cu el dar imi e greu sa ma culc cu el, nu pot sa mai vad in el barbatul pe care vedeam. Nu mai pot avea incredere in el. Dar pe alta parte nici nu ma pot vedea fara el. Am visat la o familie inplinita sa zic asa, dar nu la un copil bolnav si la un barbat ca el. Care la greu sa fuga si sa imi spuna ca eu trebuie sa imi vad de copil si nu de el. Dar cand a fost vorba de un copil au fost alte vorbe, a fost de acord. Chiar inainte sa ramn insarcinata i-am zis ca sper ca o sa fie bine si sa nu cumva sa-l vad ca fuge si ma lasa la greu. Iam explicat ca nici eu nu stiu cum va fi dar impreuna va fi bine. La care eu am ramas exact de rasu lumi acasa cu un milion de griji fara bani, fara nimeni care sa ma ajute macar putin. Si cand vorbeam cu el la telefon imi cam dadea mereu cu praf in ochi sa inchid mai repede. Nu meritam tratamentul asta deloc, eu nu cred ca el ma iubeste pe mine. Si faptul ca acum locuim din nou impreuna e probabil din cauza mea fiindca atunci cand am aflat si el a decis sa plece si a doua oara l-am sunat si i-am zis ca ai inteleg decizia, doar ca eu nu pot sa accept asta si nu vreau un alt barbat. Iam multumit pentru raul facut si l-am rugat sa vina sa ia copilul fiindca eu numai vreau sa traiesc. Si in momentele alea de abandon din partea lui chiar nu mai putea. Sa iti fuga pamantul de sub picioare e minciuna pe langa sentimentul de inima facuta gheata si muta. Imi pare rau doar de copil ca el nu e vinovat ca am ales un tata ipocrita care nu stie ce vrea de la viata. Ce rezolv daca eu ma port frumos sau urat cu el acum dupa toate astea? Daca el e ca un robot trebuie sa-i zici ca simti nevoia de atentie de saruturi de el zi-mi tu ce pot eu sa fac. Ca fata buna am fost cu el mai mult decat iti imaginezi, clar nu sfanta cu siguranta am si eu greselile mele dar ma refer ca si toleranta si intelegere. Eu am lasat de la mine si i-am fost alaturi mereu.

Pai si ce doresti? sa plangem toti de mila ta? nu esti nici prima si nici ultima femeie care e inselata. asta e, *** happens!

Fa-l si tu gelos!

" Eu nu pot accepta sa stau așa cu el cu gândul ca nu mai sunt specială pentru el."

Nu ca ai fi fost vreodata. Spun asta pentru ca atunci când ești special pentru cineva nu faci tot posibilul sa te simți iubita (cuvintele tale). Pur și simplu te simți.

Și nici el nu este. Poți sa invoci orice motiv vrei tu - lipsa de atentie, de afecțiune, de comunicare, etc... - dar nimic nu justifica acțiunile tale. Faptul ca nu ai putut sa treci limita nu îl face special.

Acum ca am lămurit treaba asta, tu ce vrei de fapt?
După cum văd, ai doua opțiuni: poți învață sa trăiești și fără el sau poți trai cu el așa cum este.
Alegerea este a ta, dar dacă-i cea de-a doua varianta... termina cu reproșurile!

A precizat, ''trebuie''; sclavia e abolita, dar Natarau o considera corecta si o vrea reintrodusa.

Se numește patriarhie. Lasă filmele de feministă masculină.

După ce că le ofer #jocgratuit mai au și comentarii de ****.

Cu oamenii ca tine ne putem intoarce lejer inapoi in evul mediu Unde te potriveai mai bine Si dupa probabil imi dai ignor si te intrebi de ce e lumea rea cu tine pe site.

Lasă-ți femeia în club cînd nu trebuie să ți-o violeze toți bagabonții atunci.

Macar ai copil de crescut bucurate de el

Nu violeaza nimeni pe cineva care merge la un club decent. Doar ''barbatii'' care cred ca femeie e datoare sa faca orice vor recurg la viol atunci cand nu mai au alternativa. Pentru in fapt sunt niste animale sub acoperire. Daca vrei sa continuam dialogul, sau sa folosesti cuvinte mai severe ca idiot, te invit sa imi dai mesaj in privat, si imi cer scuze schimbrule de replici au umplut fluxul de comentarii degeaba.

Studiază ce înseamnă patriarhie sau taci și fă-ți niște aur coloidal.

Stiu ce e patriarhia, multumesc. Si stiu ca a trecut vremea ei de cateva zeci de ani Dar apreciez efortul.

Nu știi. Mai studiază sau taci și nu-i mai deraia și pe alții.

Am dreptul la o opinie, cum ai si tu Nu cred ca ti-am cerut sa nu mai scrii, asa ca imi rezerv dreptul sa scriu in continuare, deoarece nu vorbim

In sfarsit coneva care a inteles ce vreau sa spun! Am vorbit cu el la modul calm si serios explicandui ca pot avea grija de copil si fara el, daca nu simte nimic pentru mine si crede ca pe viitor o alta ai va iesi in cale si din nou voi auzi din gura lui ca la facut sa se simta barbat si ca ru nu am facut nimic in relatie atunci sa stea si sa se gandeasca foarte bine la el si sa imi spuna verde in fata. Chestia e ca el ma cam intoarce pe o parte si alta. Imi zice ca nu e de ajuns ca se duce la munca si trage pentru casa? Imi zice ca ma iubeste doar ca eu sunt prea proasta sa vad, si apoi se poarta ca si cum eu nu exist, de copil nu se ocupa in nici un fel cand si cand il mai ia in brate pentru 5 minute si apoi se plictiseste repede. Eu fac totul de la atentie data lui grija copilului, si curatenie absolut tot! Nu ma plang de astea fiindca nu mi-e greu sa le fac dar ma simt total neapreciata su ma simt parca a nimnui dar totodata cu obligatii pe umeri. Si cand incerc sa vorbesc cu el parca ai intra pe o ureche si iese pe alta, zice ca te inteleg dar ce vrei sa fac? Cand am aflat de el ca a dormit cu ea atata timp, l-am implorat sa imi demonstreze ca a incheiat cu ea si m-a dus cu zaharelu ca azi ca maine si la urma mi-a spus ca nope sa o faca. Lucru care m-a dus cu gandul ca inca tine legatura cu ea si i-am spus ca inteleg daca vrea sa fie cu ea dar doar sa ma lase in pace sa nu ma joace pe la spate. Si a zis ca is nebuna ca nu vorbeste cu nimeni. Intr-adevar eu sunt constienta ca el numai are nimic pentru mine dar inca sunt in faza aia in care nu imi vine sa cred, am ramas blocata acolo. Am inceput sa iau antidepresive ca ma gandesc si dau vina tot pe mine ca poate eu il cicalesc prea mult cu ce simt din pricina lui. Si sper sa dea rezultate sa am puterea sa nu-i mai zic nimic dar parca atunci cand il vad indiferent si ca asteapta sa trag de el ma enervez si ma doare atat de tare ca am ajuns practic doar un nimic. Si simt ca orice as face nimic nu e bine pentru el ca nu vede. Si mereu ai zic ca jntro zi voi pleca din viata lui si parca nici nu aude, parca nu crede si mia si ziso : dapai de cand zici ca pleci si nai mai plecat, da macar pleaca odata si gata. Vina mea e ca ma simt si sunt foarte slaba in fata lui acum, dar ma simt asa ca nu am unde sa trag, nu am pe nimeni, si cu copilasul bolnav care are o luna de cand a fost operat si trebuie dus la control saptamanal. ( eu sunt in Anglia acum cu el, ca imediat dupa ce a gresit a venit aici sa munceasca ) si stau toata ziua inchisa in casa nu ies nicaeri tot ce fac e sa am grija de copil si de casa. Daca as fi avut unde sa ma duc si sa fie macar mama sa ma ajute probabil ca as fi trecut altfel peste durerea asta care ma macina zi de zi. Iar tu ai dreptate ca trebuie sa iau o decizie dar simt ca fara el nu pot sa mai fiu vreodata fericita si nici cu el. Nu ma pot motiva cu ceva, nu gasesc nimic sa ma motivez. Simt ca il urasc dar si ca il iubesc si ma doare ca sa spulberat visul meu de a fi o familie! Iti multumesc din suflet pentru timpul acordat!

Eu nu m-am nascut musulmanca, sunt crestin ortodox si nu voi avea vreodata cum sa accept mizeria de poligamie. nici macar in biblie nu am citit asa ceva. daca tu poti asa iti urez bafta pe viitor!

Dacă nu vrei să înțelegi nu vrei să înțelegi. N-are treabă cu nici o religie poligamia. Mai documentează-te. Tocmai de-aia aveți gelozia în sistem și nu v-o puteți scoate, că nu vreți să înțelegeți. Soluția cînd nu există înțelegere din partea femeii e să o mințim. Cum l-ai fi acceptat tu pe el ca soț dacă îți spunea din start că el e poligam? Nu l-ai fi acceptat și a știut de la început că trebuie să te mintă. Acum vezi de ce se întîmplă porcării și-ți spune că ești proastă? Nu vezi. Nici acum nu înțelegi și vrei să mixezi un fapt ce se petrece natural cu ideologii religioase. Păcat/Eroare.

Doamne fereste, ce am putut sa vad in comentari... efectiv m-a scarbit specia umana.

Sub nicio forma, niciodata in viata asta sa nu ierti adulterul!
E ceva de neiertat. Adulterul nu e o greseala, e o alegere.
A ales sa nu dea doi bani pe tine, sa-si bata joc de sentimentele tale. Nu-mi vine sa cred ca ai mai stat sa te gândesti, eu il luam la suturi instant.
Ai primit o gramada de raspunsuri de la brute medievale ce se consideră stăpâni pe femeie, iar ea ar trebui sa le multumeasca ca exista, chiar daca o înșală. Sper ca nu te-ai gandit o clipa sa iei in serios asa ceva.

Dumnezeu ma ierte, dar domnul sadrian, cred ca e senil, se dă pe 70 de ani si are idei atat de tâmpite. Auzi acolo, "daca aduce bani acasa care e problema?". Asta e gandire de om batran? Se presupune ca esti intelept la 70 de ani, dar a trecut prin viata ca vodă prin lobodă.

Tu, fiind partenera lui de viata, ar fi trebuit sa fii totul pentru el. Daca te-ar fi iubit, nu l-ar fi lasat sufletul sa te insele, nici de i s-ar fi aruncat Jennifer Lopez la picioare.
ADULTERUL SI IUBIREA NU POT COEXISTA.
Unde e una, cealalta nu poate fi.

Si-a batut joc de sentimentele tale. E un nenorocit, un om jalnic.
O relatie necesita dăruire, devotament total, fără greșeală.
Adulterul e de neiertat, NU exista circumstante atenuante!
Nu e o greseala, nu e o neatentie. Cand te impiedici e neatentie.
El s-a împiedicat si a căzut cu dânsa-ntr-însa? Nu cred.

Trebuie sa-ti spun: daca il ierti, esti o femeie nedemna, fara stima de sine.

Meriti sa fii iubita, nu sa stai cu un animal nenorocit!

Cam asa sunt multi barbati in ziua de azi, fara principii morale.
Nu stiu ce sfat sa iti dau, doar ca imi pare rau prin ce treci.
Incearca sa-l ierti si fa totusi sa-l constientizezi ca a gresit.
Inainte de a lua orice decizie gandeste-te la viitorul copilului tau ca totul sa fie cat mai bine.