Ce sa fac? Iubitul meu cu care locuiesc de 15 ani impreuna, m-a inselat foarte dur. A stat cu o alta timp de o luna de zile iar cand am aflat mi-a zis ca el trebuie sa faca bani si a plecat din nou sa munceasca la mare. Acolo s-a petrecut tot. Chestia e ca daca ma insela fiindca avea o tentatie sexuala si apoi isi vedea de treaba poate ca as fi reusit sa trec peste dar faptul ca a dormit cu ea in pat si mai mult m-a facut de ras acolo spunand ca eu sunt ff geloasa si ca s-a saturat, ca sunt isterica m-a durut foarte mult fiindca stiu ca nu am fost asa. Sunt geloasa si sa zic asa in garda cu el, adica sa stiu si eu ce face si cu cine se vede cand nu e cu mine dar eu cred ca e normal sa stiu. Abia nascusem de o luna de zile si el practic m-a abandonat fiindca voia doar sex cu ea si ca nu putea sa-i zica sa plece din patul lui. Nu pot percepe cum poate un barbat care zice ca te iubeste sa te abandoneze in momente in care e constient de faptul ca tu ca femeie dupa nastere treci printr-o perioada foarte grea si depresiva cu plansete. Cum poti sa accepti o alta langa tine cand stii ca femeia ta se chinuie singura acasa cu un copilas bolnavior si atatea griji? Apoi in momentul cand am aflat s-a purtat ca si cum nu ii pasa deloc ce simt si l-am rugat sa nu mai plece chiar daca nu sunt bani, el a acceptat pe moment apoi a doua zi a zis ca eu chiar am de gand sa nu-l mai las sa plece? Atunci am simtit ca pur si simplu nu il pot intoarce ca eu sunt o piesa veche de care nu mai are nevoie. M-a durut si nu am stiut ce sa fac fiindca ma simteam inutila si i-am zis ca poate pleca. Dar a plecat lasandu-ma in usa cu lacrimi in ochi. Vreau sa va spun ca eu nu am familie si sunt cam "singura pe lume" si in relatia asta am facut tot posibilul mereu ca sa ma simt iubita si nu m-am simtit decat parca a nimanui, cam cum as trai cu un robot care pur si simplu nu iti intelege durerea care mai e si egoist. L-am acceptat fiindca il iubesc, fiindca poate sunt slaba si nu stiu cum sa fac cu el. Am gresit si eu dar nu asa, nu am dormit cu acel baiat, nu am facut nimic. Au fost doar niste mesaje si un sarut, el poate ca nu a reusit sa ma ierte si s-a razbunat crunt. Nu stiu ce sa cred. Dar eu in momentul asta nu ma simt nici o mama buna, nici sotie, nici prietena lui. Nimic. Ma simt un nimic. Si ma tot gandesc la cum sa fac sa scap de toate gandurile care ma macina zi si noapte mereu. Dar apoi gandul la copilasul meu ma opreste si ma simt asa nu stiu parca incoltita fiindca nu mai pot fi fericita vreodata, linistita in suflet, ma gandesc la solutia de a disparea de tot fiindca asa nu l-as mai cicali pe el zi de zi cu ce ma doare Suntem impreuna acum dar el munceste mai tot timpul, ne vedem doar duminica, restul la somn ne vedem. Stiu ca sunt cicalitoare acum ca ii spun mereu de ce mi-a facut asta si el imi raspunde ca e barbat, ca asa fac barbatii ca ii pare rau, dar ce sa faca? Ca de ce nu incerc sa prind incredere, sa fiu altfel ca el nu o sa mai faca, dar nu pot, nu pot sa-l mai cred si ma doare asta. Voi credeti ca mai e iubire? Eu nu pot accepta sa stau asa cu el cu gandul ca nu mai sunt speciala pentru el, importanta. De ce Doamne oare s-a intamplat asa? De ce nu m-a inselat inainte de copil, de ce nu s-a gandit cat voi suferi? Pentru ca ma cunostea foarte bine. Ce fel de iubire e asta. Si eu am gresit dar nu am putut sa trec limita fiindca l-am pus pe el pe primul loc si m-am gandit cat va suferi, chiar nu am putut sa imi fac de cap cum a facut el. Acolo stiau toti colegii lui ca eu i-am gresit chiar si aia cu care a stat, el zice ca nu a zis el asa ceva ca probabil prietenul nostru comun cu care s-a dus o fi zis. Va multumesc din suflet celor ce imi citesc amarul pe care poate nu am reusit sa il descriu exact. Si va multumesc de timpul acordat celor ce imi vor da un sfat. Imi cer scuze de greselile ortografice facute dar sunt intr-o criza de plans.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook