Cum scap de singurătate și de virginitate, cu o persoană care să mă iubească și pe care să o găsesc? Cum găsesc și eu persoana potrivită? Ce pasi trebuie sa fac? Nu mai vreau sa raman asa.
Am incercat sa va urmez sfaturile anterioare, dar tot nu funcționează si nici sa mai am rabdare ani de zile nu mai vreau sa am. Pentru mine chiar e o problema sa fiu virgina fara relatie, si neiubită la varsta mea, sincer.
Alte fete de varsta mea au relatii, chiar si copii, sunt si logodite, sunt mutate cu iubiții lor, si-au inceput viata sexuala, numai eu nu.
Nici nu am cu cine sa vorbesc si sa spun mereu ce ma deranjeaza si enervează.
PS: Nu mai vreau sa primesc mesaje in privat de la cei neserioși.
Cer sfaturi si ajutor si sa scap de singurătate si de virginitatea asta de rahat.
Chiar nu stiu ce sa mai fac, fraților.
Mulțumesc!
Ordonare:
După relevanţă
Prima oara sa ne iubim pe noi si sa ne cunoastem cat mai bine, asta e esential vietii, apoi sa fim realisti, tu vrei nunta de la varsta asta? sau o cariera? e normal ca la varsta ta baieti sa vrea doar vaginul tau, de asta este important sa cauti un barbat matur care sa vrea ceva serios, faza e ca doar 15% dintre barbati va atrag iar astia sunt curvari, asa ca voi o faceti cu astia pana la menopauza cand alegeti un mediocru cu care sa stati, faza e ca poti ramane gravida, inainte de toate e esential ce vrei cu adevarat, eu daca as fi fata, as vedea de cariera, as fi independenta as experimenta cu barbati frumos, protectie mereu, pe la 30 de ani as vedea de un tip de care sa ma simt atrasa macar de banii lui sau de personalitatea lui
https://www.youtube.com/......tps?/watch
https://www.youtube.com/......tps?/watch
Răspunde
"Cum scap de singurătate și de virginitate...Nu mai vreau sa primesc mesaje in privat de la cei neserioși."
prin ceea ce spui, din start iți mărești șansele de a rămâne așa cum ești
Dar ca să scapi de tensiunea sexuală care se pare că s-a acumulat de câțiva ani, ai încercat să te masturbezi? Nici nu știi ce bine și liniștită te vei simți după câteva orga$me.
Pe urmă, cu puțin noroc și fără grabă, vei întâlni și persoana potrivită. Și experiența câștigată de una singură te va ajuta și în viitoarea relație.
O fac, dar nu des și nu mă satisfac suficient de bine singură...
Da, asta tot sper si eu, dar vad ca nu apare persoana aia.
Răspunde
Mai spun odată: ca să poți fi deplin relaxată și să poți fi deschisă unei persoane noi în viața ta e nevoie să nu ai deloc această tensiune în tine.
Deci... Fă-o cât de des simți nevoia și fă-o pe îndelete, nu ca pe ceva ce "trebuie".
Mai vorbim pe urmă.
Daca un medic sau un psiholog iti spune ca onania dauneaza: respectivul e ticnit.
Wtf? Onanie?
N-am auzit niciodată de așa ceva.
In secolul XXI ideea ca masturbarea dauneaza este simptom de ticneala.
Pasul unu: îți iei Mercedes sau BMW;
Pasul doi: te tunezi și tu un pic;
Dacă nu reușești urmează pasul trei: Mergi și te călugărești.
Iar începi? Încă nu ai priceput că nu o să-ți găsești bărbatul ideal întrebând pe net "cum să-mi găsesc bărbatul ideal?"
Faci obsesie din chestia asta. Vrei sa scapi de virginitate? E simplu ca buna ziua: primul venit - primul servit. Nu vrei asta? Atunci e nevoie de timp, pe lângă faptul că nu vreau sa ți distrug visele, dar e cam greu cu seriozitatea in zilele noastre.
Până una alta, virginitatea te face mai autentică, mai apreciată intr'o societate îmbâcsită de p0rn, chat, sexualizare, pe de altă parte, vei fi un trofeu. Iar faptul că nu vrei să porți eticheta de trofeu asta presupune timp, răbdare și nicidecum frustrare, obsesie adică ceea ce faci tu acum.
Dar nu ma pot controla de multe ori, ma doare si pe mine cand pe altele le vad fericite si cu relatii si dezvorginate si eu NU. Mereu fac crize din asta si plang si nu mai suport! Vreau si eu sa fiu fericita si sa am pe cineva alaturi. Atata tot. M-am saturat ca eu sa plang si altele sa fie pline de mândrie si iubite, si judecati-ma cat vreți voi, ca tot eu sufar si imi sterg lacrimile singura. Nu am avut un tată langa mine care sa ma iubeasca si sa fie langa mine, si nici o familie unita. Eu am fost abandonata de tata cu totul de mica, ca idee. Poate trebuie sa imi bat mereu gura, spunându-mi durerea, altfel nu sunt înțeleasă mai deloc.
Ideea e ca eu nu mai pot. De ce doar ele sa fie ok si eu nu? De ce inca de mica trebuie sa vad pe altii familii unite si fericite si a mea, nu? Eu acum daca vreau o relatie si sa fiu si eu iubita, cu ce gresesc? Ca nu mai vreau sa fiu virgina, exact! Nu mai vreau sa fiu si nici singura. De ce sa mai fiu?
Doi la picior: Si hormonii imi "urla" mereu. Nu sunt din fier.
Ocupă'ti timpul cu școală, studii, curs de calificare, munca, sport.
Ce cauți tu, caută toată lumea. Doar că în zilele noastre e mai greu.
Nu știu cât de fericite sunt prietenele tale, dar gândește'te că te expui și la niste riscuri:
- in disperarea ta poți ajunge victima unor proxeneți.
- boli, unele pe viață.
- riscul de a rămâne însărcinată, la 19 ani ai tai, probabil, cauți tot pe cineva de vârstă ta. Nu aveți experiență, dar exista riscuri.
Tu ești copil, ce vei face cu un copil? Da bine, poți alege avortul, dar doar gândește'te cum suna "19-20 de ani și deja are un avort". Suna oribil, nu-i așa? Eu am 28 și am observat câteva foste colege din liceu care astăzi sunt mămici singure. E cam nasol, zic eu.
Crezi că te poți descurca să crești un copil, dar de una singură?
Cat despre dezvirginarea din care ai făcut o fixație deja, e dulce, dar te va lăsa cu un gust amar. Daca continui cu disperarea, îți vei atinge 'scopul', dar după un timp mai scurt sau mai lung, frustrările pe care le ai acum se vor amplifica de N ori. Așa cum ți am descris riscurile, vei înțelege că ți ai dăruit habar n'am cum s'o numesc cuiva care cel mai probabil doar asta a vrut de la tine. După care vei fi lăsată baltă.
Văzusem cândva un citat, nu'mi mai aduc aminte daca din lumea religiei sau de pe la vreun istoric care spunea cam așa: "cel mai puternic rege nu e cel ce conduce cea mai mare armată ci cel ce își controlează poftele" - era ceva de genul.
Ti'a recomandat un nene mai sus - masturbarea - ce libidinos. Vizionarea de p0rn nu va face decât să ți hrănească și mai mult fixația ta. Oprește'te din a consuma. Canalizează'ti energia pe viitorul tău ori vei ajunge brelocul cuiva sau mai rău.
Mdaaa 
Eu stiu chestiile astea, dar parcă nici asa nu pot sa mai stau, vreau neapărat un iubit, sa ma simt si eu iubită, sa fiu strânsă in brate, nu vreau sa stau asa toată viata... înnebunesc, sincer! Mai ales cand le vad pe altele ca ele au și eu nu. Eu stiu ce zici, dar hormonii imi urla mai toata ziua, simt si eu nevoia.
Școala am terminat-o demult, am facut si un curs in domeniul Comerțului, dar tot nu pot sa-mi vad o cale, cel putin nu singura, ok?
Pai eu ce sa fac? Da, sunt obsedata si disperată, pentru ca nu mai suport sa vad cum altele au si eu nu! Chiar e atat de greu sa vina si la mine cineva potrivit, de varsta mea, asa cum imi si doresc eu sa fie? Si daca as avea un copil, aia e, dar iau anticoncepționalele si nu cred ca pot face copii. Se imtampla sa nu iau mereu la ore fixe, dar mna.
Eu stau si la tara, dupa cum am mai spus, prieteni nu prea am, doar online, vreo 2 prietene si atat.
Parca m-am si saturat sa fac atatea eforturi, cand stiu ca nimic nu se întâmplă. Eu am înțeles si riscurile, dar crede-ma ca e mai rau sa fii singur, ajungând sa înnebunești si sa urli prin casa si sa plangi toata ziua.
Normal ca vreau si eu si nu o sa-mi convină sa le vad pe altele ca sunt iubite si pupate-n c*r toata ziua. Eu am crescut fara tata si am fost abandonata de el si nu am avut o familie unita si frumoasa. Mm? Ce părere iti dai? Nu dramatizez, dar pur si simplu, eu asta simt. Vreau sa am si eu parte de iubire si de un om langa mine, nu sa fau mereu de tot felul de dubioși, doar pentru ca eu nu am avut niciodată parte de iubire. Nu vreau sa astept ani de zile si sa ma înjosesc in fata iubirii pe care nu am avut-o niciodata de la cineva masculin. Ok?
Am ajuns in punctul in care sa innebunesc din nou si sa fac crize urate si sa plang toata ziua. Ce rost mai are viata mea? Cat crezi ca am sa mai inghit singurătatea?
Si da, si faptul ca sunt virgină ma deranjeaza foarte mult. Altele la varsta mea eu relatii si un copil, casa lor, eu...Nimic! Sunt bună numai de omorât! Decât singură, mai bine asa, de la 19-20 ani.
Nehhh, nu e așa negru cum vezi tu. Răbdare.
un copil e o responsabilitate enormă, nu e o păpușă sa te joci când ai chef. Nopți nedormite, plânsete, vizite la medici, bani.
Persoana potrivită poate apare azi, mâine sau peste 10 ani. Sunt femei de 30+ singure și nu disperă, din contra se educa și reeducă.
Statul închis în casă îți amplifică stările, consumul de materiale face același lucru.
Care e cel mai apropiat oraș de tine? Caută'ti job acolo. Fa naveta, egal cat cheltui sau că nu pui deoparte, pentru inceput e ok și asta. Macar ieși, socializezi, îți ți mintea ocupată. Persoana potrivită nu o găsești în casă, dar ține minte că disperarea ta te va costa ENORM de scump.
Și acum sa nu înțelegi greșit, copilul e o binecuvântare. Dar nu în cazul tau unde disperare se transforma in fixație, obsesie.
Chiar n'ai orgoliu in tine?
Vrei sa fii breloc?
Răbdare, dar nu sta in casă.
E chiar tragic sa ți cheltui tinerețea in casă, sa mai iei și un papagal de la care sa aștepți bani de absorbante.
Revino'ti copil, viața asta e o luptă, iar tu nici măcar nu ai început această lupta și deja vrei să renunți?! Alooo.
Cel mai indicat: cel mai apropiat oraș de tine (10-20-30 km ), ia ți un job acolo, orice. E un început, un început promițător chiar în comparație cu ce faci acum.
Repet încă o dată: toată frustrarea pe care o simți acum, nervi, plânsete și ce alte stări mai treci tu acum, TOATE acestea se vor amplifica de N ori în momentul în care vei vedea că ai crezut într'o persoana nepotrivită.
Știu, ai dreptate...
Dar crede-mă că nici prea mult nu mai vreau sa astept ceva ce altele au deja. Doare, crede-mă. Doare.
Poate si copilul acela mi-ar umple golul, deși nu am cu cine sa am copilul acela si mna...decât singurătatea si sa ma stiu in situatia asta. Orice, dar sincer, sa nu mai fiu singura si sa aștept o relatie si/sau un job.
Am vorbit cu mama despre găsirea unui job in Suceava, de exemplu, dar nu ma lasa. Nu e de acord nici asa. Imi zice sa imi caut la mine in oras, unde aici nu gasesc.
Am patit de multe ori sa dau de tot felul de tipi care m-au rănit...Chiar scrisesem pe aici ce mi s-a întâmplat si tocmai asta ma frustrează cel mai tare, ca dau de doar numai de astia, in loc sa dau si eu de cineva care sa ma iubeaca si pe mine...
Acum, nu te supăra pe mine, dar decât sa ma stiu in situatia asta si sa fiu si singura si fara job, mai bine moartă. Nu vreau sa astept ani de zile, sincer. Asta nu. Nu vreau sa mai stau singura mult timp. Nu! Înnebunesc! Mai bine moartă, decât asa, jur! Nu mai pot asa! Stop!
Nu mai vreau sa fiu singura, virgina si fara job. Jur ca înnebunesc, nu pot sa imi revin, sincer. Si la ora asta am crize foarte mari din nou. Nu mai pot sa fiu singură si fara o relatie. Nu mai vreau sa le vad pe alea ca au si eu nu! Mor! Jur ca nu mai pot si înnebunesc psihic de tot! Ori am si eu parte de persoana potrivită si tot, ori am murit si înnebunit de tot. Chiar nu mai am niciun control. Nu mai vreau sa vad pe alea ca au ce eu nu am! Stoooop! Mă tai din nou cu lama pe mână. Tremur toată. Crizez.
Du'te la psiholog sau de ce nu: biserică. Poate cine știe, îl găsești acolo stand cuminte la rugăciune așteptându'si consoarta.
E bine că te'ai 'fript' puțin și ai văzut peste ce fel de persoane poți da. Și eu am avut 18-20-25 și ghici ce: nu'mi stătea gândul la familie sau copil, voiam doar fun. Ăștia suntem, acum care nu recunoaște e problema lui.
Moartea nu'i o soluție: doar gândește'te: singura in coșciug, virgina, fara nicio experiență în câmpul muncii cât ai fost vie + te mai mănâncă și viermii 
)).
Nu știu despre ce crize vorbești, NU te mai compara cu nimeni. Tu ești tu, noi suntem noi. Nu toți care zâmbesc sunt și fericiți. Ai incercat sa stai de vorba cu fete/femei de pe acolo de la tine, măritate, copil ceva?
Mai ales daca spui că stai la sat, cel mai probabil sunt casnice, așa cum spuneam mai sus: așteptată bani de absorbante, aiurea. Rupe lanțul, fa ți viața.
Încearcă biserica și caută un job cu naveta nu contează, macar sa ai activitate. De ce nu ar fi mama de acord? Ești majoră + că dacă faci naveta ești mereu acasă nu stai singura pe acolo.
De unde bani de psiholog? Înnebunesc dracu, nu mai pot așa. Abia de ma abțin sa nu fac ceva. Jur! Nu mai pot, crede-mă.
La biserică nu ma simt bine sa merg, nu-mi place, recunosc. Nu vreau la biserică, din N motive.
Nu ma lasa, spune ca e periculos si ca sunt prea multi bani de naveta si ma cearta sa imi caut aici, in oras, dar aici gasesc pe dracu, mai bine mor, decât sa traiesc zi de zi cu durerea asta.
E normal sa nu stii despre ce crize vorbesc, dar ai răspunsurile si intrebarile mele anterioare de aici. Sigur o sa stii atunci. Eu nu mai explic de 1000 de ori ceva. Sunt deja obosită psihic si plina de crize, de abia mai ma tin.
Nu vreau sa stau de vorba cu cele care sunt iubite si binecuvântate cu ceva ce eu nu am. Imi face mult rau, numai ca le vad pe net, dar nu sa si vorbesc cu ele.
M-am "fript", de innebunesc mai tare, in fiecare zi. Mersi.
Daca repeți zi și noapte același scenariu' nu faci nimic altceva decât să te degradezi psihic.
Pe scurt tot ce trebuie să înțelegi tu e că: singura persoana care te poate ajuta ești chiar TU. Restul e doar pierdere de timp - vorba multa sărăcia omului.
După teoria ta, ar trebui să mă omor că vreau și eu să câștig la loto și nu reușesc?
Cam așa și cu tine: vreau, vreau, vreau.
Calea pe care ești acum e una DISTRUCTIVĂ, nu citesc în stele, daaaaar se poate observa după ce scrii aici.
Ori te redresezi ori daca nu: dai cu capul de prag.
Nu suporți starea de acum, dar gândește'te sa dai peste unul care te va lăsa baltă după ce își face treabă cu tine. Cum te vei simți atunci?
Te poți descărca aici, punând întrebări și oamenii sa-ti răspundă. Dar ce folos daca tu o ți tot pe a ta?
nu'ti permiți un psiholog, dar nu te'ar deranja daca ai rămâne însărcinată.
Cum vine asta? Tu gândești?
Scoate'ti din cap ciclu asta pe care ți l'ai indus că e nasol tare.
Repet: starea ta mentala, obsesia ta, situația familială, situația financiară - îndeplinești toate condițiile pentru 'postul' de viitoare victima a traficului de persoane. (Proxenetism).
Oricât aș scrie eu, oricât ar scrie alții, oricât ne'am strădui să formulăm, sa alegem cuvintele NIMENI nu te poate ajuta daca tu nu vrei efectiv.
Ai grijă de tine.
Si eu ce dracu sa mai fac? sunt in pragul disperării, eu nu o mai pot duce nici așa. Nu merge, crede-ma, nu mai pot singura. De cate ori sa ma tot repet? deja simt ca înnebunesc, sincer. O iau razna. Nu mai pot vedea nimic in fata ochilor, decât ceata si negru, atât. Nu vreau decât ca macar sa vorbesc, sa ma descarc, sa scap de singurătate. Mi-e rau si fizic si psihic. Nu mai pot sa fiu singura, asta vreau sa înțelegeți toti cei de aici. Nu scriu aici chestiile astea pentru ca nu am ce face, ci pentru ca nu mai suport sa ma inchid in mine si sa fiu singura, mai ales. Nu mai suport sa vad alte fete fericite si împlinite, in timp ce eu abia mai respir si ma abțin cat de mult sa nu fac ceva care sa ma ducă la sinucidere, crede-ma, cu greu ma abțin. Eu ce pot sa fac? La psiholog unde sa ma duc? Cine ma ajuta? Nici job la mine in oras nu gasesc, mama mereu ma crarta când ii propun sa merg in alt oras. Bani nu sunt nici in casa, iar e greu. Nu pot sa imi mai revin, eu nu mai vreau sa fiu singura in toata aceasta situatie, nici macar prin scris.
De asta am simtit mereu sa spun tot ce ma doare, pentru ca eu o iau razna. Poate ca par o persoana normala, dar încep sa nu mai fiu. As fi vrut ca voi sa ma înțelegeți macar putin si sa înțelegeți ca singurătatea asta e grea pentru mine. Daca scriu ceva, primesc hate sau sunt judecata si făcută ou si cu oțet. Eu nu mai pot, am ajuns la capătul puterilor, nu mai vad nimic in fata, nu mai am nicio sansa, mi se face intr-una rau.
Știu ca mi s-ar putea întâmpla si astea si ma tem, fiindcă am trecut deja prin anumite experientele si mi-e frica, nu mai vreau sa trec prin asta, dar nici sa mai fiu in situatia asta. Altele eu noroc si eu nu. Dumnezeul ala mereu ajuta doar pe altii si pe mine nu. Mai bine moartă, decât asa.
Sincer, daca as fi simtit constant sprijin si afectiune din partea voastră si a oamenilor in general, poate mi-as mai reveni. Chiar daca poate mai sunt si încăpățânată, dar macar asta as fi vrut sa vad si sa simt. Nu singurătate maxima. Pentru mine ar fi contat foarte mult sa vorbesc zilnic cu cineva si sa ma simt ascultata, nu judecata si lăsată singura, sa înnebunesc.
Scrie ori de câte ori ți e greu.
Oamenii te îndrumă și ei fiecare după cum consideră, dar când tu îți menții aceeași fixație, ei renunță + că aici majoritatea sunt adolescenți.
Un job de acasă nu e posibil? Call-center ceva, habar n am.
Scrie aici când ți e greu, dar totuși care e relația ta cu mama? Cea mai buna prietena și îndrumătoare ea ar trebui sa îți fie.
Unde vezi tu fetele astea împlinite, fericite, lapte și miere? La tine in comună, la sat în general? N'as prea crede.
Pe rețelele sociale? Acolo toată lumea e bogata, împlinită. Pe net toți suntem ce vrem sa fim. Mai greu e in realitate 
.
Fac o paranteză pentru că am fost oarecum in pielea ta într'o oarecare măsură: am practic și am iubit la nebunie culturismul încă de când eram puștan, chiar și aici pe TPU găsisem un băiat Cosmin parca de la care mai luam sfaturi + o mulțime de reviste, articole, forumuri. Una din "probleme psihice' daca le pot numi așa de care se lovesc practicanții sportului ăstuia e compararea cu alții. Fix ceea ce faci și tu. Și noi ne comparam cu alții, mai mari, mai buni uneori, eu personal, mă comparam cu profesioniști (atât de idiot eram). Mă demoraliza, mă termina psihic. Mă uitam in oglinda și mă vedeam la fel, ba chiar mai mic. E o "cursa nebună", e o cursa diavolească daca mă întrebi pe mine. In momentul in care realizezi că NU trebuie sa te compari cu nimeni (ceea ce ți am mai spus) in momentul ăla vei observa cum vor cădea de pe umerii tai "lanțuri". Totul devine mai limpede, mai ușor, mai lin, mai clar.
"Nu mai pot sa fiu singura asta vreau sa înțelegeți toți de aici" - ghici ce? Nimeni de aici nu te poate / nu are cu ce sa te ajute in aceasta "problemă". Tu vrei iubire, dar eu sunt 100% sigur că undeva printr'un spital din țara noastră există o tipă care implora încă o zi, o noua șansă la viață. Pe cine ar trebui 'dumnezeu ala' sa asculte prima data?
Sunt alții mai ghinioniști decât noi.
Nu ai niciun folos daca disperi.
Nu ai niciun folos daca te tai?! Nu știu dacă am înțeles bine.
Nu ai niciun folos daca îți dorești moartea.
Nu ai niciun folos să te compari cu altele.
In schimb, am curaj să te asigur că vei avea mare folos daca incepi sa te liniștești,
daca te oprești din a te mai compara cu altele,
daca incepi sa îți muti mintea la scopuri mai bune, productive pentru tine.
Doar oprește'te, ia o pauza, respiră.
Ai cumva 104 ani și ai rămas cu pisicile? Ai 19 ești copil. Ce i graba asta? Ce știi tu la 19 ani despre dragostea asta așa mare?
Ai crescut fără tată, trist, dar poate a fost mai bine așa. Unele fete au crescut cu "tata" doar că tata era un monstru care le abuza, ai văzut măcar o dată o știre de genul, nu?
Nu mai caută doar răul, nu te mai uita doar la partea negativă.
Pentru un supărăcios și vara e un anotimp trist, nici Crăciunul nu e nimic altceva decât o simplă zi din an.
Hai să învățăm să ne bucurăm chiar și din lucruri mici, hai să ne forțăm sa zâmbim și pe strada nu doar in poze.
Eu nu mai pot zâmbi deloc, asta e problema. Mi s-a luat tot cheful de a mai trai.
Relația cu mama e ok, dar nu pot vorbi orice cu ea. De multe ori ajungem la certuri si contraziceți si nici ea nu ma intelege. Cand soțul ei ma abuza psihic, ii lua mereu apararea, mai ca pe mine ma lua la bătaie. Nu pot spune nimanui din familia asta ce simt, nimeni nu ma intelege si nu ma ajuta.
De mica am fost respinsa mai de toti, toata viata mea.
Nu stiu, eu nu mai pot. Singura chiar nu pot, iti jur. Daca vrei, ma crezi, daca nu, asta este. Dar eu înnebunesc asa. In ritmul asta ma pot sinucide. Eu Azi-dimineață, la ora 5, nu dormeam. Am zis ca mor. Am facut crize foarte urate, nu mai aveam aer deloc, nici nu stiu cum am adormit dupa, am plans si inca o fac si azi. Imi tremura mâinile si picioarele, abia ma abțin sa nu ma tai iar cu lama sau sa nu ma sinucid cumva. Abia ma abțin. Sunt terminată. Vad încontinuu doar negru si ceață.
Nu e ca ma compar, dar tu cum crezi ca ma simt eu cand deschid netul si le vad mai pe toate ca sunt iubite si ținute de mana? Eu copil, mă? Eu copil...La 19 ani. Atunci sa imi dea mie Dumnezeu cancer si sa mor odata, daca mai sunt copil. Sincer. Dar alea care fac sex pe aici si o fac de mici cu iubiții lor si au si barbati si casa si copii deja si sunt iubite si ținute de mana, alea nu mai sunt copile? Sincer.
Vreau si eu sa fac un copil si sa am si eu o relatie, sau cel putin sa nu mai fiu virgina. Da, la 19-20 de ani. Sa ma căsătoresc si apoi copil. Alea nu sunt copile? Numai eu sunt copil si eu nu am voie, sau ce?
Deschid netul, numai pe alea le vad bine si eu ca dracu. Eu maine daca nu mai rezist psihic, pot sa ma fac plina de sange si sa imi tai toate venele de la mana, de exemplu. Nu se știe. Am crize puternice, abia de mai reusesc sa ma controlez. La faza cu singuratatea nu pot fi de acord cu tine. Eu nu vreau sa mai trec prin toate astea. Eu imi pierd mințile, jur! Imi pierd mințile!
Nu, sa cresc fara tata, a fost cea mai mare durere a mea si de aia multi de aici m-au judecat si m-au facut ou cu oțet doar pentru ca am vrut sa fiu si eu iubita de un barbat in viata asta, intelegi?
Bine ca stiu astea despre dragoste, eu ce sa stiu...Eu n-am voie. Astea cand se *** si scriu pe aici, nu sunt judecate si ele au voie sa faca si sa fie fericite si sa aiba iubiti. Eu nu am voie sa am norocul asta. Eu am voie sa fiu intr-o balta de sange, moartă.
Din crize nu ma pot opri, si acum le am si imi tremura mâinile si picioarele.
Dispari de pe rețelele de socializare, sa nu le mai vezi. Zâmbetul din poza nu reflecta și realitatea mereu.
Da, ești copil și e mult mai bine pentru tine așa decât exemplele pe care le ai oferit tu. Dumnezeu, karma, univers sau cum vrei tu sa i spui nu ți dă nici cancer, nici moarte nici nimic.
Ce vei rezolva daca te mutilezi? Apare iubi? Eu nu cred că apare.
Ce rezolvi daca te omori?
Te'ai gândit că în momentul în care te tai, e posibil sa faci vreo complicație din care sa nu mori, dar poate sa ajungi leguma? Știi ce e aia?
Sau intr'un căruț, invalidă etc.
Te'ai gândit la astea? Cum ar arata viața ta atunci, dar dorințele tale? Dar starea ta psihică?
Cum poți creste tu un copil când tu te automutilezi?
Cum poți educa tu un copil când tu ai nevoie de consiliere?
Exista niste pastile "streslincomplex" sau "stresclincomplex", nu știu dacă se eliberează fara rețetă, daca merg la liber, cumpără'ti, te vor ajuta.
Cum să îți găsești sufletul pereche când tu te tai și ai gânduri de suicid? Se sperie și el de tine.
Noi bărbații suntem cam "slinoși" și poți vedea și tu la știri ce fac cate unii. Ai grija ce cauți că s-ar putea să găsești.
Ia forțează'te, sunt sigur că poți zâmbi și fals, dar tot zambet e. Crizele despre care vorbești sunt atacuri de panică de fapt?
De ce te compari doar cu cele care au familii și nu te compari și cu escorte? Ele ce au?
Cele mai grele lupte, le primesc cei mai puternici soldați.
Capu sus, soldățel.
Ești copil, iar puritatea ta este "dovada supremă".
Ramai copil. Copilăria poate ti'a fost tristă, chiar insiști ca și viitorul sa fie la fel?
Hai, dă dovadă că ești om mare.
Nu vreau sa raman copil. Nu vreau sa mai fiu copil.
Poate ai dreptate cu restul, dar nu sa fiu singură. O fac, daca nu mai pot si sunt in singuratate si chiar criticata si de propria mamă, in loc sa primesc intelegere si afecțiune?
Nu, nu vreau ca viitorul meu sa fie la fel, dar nici asa sa nu mai fie. Copilaria mi-a fost foarte trista, nu am avut o familie unita si frumoasa. Nu am primit iubirea unui barbat, iar eu nu mai vreau sa traiesc asa. Prefer sa fiu moarta, decât singura si sa nu am cu cine vorbi si spune tot ce am pe suflet.
Sa dispara ele, nu eu. Ok? Eu am tot dreptul sa stau pe net si sa fac si copii, si sex si sa am o relatie si eu. Nu doar ele. Sau poate chiar sa ma umplu de sange peste tot.
Crizele sunt si cand tip si plang in hohote, si cand nu mai am aer, de leșin. Exact cum ma simt acum si azi-dimineața la 5.
Pai ma compar cu ele, ca sunt prea pline de ele si nu le mai suport sa vad ca ele au ce eu nu am avut niciodată. Repet, sa dispara ele de pe net, nu eu.
Ideea e ca eu nu mai vreau sa fiu singura si sa nu am macar cui spune durerea mea. Vreau sa ma umplu de sange peste tot si sa fiu moarta, daca mai continui sa fiu singura.
Pai barbatul ala ar fi putut sa ma salveze, nu sa fuga. Eu vreau sa ma simt si eu iubita si salvata. Daca nu, ma mutilez fara sa mai ma gandesc la nimic si gata.
Imagineaza-ti sa plângi si sa tipi in casa de frica de mic copil, chiar si pana sa se despartă parintii tai, si dupa aia la fel, sa nu ai parte de o prezenta masculina in viata ta si altele da. Sa fii blocata pe WhatsApp si Messenger de propriul "tată", cand aveai cea mai mare nevoie de el, cum e? Si tu imi spui ca trebuie sa ma invat sa fiu singura sau ca doar eu sunt cea care nu stiu ce? NU, CREDE-MA, CA NU SE MAI POATE. IMI PIERD MINȚILE! ITI JUR!
Vreau doar sa ma sinucud si sa scap de tot chinui ce l-am avut in familia asta si gata. Vreau sa scap de aici, vreau sa plec. Înnebunesc, daca mai stau asa. Ma spanzur! Nu mai pot sta aici, vreau sa fiu luata de aici URGENT. Am suferit mereu aici. Înnebunesc, niciodată nu am fost iubita si înțeleasă de nimeni in casa asta. Vreau sa mor! Ma umplu de sange, nu mai suport! Ma omor!
Nu toți suntem bărbați, nu toți ne merităm titlul de tată.
Ai trecut prin atâtea greutăți când erai doar o ființă mică și neajutorată. Iar acum că ești OM MARE, vrei sa te sinucizi? Serios?!
"Vreau sa scap de aici, vreau sa plec";
"Niciodată n'am fost iubita și înțeleasă de nimeni în casa asta" - super, înseamnă că e timpul sa "înveți să zbori".
Ia'ti un job, e cam greu. Ești mica, n ai experiență, n ai nu știu ce studii sau calificări. Daca nu ai niște bănuți strânși dinainte nu cred că te poți descurca de una singura sa te muti cu totul de acasă.
In schimb, poți începe cu un job și să faci naveta. Cred că sunt fabrici care oferă chiar și transport, iar cu timpul, poate reușești să găsești o garsoniera ceva sa te muți. Vezi?! Orice chestie necesita timp.
E destul de nasol sa locuim cu părinții după o vârstă, mai ales în cazul tău, dar nici nu poți pleca așa dintr'odata, mai ales fara bani.
Mama ta acum e singura? Încearcă să discuți cu ea despre toată suferința ta interioară. Fara sa te răstești, fără să acuzi, doar descarcă'te - așa face un om mare.
Oamenii mari NU se taie.
Nu mă înțelege deloc, mereu am incercat sa vorbesc cu ea. Simt ca mai mult ma acuza, decât sa ma înțeleagă, nu a fost niciodată ok. Nu am primit îmbrățișări, încurajări, nu. Niciodată. Îți spun sincer. Am dat-o mereu in bara, cand am incercat sa ii spun - nu ma crede.
Crezi ca eu mai vreau sa locuiesc aici? Ma simt ca o legumă, nu știu ce sa mai fac, simt ca o iau razna. Doar in somn ce sunt mai ok, dar asa...Nu.
Ma doare totul, mereu m-am simtit singura in tot si m-am saturat
Nu mai vreau sa fac totul de una singura, as fi vrut sa fac toate astea cu cineva care sa ma iubeasca, nu sa fiu singura. Eu iti jur ca daca mai fac o criza de aia urata, ma fac plina de sange si nu glumesc. Am obosit, nu mai vreau sa fiu singura. Nu mai vreau sa ma simt singura in tot ceea ce fac. Nu singura. Urăsc cuvântul asta. Mai bine mor, decât sa stau singura toata viata. Nu vreau asta.
E doar un moment NU vei sta singura pe vecie. Trece, toate trec.
Cea mai rapidă și eficientă variantă, ai bac? Încearcă în poliție, jandarmi.
Daca nu, armată - sgp- e garantat 100%. Ba mai mult, exista sau la anul un program de voluntariat. Câteva luni, după care poți rămâne în sistem, e la alegerea ta.
Orice alegi din variantele astea lovești 3 puncte importante pentru tine: cazare, job, scapi de acasă care aparent nu e acasă pentru tine.
Singura problema ar fi semnele de pe mâini, le ai?
Și psihologicul, nu prea pare că ești în apele tale.
Da, e mult mai simplu in 2. Dar uneori "2'u", se destramă când ti'e lumea mai dragă deci nu te poți baza pe un om. Cel puțin așa gândesc eu.
Fă eforturi să te liniștești, iar de la anul din primăvară, ar trebui să apară oferte de muncă.
Nu'ti face rău singură, nu pleca singură de acasă dacă n'ai bani și nu te încrede în vreun străin care'ti promite un loc de stat sau de muncă.
Armata ar fi minunată pentru tine, e nevoie mare acum sau chiar în sistemul de voluntariat. Dar trebuie sa te recalibrezi psihic astfel n ai nicio șansă - e valabil peste tot.
E greu, dar nu imposibil.
Ti'am spus de pastilele alea, ai verificat? Din câte știu eu sunt din plante și te calmează foarte bine.
In coșciug ești tot singură, așadar moartea nu e o soluție pentru "problema" ta.
Hai, ești om mare? Sau revin la copil?
N-am bac-ul, doar liceul tehnologic (profesionala), pe profilul Estetică. 11 clase.
Am tăieturi pe mana stanga, de la lama si sunt vizibile. Sunt si tăieturi facute pana in carne.
Psihic, cedez si înnebunesc. Orice as face, nu-mi revin, mi-e rau. Nu pot.
Știu, dar in coșciug macar sunt moarta, nu vie...ca sa simt singuratatea.
De unde atata putere, cand nu ma simt susținută? Eu planuri am, dar ma tem de eșec si ma gandesc automat ca voi fi un nimeni toata viata si nu vreau asta mi-as dori tare mult sa am si eu familia mea...pe care mi-am dorit-o inca de mica. Orice, dar sa scap de sentimentul ca nu am un om langa mine care sa ma iubeasca, sa nu mai dau de genul de care tot am dat si am scris aici.
Ce planuri ai? Dar temeri?
E foarte probabil sa fii un nimeni daca nu: ți schimbi sistemul de valori și vrei sa fii un breloc.
Nu te mai tăia, mori singură daca te mai tai. Doar in penitenciar se mai tăiau oamenii pe mâini. Pune unghii, nu te descurci? Sau machiaj? Fatimas make up artist, cum suna?
Daca ai planuri, încearcă. Dar dacă planurile tale încep cu: plec de acasă, mi-a zis un necunoscut că mă ajută sau altele asemănătoare nici să nu te gândești.
Ești prea mică pentru familie, copii. Nu vrei sa te distrezi, sa te duci in vacanțe? Sa vizitezi? Sa te răsfeți? Ai timp și de familie, băieții de vârstă ta care sa dorească familie nu găsești sau poate pe la pocăiți or fi mai cuminți aia cine știe.
Eu zic sa ți iei bacu. Te apuci sa înveți de acum, îți ți și mintea ocupată practic.
Iubirea și susținerea necondiționată o primești din partea familiei, la tine aparent din ce descrii tu nu e cazul. Așadar nu te poți aștepta să primești de la necunoscuți sau daca o vor face, vor dori ceva la schimb, vor avea intențiile lor ascunse. Folosește'te de vorbele frumoase și încurajările pe care ți le scriu oamenii aici și ia o decizie.
Da, dar sunt si foarte confuză si încărcată psihic...Mi-e greu. (Iar imi vine sa plang)
Ma simt naspa in toate chestiile astea si nu mai vreau sa fiu singura. Macar de as fi avut pe cineva cu care sa fiu impreuna si sa fac chestiile astea...
Vreau si eu sa fiu atinsa, iubita, imbratisata, sustinuta, etc. Vreau si eu o relatie, nu mai suport sa nu am, jur nu mai vreau sa vad ca altele au si eu nu fac crize intr-una fara sa vreau. Numai singuratatea asta o am in minte si nu mai suport...
Ba da, vreau sa ma duc, dar nu singura... vreau sa am si eu o relatie, ca sa fac toate astea...ce-i drept, vreau si un bebe, ca mai tarziu nu cred ca o sa mai pot face copii si vreau sa fiu si eu mama si sa imi umple acel gol copilul, sau macar sa fiu împreună cu cineva. Offf, ca mor.
Planurile mele sunt sa imi iau un job, sa iau permisul auto, apoi sa fac un curs de make-up sau manichiura si gata. Apoi plec si de unde plec si gata. Temeri am foarte multe.
Nu stiu, nu pot sa ma gandesc ca sunt singura, e o boala asta pentru mine, vreau si eu sa am pe cineva si sa aiba si grija de mine nu stiu, parca înnebunesc psihic, totul mi-e amestecat.
Și de ce nu te apuci acum de curs? Te ajuta sa mai ieși din transa asta.
Că nu am bani...
Cursurile alea costă.
Super, asta înseamnă că planurile tale vor sta puțin pe stand-by.
Ce ai zice sa aplici unul din "planurile" date de oamenii de aici sau de mine?
Da, doar ca imi este si mie greu...mai ales cu singuratatea asta... stiu ca am nevoie de psiholog si de tratamentele de la psihiatrie, dar nu am de unde, deocamdata. Imi urasc viata asta, ma tem ca voi da gres si ca nu voi reusi, mai ales singura.
Înțelege că NU toată lumea pornește în viața în 2, in 4, in 12.
N ai idee cat de dulce e victoria obținută pe forțele proprii.
Din cauza singurătății nu'ti poți lua tu bacu? Te alinți, copil.
Psiholog? Plătești un om să te încurajeze? Plătește'ne și pe noi .
Personal nu cred in psihologi, in schimb despre psihiatru: nu trebuie sa te tulburi, nu trebuie sa te cataloghezi intr'un anume fel, să știi că la psihiatrie nu ajung nebunii. Ar fi extrem de bine pentru tine daca ai ajunge sa stai de vorba cu un specialist psihiatru, dar trebuie sa fii sinceră cu el și tot ce simti/gândești tu, fara frica, fără prejudecăți.
Nu e neapărat să intri pe ușă și deja sa primești tratament.
Cat despre schema de tratament, din nou, mă repet; nu trebuie sa te panichezi (vai de mine, am pastile de la psihiatru, sunt nebuna, terminată etc), nehh, nici de cum. Schema de tratament, îți va restabili echilibrul.
E destul de îngrijorător că te automutilezi, sincer, dar nu în sensul că vai de mine ești pierdută psihic. Pur și simplu, cred eu, că asta e modul tau de ați exprima durerea interioară, doar că: trebuie sa înțelegi că "modul asta" nu te scapă de probleme, nu ți le rezolva, ba mai mult, te adâncești. Pe langa riscul de infecții sau ceva și mai grav.
oricat de lunga ar fi noaptea, tot rasare soarele dimineața.
un lucru rămâne cert: daca nu acționezi NU se întâmplă nimic.
Daca chiar nu exista înțelegere și o situația familială cat de cat acolo unde locuiești, caută'ti un job cu naveta orice, indiferent de ce spune mama și strange'ti bănuții până reușești să iei o chirie și să te muți, nu le spune despre asta.
Dar dacă totuși se poate trăi în familia ta și ai dramatizat tu puțin, axează'te pe învățat și ia'ti bacu.
Ambele variante îți vor tine mintea ocupată.
Noaptea încearcă să o dormi, nu pe telefon pc.
Simți nevoia să plângi? Plângi, descarcă'te. Când simți că apar și restul simptomelor (crizele), concentrează'te pe respirație.
Respira expira cat de adânc poți.
Hai, luam și noi tauru de coarne sau doar ne văicărim? suntem mari sau e nevoie sa mai copilărim puțin?
Stiu, ai dreptate, dar...
Am fost de vreo doua ori la psihiatrie si spuneam ca trebuie sa imi continui tratamentul ce mi l-a dat a doua oara, cand am stat si 5 zile internata, din cauza crizelor si a tăieturilor facute pana in carne pe mână. Acum nu stiu daca imi mai da fara reteta. Am Alprazolam (XANAX), Mentat si ceva cu "R", dar nu imi mai vine in minte cuvântul intreg. Le-am luat atunci si dupa le-am întrerupt, si acum imi pare rau ca am facut asta. Dar mna.
Bac-ul nu-l mai iau eu, căci vreau sa ma angajez, nu sa stau in scoli intr-una, sa ma întrețină tot mama. Am probleme cu banii, scoala imi da mie bani? Merg la muncă. Dar la muncă unde, dacă nu am unde? Pfff. Îs obosită psihic si simt ca nu mai judec limpede nici in seara asta, sincer.
Dar problema este ca eu chiar si cand imi tin mintea ocupata, ma iau crizele si gândurile. Azi, de exemplu, am fost ocupată, dar in seara asta ma iau din nou gândurile si simt ca înnebunesc din nou, pe bune.
Cea mai mare greșeală: faptul că te'ai oprit din a lua medicația.
Schema de tratament pe care o primești trebuie respectată cu sfințenie la fix cum îți spune specialistul. Medicamentele, dozajul, se schimba doar de medic și doar daca ti'e rău/ organismul nu le asimilează etc in niciun caz de capul tau.
Foarte rău ai făcut, dar nu e capăt de lume.
Ideea e că trebuie să te duci iar și să discuți cu medicul, iar cel mai probabil, îți va prescrie alte substanțe decât cele avute anterior.
Respecta cu sfințenie, NU le întrerupe de capul tau când observi că ti'e bine, in momentul in care le întrerupi tu, simptomele îți reapar, mai puternice, mai agresive ba chiar pot veni însoțite și de altele noi.
Nu te teme de gânduri, lasa'le sa plece - știi vorba aia câinii latră ursu trece? Cam așa e și cu gândurile, daca le dai importantă vor fi prezente mereu, daca le ignori, dispar.
Fă cumva și discuta iar cu medicul.
Imposibil sa nu fie o fabrică, un fast-food, o benzinărie ceva pe acolo orice.
Trebuie sa găsești o balanță in interiorul tău, dar menține'ti in minte ideea că e doar o perioada nasoală, nu e capăt de lume, nu îți vei petrece toată viața așa, nu ești condamnată la singurătate. Mâine vine cu ceva nou.
Baga'te la somn, creierul are niste procese importante la ora asta daca ai și dormi. E foarte important somnul și orele lui, desigur.
Și oamenii mari "obosesc" să știi. E ok, trăim timpuri ciudate.
Unii apelează la specialiști, alții ancorați in credință caută biserica, iar unii mai slabi de înger se afunda în vicii.
Stiu, si eu regret, dar nu stiu daca imi mai da pastilele respective fara sa merg din nou. Problema este ca eu acum trebuie sa merg la Spitalul Județean, la alt medic, fiindcă ultima data cand am fost la psihiatrie, am fost la cel de copii, eu avand pe atunci 17 ani.
Stăteam si ma gandeam...
Oare depresia, anxietatea si OCD-ul, plus crizele de opoziție, ar fi boli psihice? Se mai vindeca vreodata sau pot doar sa le tin sub control? Oare sunt bolnavă psihic? Azi-noapte mi-a fost iar rau si m-au luat gândurile negre si aveam o tentație necontrolata de a ma tăia din nou, dar cu cuțitul si am băut niste pastile random, ca nu mai puteam.
Nu ești bolnava psihic, nu ai ce sa vindeci in mod real.
Schema de tratament îți va "recalibra" creierașul. E ca și cum ești căzută la pământ, schema de tratament îți întinde mâna pentru a te ridica, dar ca sa "continui drumul", tine doar de tine.
Rețetă vei primi doar după o discuție și cel mai probabil nu vei mai primi aceleași pastile, dar asta nu trebuie sa te sperie.
Dar trebuie să lupți tu, înțelegi?
Depresie, anxietate, ocd, crize de opoziție? De când ești tu doctor să îți pui singură diagnostice?
Nu e dracu chiar atât de negru.
Nu tot ce ne imaginăm se și întâmplă și nici toate îngrijorările noastre sunt reale.
Decât să bei pastile random, sa te tai, nu ai vrea mai bine sa faci genuflexiuni?
Înțelege că la urma-urmei nu e nici despre a trai sau a muri ci pur și simplu, poate ramai legumă. Cine o sa te îngrijească? Te vor manca viermii de vie în pat. Asta îți dorești?
Ti'e "pofta" sa te tai? Fa sport.
Simți nevoia să îți faci rau? Dansează, habar n am orice contrar gândurilor.
Nu le dai importantă gândurilor, pleacă. Vor reveni iarăși, ignora'le, vor pleca din nou. E o luptă cu noi înșine.
Daca te lupți sa le ignori, vei deveni puternica, daca le dai importantă te vei afunda in întuneric.
Orice văț are și dezvăț.
Viața asta e prea frumoasă ca să ne mierlim singuri, sa ne autodistrugem. Toți trecem prin greutăți, unii mai norocoși prin mai. putine, alții mai luptători prin mai multe, da, poate că nu e corect, dar mna nu tine de noi.
Omenirea a trecut prin cataclisme, războaie, fel și fel de nenorociri. Ce trebuia să facă oamenii aia in acele perioade? Sa se mierlească toți? Nuuuuu, care a fost sa trăiască, a trăit și viața și-a continuat mersul ei.
Copiii când se supără, își iau jucăriile și pleacă. Tu pleci sau mai stai?
Pai diagnosticul mi-a fost pus la psihiatrie, cand am fost in 2023 si am stat internata cateva zile. De ce crezi ca m-as autodiagnostica eu? Am si scrisoare medicala păstrată si acum.
Ok, asta voiam sa stiu...Tot am impresia ca as fi. 
Da, dar simt ca înnebunesc psihic, nu știu cum sa iti explic. Stii senzatia aia cand tu vrei sa faci ceva, dar te simti blocat psihic sau automat vine sentimentul acela ca tu nu poti si ca ti-e rau? Asa si eu. Plus apar gândurile negre, chiar si fara sa vreau, daca ma crezi. Plâng in fiecare zi si mi se face rau, am ajuns sa imi fie teama sa mai fiu aici, pentru ca am obosit si tot ce am vrut e doar sa fiu iubită si înțeleasă in viata asta, sa am o familie unita si frumoasa, o parte masculina care sa ma iubească...Macar sa am o relatie, nu mai vreau sa fiu singura, dar nici nu știu ce am de facut mai departe. Sunt pierdută.
Nu ești pierdută, e doar o etapă. Daca ai primit diagnosticul acesta atunci nu înseamnă ca e bătut in cuie.
"Sentimentul că nu poți și îți e rău" - "îmi e teama sa fiu aici" - anxietate. Toate cuvintele și încurajările sunt in zadar, trebuie sa înveți să te controlezi. Astăzi putin, mâine puțin.
Te cred, dar nu trebuie sa le dai importantă, lasă'le sa plece.
Fă'ti un set de analize poate ai și ceva deficiențe de vitamine.
Ti'am spus de pastilele alea, mamei i'au murit 2 frați in decurs de ~6 luni, doar pastilele astea au reușit să o păstreze pe linia de plutire. Te vor liniști și pe tine - gândurile și frica, se vor duce.
Dar nu trebuie sa te bazezi pe ele, trebuie să lupți.
Creierașul secreta, eliberează substanțe / hormoni care sunt responsabile/li cu stările noastre. In momentul in care își pierde echilibrul, unele vor fi eliberate în cantități mai mici sau prea mari, apar tulburări. Schema de tratament îți va recalibra aceasta balanță.
Cădem, ne ridicăm, ne scuturăm de praf și continuăm călătoria.
Mulțumesc frumos! Voi lua acele pastile de care mi-ai spus.
Si eu mi-am pierdut o soră (cea mai mica), anul trecut si este cumplit. Eram 3 surori la mama si am ramas doar 2... nu pot trece nici acum peste ce s-a întâmplat, deci pot intelege durerea mamei tale, care a pierdut si ea 2 frați...Imi pare rau
Voi încerca sa ma gandesc bine la ce am de facut pe viitor si sper sa reușesc, deși imi este greu...
Înainte de a'ti găsi pe cineva, pune'te la punct tu pe tine. Dorința de a'ti găsi pe cineva, deocamdată, transform'o in motivație de a te regăsi tu pe tine, știi ce zic?
Cat de mult îți dorești să ai pe cineva langa tine?
Dar cum poți avea pe cineva langa tine când tu ai un comportament neadecvat (îți faci rau singură)? Transformă'ti dorința de a nu mai fi singura in motivarea de a te regăsi, redescoperi pe tine însuți. Fii ambițioasă și nu ți mai face rău, fii ambițioasă și nu mai da curs gândurilor. In momentul in care tu ești bine cu tine atunci vor apărea și oportunitățile.
"Voi incerca sa mă gândesc bine la ce am de făcut și sper sa reușesc" - hihi cat de repede cresc copiii în zilele noastre .
Sunteți mai puternice decât noi - am avut ocazia sa observ asta de vreo 2-3 ori până la vârsta asta.
Fii puțin egoistă și concentrează'te pe tine, pune'te pe primul loc. Trecutul lasă l unde ii e locul, trăiește prezentul, cat despre viitor...ce sa zic, nu ne aparține. Poate suna puțin dur / obraznic, dar e sănătos.
Totuși, m-aș bucura să îți faci un set de analize, sa vezi cum stai cu deficiențele și să discuți și cu un psihiatru. Daca bifezi toate acestea - "renașterea" ta va fi garantată.
Hai, curaj.
Multi laureati ai Premiului Nobel au fost onanisti la varsta ei.
Deci oamenii geniali chiar sunt nebuni?
Ideea ca onania:
- e viciu;
- e semn de nebunie;
- opreste de la invatat, crestere, etc.
este dementa senila.
https://www.apsi.ro/......-08-17.pdf
Încerc, dar nu mi-e deloc usor...
Mi-e greu sa imi revin din anumite șocuri.
Daca e sa-mi fac, o sa va tin si pe voi la curent.
N'a zis nimeni că e ușor. Obosim, luăm o pauză ne adunam resursele și continuăm.
Pentru domnu' doctorandus care m'a blocat aparent?!?!?!
- in vara a fost cazul cu site"ul ăla de onaniști? Numai intelectuali erau acolo dom'le.
Îți cer scuze in numele lui si a celor care dau hate pe aici...
Azi am luat StressClean de la farmacie. Sunt curioasa sa vad daca ajuta cu ceva. Alprazolam nu da fara reteta verde, pffff. Pe aia trebuie' sa o caut prin casa, nu stiu ce am facut cu ea! Iar ma enervez si ma frustrez.
Chiar daca o găsești nu cred că ți mai eliberează medicamentul.
Egaaaal, nu i lua în seamă. Nici pe mine, trebuie sa decizi singura ce i bine pentru tine.
Ti'a zis cum sa le iei pe astea? Daca nu, începe cu o jumătate de pastila.
Ajuta, ajuta, ajută negreșit și chiar prea bine.
Dar n'as vrea sa te bazezi pe ele, vreau să lupți tu.
Nu, nu mi-a zis...
Am luat mai devreme jumate de pastila, dar parca incep sa ma simt din nou naspa.
Lupt, dar si cand obosesc si sufar din nou...
Cum ești? Cum ți se pare, își face treaba?
Sunt liniștită așa, dar in același timp, parcă tremur puțin și am o senzație de frică inexplicabilă. Nu știu de ce.
Cred că da, nu prea îmi dau seama acum...
Frica inexplicabilă e anxietatea.
Te vor liniști pastilele, dar trebuie sa cauți SURSA anxietății NU doar sa tratezi simptomul in sine.
La nevoie, iei o pastila întreaga dar sa nu depășești de 1 întreaga în 24h.
citeste despre modul de administrare, crează'ti un program de somn mai bun: 21- maxim 22 sa fii la somn.
Răbdare, exercițiu, luptă - victorie.
Nu ești nici singură și nici singura care trece prin asta, ok?
Ai spus că ți ai pierdut o soră, probabil mama ta suferă mult mai mult decât tine, dar în același timp nu se arată, încearcă să fie tare pentru tine. Deci, fii blândă cu ea, mai încearcă să povestiți, nu te răsti, nu o necăji.
Evită energizante, cafea, cofeina, cola, cacao, ciocolata neagră, alcool și orice altceva care ti'ar putea "stimula" sistemul nervos.
Evită și știrile și orice informație / poveste sau chiar persoane care ți-ar putea strica dispoziția.
Da, si am mai rămas cu o soră, din cele două. Eu sunt cea mai mare dintre surori.
Stiu ca ii este si ei greu, dar noi evitam sa discutam despre tragedia asta, rareori se întâmplă sa deschidem subiectul despre asta. Foarte rar. Dar sa stii ca si pe mine ma doare, chiar daca nu vorbesc mereu despre asta nicaieri. Nu vreau sa fie nimeni in locul meu si al nostru.
Sincer, daca soțul ei nu ar mai fi fost in peisaj, noi ne-am intelege ca doua surori, mereu. Dar el a incercat de multe ori sa bage ceartă intre noi doua, chiar si ura, pentru ca stiu prea bine ca nu ma suporta, mai ales ca s-a comportat urat cu mine ani de zile. Da, m-a crescut si el alaturi de mama, dar a facut-o doar ca sa fie cu mama, pentru ca pe ea o iubeste. Eu de mica am simtit tot. Mai nimeni nu m-a iubit, in afara de mama, ca e normal si stiu ca ma iubeste si bunicul meu, adica tatăl ei, care nu mai este printre noi nici el, de 4 ani (in ianuarie se împlinesc 5)
Acum traiesc cu frica si parca am impresia ca mi se va intampla ceva rau, nu stiu de ce.
Sper sa nu fiu singura, deși nu prea am tot timpul cu cine sa vorbesc si asta ma doare ingrozitor...
Cred ca tot 3 pastile pe zi trebuie sa iau si pe acestea, ca la mine nu prea isi face efectul doar o jumate de pastile sau una singura. Nu stiu, am sentimente amestecate si emotii. Mi-e greu sa explic concret...
Sufletește, chiar si fizic, ma simt singura...Mi-e greu si nu o spun ca sa ma plang, dar asa e.
Răbdare, nu te arunca din prima. A fost prima zi.
Când te liniștești, începe să cauți cauza fricii.
Dar din ce vad eu aici sau poate greșesc, simptomele îți apar mai mult seara decât pe timpul zilei?
E violent, agresiv cu tine? Poate chiar el e cauza.
Exact...Ai dreptate. Mai mult seara/noaptea am aceste stari pe care nici nu pe pot controla si tentația de a ma tăia iar cu cutitul sau lama pe mana, etc. Majoritatea crizelor si tentativelor de suicid pe care le-am facut, au fost seara sau noaptea. Si ziua ma simt naspa, dar noaptea o iau razna si durerea mea e tot mai mare.
Verbal, da. Foarte. O data era sa fie si fizic, dar era si mama de fata si nu s-a întâmplat, dar psihic, da. Si acum imi vine sa plang, cand imi aduc aminte de tot ce mi s-a întâmplat. Mama ii lua mereu apararea... Oricum, el e pe primul loc in viata mamei, ca mna. Dar mi-a facut foarte mult rau si am ramas cu niste traume si temeri mari, chiar cand il vad pe undeva.
Pe langa faptul ca nu am avut propriul parinte langa mine, l-am avut pe omul asta, care m-a distrus si mai tare, decat am fost de la abandonul "tatalui". Niciodată nu m-am simtit acceptată si iubita, nu a vorbit frumos si mine, asa cum face cu sora mea, care este copilului, chiar din sange. La mine a țipat si a vorbit urat cu mine de cand s-a luat cu mama, dar ei nu ii spune nimic.
Ma doare sa stiu chestiile astea si sa imi aduc aminte de ele. Vreau sa mor. Sper sa reusesc sa plec din locul in care m-a distrus psihic, deși sunt plecați in străinătate, dar mna. Nu stiu ce sa mai zic. Mi-au dat lacrimile. De cate ori imi aduc aminte de ce mi-a facut si soțul ei, ma apuca plansul si toate gândurile negre.
De unde să încep, așa cum ți am mai spus: nu e dracu atât de negru pe cat pare.
Faptul că resimți frica, ba mai mult, te apuca plânsul doar când te gândești la ratatul ăla (iarta'mi aciditatea) reflecta faptul că e un personaj toxic pentru tine și cel mai probabil el este cauza degradării tare. Cred că sună cam dur "degradării" ăsta. In fine, totuși e un lucru bun: am găsit cauza sau una din cauzele problemelor tale, vezi? Ti-am spus că nu ești nebună.
Agresivitatea lui față de tine, abandonul, dar și diferența pe care o face între tine și sora ta și aici vreau sa fac o paranteză (mi'as dori sa dai dovada de putere și înțelepciune și să te înțelegi cu sora ta, sa i oferi bunătate NU este ea vinovată) toate acestea au condus la ceea ce tu resimți azi.
Totodată, abandonul, dar și lipsa de iubire/ afecțiune, te au aruncat în această "vrajă" după un "iubit", un sentiment fals daca mă întrebi pe mine, ba mai mult, ajunsesei sa vezi și faptul că ești virgina ca pe o problema majoră și o piedică în viața ta ceea ce e total eronat. Dar nu'i bai, acum sper că te ai convins că nu ești nebună, iar simptomele, stările și acest "false flag" sunt datorate faptului că ai văzut / trăit / simțit ceea ce nu ar trebuie sa vadă / trăiască/ simtă niciun copil, dar mna... lumea nu e chiar un loc perfect. Tot ce e important acum, e faptul că răul și tot ce a fost mult A TRECUT.
Ești mare acum, e doar o chestiune de timp până vei părăsi casa și în special pe nemernicul ăla.
Nu are rost sa mori, nu are rost sa ți faci rău, repet, e doar o chestiune de timp până îți vei lua zborul.
Nu am înțeles, cine e plecat în străinătate: el sau și mama ta? Daca e plecat în străinătate, încurajează'te singura: e departe de tine, nu ți poate face rău.
Daca tipul ăsta e unica sursa a necazurilor tale, toate aceste lanțuri se vor risipi in momentul in care vei fi departe de el.
Până una alta, in ce oraș ai vrea sa te muti? Uita'te pe internet despre chirii, prețuri, fa ți niste calcule (nu vorbi despre ele). De obicei, proprietarii vor cere o garanție, te vor pune sa plătești 2 chirii prima data. Dacă găsești o garsoniera la 150€, va trebui sa plătești 300€ din start, după care sa ai banii necesari pentru minim o luna de trăit (timp in care îți cauți de muncă în orașul pe care l.ai ales).
Daca amândoi sunt plecați în străinătate, nu le poți cere 1200-1500€? Mă gândesc că ar fi suficienți sa ți asiguri chiria, utilitățile și cele necesare pentru o luna bună în care sa ți găsești și job.
Nu ai nicio fata prin sat pe acolo care lucrează printr'un oraș mai mare sa te ajute de început? Asta ar fi o variantă "low-cost", dar din nou: nu te încrede în oricine.
Mulțumesc totusi ca ma intelegi.
Nu, amandoi sunt plecați de 4 ani, si este si sora mea plecată cu ei, in străinătate...
Dansul este soțul mamei de acum, nu tatăl meu, dar si acela m-a abandonat si nu am simtit iubire de nicaieri. Asta a lui mama nu m-a suportat niciodată si stiu asta, din propriile lui motive, poate, dar chiar si asa...M-a distrus psihic cat am stat in casa cu personajul asta. Imi e frica si acum cand vorbesc despre asta si ma ia plansul de fiecare data. Ma doare ca nici de "tatăl" meu nu am fost dorita, si nu am reușit sa am o relatie buna cu niciunul din barbatii din viata mamei (l-a avut pe omul cu care m-a conceput si omul asta cu care e acum si despre care am vorbit si mai devreme). Da, m-a crescut, dar asta ca sa aiba mama motive de a-l iubi, nicidecum ca m-ar suporta pe mine. Si chiar cu asta a fost mama si dinainte sa se ia cu omul cu care ea m-a conceput; si dupa divort, s-a pus inapoi cu omul asta pe care il pune pe primul loc, dupa părerea mea... Ziceam ceva, ăsta ma trimitea la "tata", care lui nici nu ii pasa de mine. Eu nu am avut parte deloc de afecțiunea unui barbat, decât pe cea al bunicului meu de pe tata, dar putin, el a murit in 2021 dar in rest, deloc. Pe nimeni.
Si eu chiar imi doresc sa am un iubit si sa imi incep si eu viata sexuala si nu doar de asta, ci sa ma simt si eu iubita in sfarsit de un barbat si poate sa am si eu familia pe care eu de mica nu am avut-o. Iar ma ia plansul si scriu mesajul asta cu lacrimi in ochi. Vreau si eu sa simt dragostea adevarata pe care nu am simțit-o niciodată cu adevarat de la cineva masculin, in afara de bunicul meu, care el nu mai e si ma doare ca nu o am, si nici prea mult nu mai vreau sa astept.
Azi, sa ma ierte Dumnezeu, ca e sărbătoare mare a Maicii Domnului, am pus o tura de haine la spalat, sper sa ma ierte. A fost fara sa vreau si fara sa imi amintesc ca azi nu se spala; dar am facut si o ciorba de legume si cu carne de porc, tăiat cubulețe si ma doare enorm cand vad masa goala si nu am si eu un iubit cu care sa mananc ceva, parca mi se taie pofta de mancare instant. Ma doare, nu pot spune sentimentul. Imi place si sa gatesc foarte mult si incep sa am o foarte mare implicare sufletească si empatie pentru gatit, pana imi amintesc ca sunt singura si de fapt nu am cu cine manca. Pot sa am frigiderul plin, dar daca masa e goala, ce folos?
Nu ma pot ajuta, au multe datorii, mai ales de la moartea surorii mele mici si de cand s-au mutat intr-o alta chirie. Si de ala nici nu vreau sa aud, toata viata am avut "ochi scoși". Mamei imi este rusine sa ii tot cer, "tatalui", el deja e un nimeni pentru mine, ca m-a abandonat de mica si mna. Nu am.
Super, continua cu gătitul, poate vei face chiar și curs de bucătar și ajungi sa și lucrezi in domeniul asta.
Toate la timpul lor, pas cu pas, îți amintești?
Vor scăpa de datorii și poate te vor ajuta sau poate că deja te vei descurca singură până atunci.
E bine că e plecat.
Răbdare, ce a fost greu s-a dus.
Important acum e sa te liniștești, iar stres-ala că mereu ii uit numele, te va ajuta.
Te iartă și doamne doamne , poate chiar el te ține singură, daca crezi că dai de iubirea vieții și după te abandonează și asta? Te'ai distruge de tot, așa, mai bine te vindeci, iar după vedem ce'o veni.
Capu sus.
StressClean, da
Nu stiu, dar ma doare si ma simt descurajata, nu mai vreau sa fiu nici singura. Ma distruge si singuratatea asta, nu stiu. Macar de as avea cu cine sa mai vorbesc si sa ii spun durerea mea. Mi-e greu asa...
Ai dreptate, stiu. Nici sa vina un alt nenorocit in viata mea, pe langa cei de care am dat pana acum (am scris si la primele intrebari despre cineva), nu mai vreau sa dau, sincer...Macar de ar veni acel cineva care sa simt iubirea de data asta, odata. Incep sa plang numai cand vorbesc despre asta, sincer. Tânjesc dupa acea iubire din partea unui bărbat si chiar sa scap si de virginitate, fiindcă eu nu mai ma simt bine nici asa. Si hormonii mei o mai iau razna de cateva ori pe luna. Pe toata luna septembrie nici menstruație nu am avut deloc, doar simptome, dar sange, deloc. Macar de as fi avut mândria ca mi-am început viata sexuala si sa fiu si eu in rand cu lumea, dar asa...Sunt zile in care imi doresc sa fiu si mama, dar cu cine, in ziua de azi? Doamne, ca nu mai pot!
Răbdare, pune'te la punct tu pe tine prima data.
Poți construi o casa rezistenta pe o fundație de paie?!
of, ma doare...
Nu, dar totusi, ma simt naspa.
Din durere se nasc campionii?
Ia'ti pastiluta, iar acum că e seara fa ceva ce ți place ție să te distragă puțin de la starea nasoală sau citește, numai bine, te va obosi și poti sa dormi.
Apropo, ai vrea ca și copiii tai să treacă prin ce treci tu?
Privește'ti mama, crezi că e fericita? Sau face parte din categoria "breloc" despre care vorbeam acum câtva timp?
Ai vrea aceeași soartă?
Astea's teme pentru mâine, ideea cu cititul cred că e buna. Alege'ti ceva de citit, te va obosi și poti sa dormi. Totodată, vei fi concentrata acolo și vei vedea că: surpriză, stările tale nasoale care de obicei își fac apariția doar seara nu'si vor mai face apariția sau nu vor mai fi la fel de intense, după care se vor rari, după care vor dispărea complet că doar nu trăim o viață întreagă cu frică, nu? Suntem oameni mari acum.
Am luat-o mai inainte, sper sa isi faca efectul.
Normal ca nu...
Imi doresc (ca) copiii mei sa aiba parte de ceea ce eu nu am avut, adica, de tot ceea ce este mai bun. Sa nu stie ce înseamnă lipsa unui părinte si a iubirii, si nici suferinta sa nu o cunoască. Sper ca fiul meu, pe care imi doresc sa apara pe lume si sa fie la mine in burta, sa simta dragostea si implicarea ambilor parinti din viata lui, sa nu fie nevoie sa i-l arat pe "bunicul" lui de care si-a bătut joc de mama si bunica lui, cat era mica. Din el vreau sa il fac "om mare" in adevăratul sens al cuvantului si sa fie contrariul acțiunilor si comportamentelor multor băieți din ziua de azi. (Pt început, imi doresc tare mult sa am un fiu, primul meu copil)
Dar totusi doare.
Din pacate, stiu ca si mama a trecut prin multe si este o femeie puternica, inca de la 20 de ani, cand m-a adus pe mine pe lume. As da totul ca mama mea sa fie din nou fericita si sa nu mai cunoasca vreodata suferinta.
I-as fi facut eu o "bucurie" cu un bebelus in familia noastra, dar din N motive, din pacate nu se poate acum, la mine. Mi-e foarte teama ca nu o sa mai am cu cine întemeia o familie...Mama, din spusele ei, nu mai poate face copii.
Daca as fi avut parte de binecuvântarea si fericirea multor fete de varsta mea (cu casatorie, copii, familie sau relatie), eram si eu mai bine. Dar nici bunica tânără nu o pot face pe mama, ca mama tânără a fost si a suferit alaturi de mine.
Își face, își face efectul.
Care parte din: ai nevoie de odihna/pune'te la punct cu somnul, nu o înțelegi?
Fie ca dorințele sa ți se materializeze, dar până acolo fă ochii mari și NU repeta greșelile ei și NU te grăbi in decizii și acțiuni.
"Mi'e teama că n am cu cine întemeia o familie" -da, traim într'o societate deja din ce in ce mai nesigură, DAR daca continui sa ți faci rău singură și nu dorești sub nici un chip să te ambiționezi, șansele de a-ți face o familie SCAD DRASTIC.
Ce copil sa mai facă? Nu e destul cat te ai chinuit tu?
Cine știe ce neanderthal este "călăul" care ar fi trebuit să te protejeze.
Revenind la somn, pare că trebuie să fiu mai explicit.
De preferat: ora 21 in pat, pregătită de somn.
Somnul e extrem de important în cazul tau, de fapt este extrem de important pentru noi toți.
Meeeeam după câteva zile în care am crezut că ai crescut mare, "nu te a lăsat inima" și ai mai aruncat o comparație între tine și restul acum pe final, nu era necesară totuși.
Ai crescut intr'un mediu toxic, iar tu crezi că e o idee buna sa aduci pe lume un bebe și să locuiți împreună în ACELASI MEDIU TOXIC?
Nu'ti cunosc familia, dar am curaj să bag mana in foc că intr'un scenariul de genul, ai fi scoasă afară cu tot cu bebe de nenea ăla.
BĂ, revin'o pe pământ.
Profită de pastiluta și culca'te.
Am insomnii, nu pot sa dorm, nici daca m-ar plăti cineva.
Pai da, pentru ca m-am saturat sa le vad pe fetitele astea de 13-14 ani, sau chiar de varsta mea, sau whatever, oricare, care au relații si se mai si lauda si eu NU AM. Normal ca ma doare. Nu vreau sa revin la comparații, dar doare ca dracu. Eu am 19 ani si nu am avut nicio relație in viata mea si nici iubire si afecțiune adevarata de la cineva n-am primit. Nu pot dormi, nu ma simt bine. Si somnul mi-e ca dracu. Sincer.
Am luat pastila, ea imi da o usoara senzatie de amețeală si somnolenta si calmitate, dar de durut tot ma doare sufletul pentru tot, mai ales pentru singuratatea ce o am si simt. Nu mai vreau. Imi vine sa plang de frustrare si de viata asta de bullshit ca am avut-o mereu.
Stiu ca nu pot aduce pe lume un bebe in acest cămin, dar mna. Eu ce sa fac? Sa ma împușc? Mi-e si mi-e greu asa. Macar sa ma simt si eu iubita de cineva.
M-a protejat pe dracu, mai mult am plans si tremurat de frica, decât sa ma simt om si sa am liniste. Jignita si amenințată, nu mai spun. Sper sa mor mai repede, numai cand imi aduc aminte de tot ce mi s-a întâmplat.
Altele sunt bine si au iubiti, numai eu NU AM. Totul e ok, pana le vad pe alea cu iubiți chiar de mici si eu dau numai de nenorociți care imi cer nuduri si se prefac ca ma vor. Imi vine sa ma spanzur dracu, numai sa simt si eu odata iubirea adevarata. Ma ia plansul la ora 1 jumate noaptea. Am ajuns sa adorm pe la 3, 4 sau chiar 5.
Update: Nu am dormit toată noaptea. Nu am putut închide ochii deloc.
La vârsta aia, e mai mult pedofilie. In fine
Nici nu vei avea parte de ceea ce ți dorești daca doar disperi și te neglijezi.
Nu poți dormi? Închide ochii și stai in pat cu forța. Fara tv, PC, telefon, lumina.
Te vei învârti ca Intr:o oala in clocot timp de câteva zile - 2 săptămâni după care organismul se va obișnui cu noul program.
Luptam și noi sau?
Nu te ai plictisit de atâta plâns? Nu ai observat că nu rezolva nimic plânsul doar te liniștește pe moment?
Nooooormal, ești o jucărie sexuală în ochii unui puști care de abia acum descoperă viața.
Pai este pedofilie, dar astea au noroc, eu nu. Dumnezeu vrea sa ma vada suferind in continuu, singura. Ceea ce eu nu mai vreau sa fiu si dau doar de niste escroci pe care tot Dumnezeu mi-i da. Sa le dea lor asa ceva, nu mie. Nu e destul ca eu am crezut fara tata si de soțul mamei am fost abuzata psihic destul? Chiar nu e destul, sau trebuie sa o iau razna de tot?
Incerc sa lupt, dar si obosesc, cand ma vad singura peste tot, crede-ma. Mie singuratatea si negăsirea omului care sa ma vrea cu adevarat imi face FOARTE MULT RĂU. La propiu.
Ba da, m-am plictisit, dar ce sa fac? si acum am început iar sa plang.
Nu ma intereseaza ce este, ok? E un bou si punct. Jucărie sexuala o fi maică-sa/taică-său, nu eu.
Nu vreau eu sa disper, doar ca nu mai pot singura si fara sa vorbesc cu cineva vreau doar sa am si eu parte de iubire, cum multe au si eu NU.
Și ce am zis că facem când obosim?
Stai puțin: singura/singurătate, ai mai spus că ambii sunt plecați în afara. Deci tu locuiești singura acum in casă 24/7?
Ieși, plimba'te, socializează cu vecinii, fa ți un abonament la sala.
Bucură'te de ultimile raze călduțe ale soarelui.
Poți să-l ai consilier pe Sf Petru, daca tu nu conștientizezi și te ambiționezi NU se va întâmpla nimic magic.
E la fel ca in cazul unui alcoolic, până el singur nu realizează că se autodistruge nu-l va ajuta nicio pastila, nici un psiholog pe lumea asta.
Cat despre Dumnezeu că tot îl cerți atât pe aici, El zice că omul se îndreaptă prin iubire, acum mna, nu știu ce să zic.
Tu ai vrea să accepți langa tine o persoana care se taie, plânge non-stop și nu vrea sa depășească momentul?
Îți va prezenta siguranță?
Schimba'te. Lupta. Crește.
Ai "stat"19 ani singura, nu mai reziști câteva luni - 1 an?
Când vei pleca de acasă, in chiria ta tot singură vei fi, știai?
Vei avea un job de 8-12 ore după ajungi acasă și mai trebuie sa faci curat, sa ți gătești etc.
Ce vrei tu de fapt?
E toxic locul de acasă sau nu?
E un personaj negativ omul ăla sau totuși n ai vrea sa scapi de acolo?
Nu ești prea hotărâtă.
Vrei, vrei, vrei - toată lumea vrea, e nevoie de timp.
poti conduce o mașină fără să treci prin partea teoretică și practică? Poți, da' se lasă cu dosar.
Înțelege că în momentul de față ești o țintă, o victimă, o pradă ușoară.
Caută să te îndrepți, sa te stabilizezi, sa fii pe picioarele tale - asta trebuie sa ți fie prioritate.
Fara o țintă clară în viața, te vei învârti intr'un cerc haotic și vei realiza ca trece timpul pe langa tine.
Ai fost chinuită mică, te vei chinui și adult. Breloc.
Chiar n-ai orgoliu in tine?
N-ai si tu putina coloana vertebrală?
Fii egoistă, stabilește'ti scopuri mărețe, calca și pe cadavre daca e necesar, dar atinge'ti țintele.
Îți vezi virginitatea ca pe un blestem. Fii mandra de tine că NU te poate arăta nimeni cu degetul, n a tras niciun papagal de tine.
Unde ti'e mândria? Ești sigură că e o problema asta sau ai o imagine de ansamblu cam distorsionată?
Hotărăște'te ce vrei.
Iubirea aia din poveștile cu zâne și-o dorește toată lumea, dar nu suntem în povesti aici - bun venit in lumea reală.
Da, ei sunt plecați in strainatate de cand aveam 15 ani si m-a lasat in grija bunicii de pe mamă, dar acum sunt singura acasa si am mai stat si singura. E plecata si bunica mea.
Stiu, ai dreptate, dar nu stiu de ce, mi se intampla iar sa simt frustrare si tristete, nu stiu, si singuratatea asta ma cam distruge, in sensul ca nu am si eu un partener langa mine. Ti-am zis, si hormonii mei cam "zboara".
Ba da, am orgoliu, mai ales cu oamenii care ma calca in picioare, la un moment dat.
Acum, cat sunt singura acasa, nu e toxic, dar din totdeauna cam a fost. Deci da, locuiesc iar singura. Fac mancare, curat, etc.
Azi am sunat medicul de familie pentru a-i cere o reteta pentru Alprazolam, dar nu a răspuns la telefon...Ca vreau sa iau si de alea pe langa StressClean.
E omenește sa simțim frustrari, durere, frica etc etc etc dar nu e omenește sa facem din asta capăt de drum.
Bunica unde a plecat?
Poți discuta cu ea? Poate e mult mai receptivă decât mama, încearcă să discuți cu ea.
ce e alprazolam asta? După nume suna a ceva din categoria psihiatrilor nu generaliști.
Nu te îmbuiba de pastile. Combinații de pastile, stres, plânsete și ce alte stări îți mai induci, îți dau peste cap sistemul hormonal.
De ce nu te duci direct in cabinet, sa te vadă, sa vorbești direct nu telefonic?
Și un set de analize ar fi bun, garantat ai și ceva deficiențe de vitamine.
Discuta cu bunica, poate vei găsi un aliat în ea.
Și încă o dată: creează ți un program de somn.
Nu, nici cu ea nu se poate. Nimeni nu ma asculta si nu ma intelege in familia asta, ca idee. În primii 2-3 ani de cand am ramas cu ea (eram in liceu), se comporta foarte urat cu bine, consuma des alcool si se lua de mine, ma facea sa plang...Acum si-a mai revenit putin, dar tot nu pot vb cu ea. Nu ai voie sa spui deloc ce ai pe suflet. Nu e deschisa si nu intelege.
Sunt pastile psihiatrice, mai pe scurt, XANAX. Pai am avut alta treaba ieri...
De aia nu mi-a venit mie menstruația in toata luna septembrie? iau și anticoncepționale Yasmin, pentru PCOS.
Este plecata la actualul ei sot (cu care si-a refăcut viata acum 2 ani -bunicul decedat fiind acum 4 ani) si sta toata luna asta acolo.
NU, nu ma pot alia nici cu ea.
De ce oare alea de varsta mea sunt atat de norocoase, sau mai mici? Vreau si eu sa am o relatie cu cineva si poate chiar și un copil eu ma simt singura si pierduta. Ma înnebunește chestiile astea, nu mai pot si nu mai vreau.
Vreau si eu sa fiu mama Vreau sa fiu si eu iubita cuiva m-am saturat dracu, iar o iau razna!
Nașpa situație.
Dar toate acestea, te vor întări pentru ceea ce urmează.
Eu cred că vei fi un adult responsabil, învață din greșelile lor.
Neahhhh, doar din atât sa o iei razna? Nicio șansă
Așteaptă primăvară și ia ți job.
Mai sunt 3 săptămâni și vine mamaie, chiar daca nu te înțelege macar mai ai pe cineva acolo cu tine sa ți țină de urat. Așadar, cum spuneam: ce a fost mult, a trecut.
Stresul e un monstru.
Mnah...
Mi-e ok si fara ea. Eu vreau barbat, nu pe mamaie
Pai da...Chiar si din atat. Ca mna, m-am saturat sa tot astept si sa nu am si eu pe cineva, cum altele au si eu nu. Imi vine sa le bat, jur!
Eu vreau sa am o relatie si sa ma mut cu acel barbat, sa ma ia de aici, nu ce spui tu acolo.
Ai zâmbit? Facem progrese.
E bine sa vrei uneori ), e posibil să apară un bărbat, sa te ia de acolo, dar e și foarte probabil sa te treacă granița.
Prima data ai nevoie sa te recalibrezi, iar după poți face ce vrei.
Am zâmbit...
Of, dar eu m-am referit la altceva, adica la cineva ok de data asta, care sa ma iubeasca, nu cum tot am dat pana acum.
Mda, e bine sa vreau, am uitat sa spun. Numai ce mi-am dorit mereu, nu mi s-a îndeplinit niciodată.
M-ai oute acuza că sunt libidinos dacă i-aș fi propus să o facem împreună, sau să se filmeze și să îmi trimită și mie imaginile. Dar nu am făcut / spus asta!
Doar i-am recomandat să scape de tensiunea pe care ea însăși recunoaște că o are.
Așa cum și tu ai dat sfaturi bune, am încercat și eu să pun o cărămidă mică în tentativa de construire a unui punct de redresare pentru această fată atât de nefericită.
Salut, scuze pentru răspunsul întârziat. Da, poate că am fost acid, dar în opinia mea, sa i recomanzi pornografia unui copil care deja își vede virginitatea ca pe o piedică și care a dus lipsa de afecțiune e un dezastru. Dar repet, e doar opinia mea.
Nu sunt nici specialist, nici doctor, tot ce am sfatuit'o pe ea, am practicat eu pe propria mea piele atâta tot.
Îmi pare rău dacă te am făcut să te simți jignit 
.
N-are nimic...
Oricum ma simt naspa. Toate au relatii, chiar si cand ies pe undeva, numai eu nu. Virginitatea mea va fi pentru mine mereu un blestem, sincer! Oricum, ma simt ca dracu in fiecare zi!
Asta e alegerea ta.
Schimba TPU cu Tinder sau alta aplicație de genul și ai rezolvat "blestemul" restul e doar gargară.
Ți s-au oferit sfaturi, idei, cuvinte frumoase, încurajări. Daca tu vrei sa ramai pe jos, vei rămâne jos chiar și dacă ai avea aripi de îngeraș in spate. Așadar, decizia îți aparține în totalitate.
De ce ai schimbat numele? Fugi de cineva?
Da, fug.
De ce sa nu-mi schimb numele, nu am voie? E interzis? Vă/îți plăcea așa mult numele FatimaS? iar trebuie sa dau socoteala tuturor de aici ce fac pe contul meu?
Da, mi s-au oferit, dar puține. Mai mult hate am primit.
Am schimbat TPU-ul cu Bloom, n-a mers! E blestem, chiar si o mare suferinta, din N motive.
Te rog frumos să îmi dai un link sau un citat din tot ce i-am scris eu acestei fete unde am pomenit ceva despre pornografie!
Nu confunda imaginația ta cu ceea ce crezi că citești!
"ai incercat sa te masturbezi?"
Da, si ce a scris gresit?
Vreau sa fac dragoste si sa fiu si eu împlinită ca altele, nu doar ele sa aiba totul si eu nimic! Nu a scris nimic gresit. Pe astea de la categoria Dragoste si Sex de ce nu le dați atata cu hate? Ăăăă? Alea au voie de toate, numai eu nu, așa-i?
Nu e despre tine Aswaganda sau cum te cheamă acu'.
Unchiu' ăsta aberează. Ori poate el are orgasm3 pe Dostoievski sau ceva cine știe...
nu știu ce i acolo, nu stau sa citesc întrebări.
M'a mâncat sa mă bag și eu aici când am văzut că amenințai cu suicidu' și acu am numai notificări.
Consider că te am ajutat cum am putut / cum am crezut și eu de cuviință. Acu tu poți alege pornografie, matrimoniale, escortă (faci și bani) e fix problema ta.
Ori îți poți băga mințile în cap, termini cu alintările și te apuci de treabă serioasă.
Sigur că și tu ai voie de toate, postează pe publi** și imediat se rezolvă.
Succese.
Nu ma cheama asa. In fine.
Da, ma, bine ca ma descurajezi acum. Ce sa zic. Asa faceti toti. Am vazut azi ce ma înțelegi...
Toți spuneti ca sa imi bag mințile in cap, ca bla bla bla, dar nimeni nu-mi spune si cum. Acum te rog frumos sa nu imi mai dai hate si sa vorbesti nasol. Pana azi nu erai asa, dar mersi, daca asta merit...Sa fiu un rahat!
Ai spus că vrei sa scapi de virginitate, ți am oferit varianta rapida.
Ai spus că vrei sa fii iubita, ți am oferit variante și eu și alții. Unde'i hate'ul?
Cum sa ți bagi mințile în cap? Cred că din astea 100 de răspunsuri, 80 sunt intre noi. Chiar nu vezi răspunsul?
Tutorial cum să îți bagi mințile în cap v2.0:
Incepe prin a nu te mai alinta.
Incepe prin a'ti ignora gândurile urâte.
Incepe prin a înceta să te mai compari cu alții. Mhm?
Spune'mi cand le reușești pe astea, sa trecem la următoarele 3.
Saaaaaaau: "doctorul" și nenea ăsta, îți recomandă org@sme și onanie sau desfrâul cu mânuțele pe românește - nu am idee cat de mult te vor ajuta in a'ti atinge scopurile, daaaaar macar vezi cum stă treaba -patetic (e doar opinia mea).
Nu e vorba despre pornografie!
Mă acuzi de ceva imaginar...
Masturbarea e un act solitar (de obicei) de autostimulare erotică în vederea obținerii orgasmului. Atât. Nu e (neapărat) nevoie de pornografie mai ales dacă pofta e foarte mare.
Bine, domnule.
Totuși, acel 69 din user, reprezintă vârstă dvs?
Vă rog frumos să nu vă mai certați, cu toții greșim spre deosebire de cati dobitoci am dat in privat, unii, nu toti, care mi-au cerut nud-uri si vorbeau doar despre sex, omul asta nu a deranjat si nici nu m-a abordat in privat cu asa ceva, slava Domnului. A zis si el ce si cum a stiut. Nu tin cu el, doar zic.
Nu ma refeream la tine cand am zis de hate, ci de unii de aici, care nu-si vad de borșul lor si nu stiu nimic despre mine, dar au tupeu sa comenteze. Ciocul mic, lor. Ei sa nu uite ca e un Dumnezeu sus, care isi va face treaba, mai devreme sau mai târziu. cu ce hate imi dau ei mie, cu atat vor primi si ei.
Tu chiar ai fost diplomatic si ma bucur ca ai vb cu mine si chiar ai avut rabdare, a fost fix ce imi doream de la o persoana! Tu esti bravo, fata de ceilalti, care vb urât cu si despre mine.
Eu stiu ca ai si tu dreptate, dar ma încăpățânez, pentru ca eu am crescut mai diferit si fara dragostea de tata/masculina. Eu nu stiu sa-mi gestionez mereu emotiile, intelegi? Ps: iau Xanax din nou, de ieri. Am fost la medic.
Ps: sunt Aethezia acum, vechea FatimaS. Ce ai zis tu acolo e o planta
Tot ca planta gândești și tu uneori .
Cum de ți-a dat xanax? Ai cerut tu?
Folosește'te de sfaturile medicului și respectă schema de tratament.
Daaa, fix. mersi, totuși. M-am obisnuit cu durerea, chiar daca si înnebunesc de la ea.
Da, am mers la medicul de familie si am cerut. Normal ca respect schema de tratament, ca ala nu e pentru oricine, logic.
Nu înnebunești.
Nu știu cât de logic e că ai mai intrerupt'o odată.
De ce medic de familie și nu psihiatru? I ai spus de stresclean?
Nu prea isi mai face efectul nici ăla, imi trebuia ceva mai tare, ca sa isi faca efectul, dar o sa iau si ala, oricum. Am dat aproape 80 de lei pe el si e pacat sa nu iau
Nu i-am spus, ca altfel nu imi mai dădea Xanax-u.
Nici eu nu stiu cat de logic e, dar am fost proastă si nu trebuia sa il intrerup. Xanax-u e viata mea. Jur.
Faptul că zâmbești pe aici, mie îmi dă impresia că și face efectul sau tu vrei sa fii sedată 24/7?
Trebuie sa luptam noi, îți aduci aminte?
Uite, in sfârșit iubești pe cineva: un medicament, dar nu contează e un pas totuși
Cf? Esti bine?
Eu sunt bine, tu cum esti?
Păi da' nu? Cum sa nu-si faca? Sunt la nebunie sedata, non-stop.
Ce sa facem? Am uitat luptam, daaaaa, pai da' nu...
Vreau, ca imi place la nebunie sa fiu sedata, ahhhh, cat de romantic e, non-stop, daca as putea. De Xanax-u meu nu se atinge nimeni, da? E doar al meu! Ea e iubirea mea, serios vorbesc, nu râde. Iau non-stop superbitatea asta de Xanax, hahahaha, mor, ba
Cum sa nu iau eu asa ceva, ce e frumos si lui Dumnezeu ii place, dar si ce e mult :p beau cate vreau eu, nu stie nimeni cate iau eu.
Mhmmm, asta'i aswaganda, asta i energia.
Te descurci minunat, felicitări.
In viitorul apropiat, sunt sigur că vei avea parte de acea îmbrăcăminte albă la care visezi - cămașă de forță, la revedere.
Nu înțeleg nimic ce spui acolo. Nu vorbi prostii si nu ma lua la mișto!
Ți am oferit mai sus 3 idei de pus in practică. A 4a, a fost un test, da' n.ai prins'o.
Lecția Nr 4: nu mai sta morocănoasă, ia puțin viața la mișto, ai 19 nu 79.
Și nu, nici să nu te gândești să mi explici a mia oară de ce nu poți zâmbi tu. Doar fa'o.
De zâmbit, zâmbești, dar dacă nu ești fericit, degeaba...
Ce test? Nu am înțeles nimic.
Eh, repede degeaba, nu e degeaba - picătură cu picătură se face ocean.
Tot îți place să postezi întrebări. Pune o nouă întrebare aici și întreabă i pe oameni ce reprezintă pentru ei fericirea. Vei vedea că fiecare are propria definiție pentru "a fi fericit".
Depinde de tine ce fel de baiat cauti si ce fel de fata esti tu. dupa tine cum ar trebui sa fie barbatul ideal ca sa ai o relatie stabila cu el si de lunga durata?
Cum ar trebui sa fie?
Ok, imi bat gura asa, spunându-ți, dar degeaba o sa spun, oricum, ca tot nu o sa am noroc.
-afectuos; grijuliu
-bun la suflet;
-cuminte; (sa nu umble prin cluburi sau sa urmărească mii de fete pe net sau sa le aiba la follow)
-sa ii placa sa construim un viitor împreună;
-pe cineva care sa vrea sa ma vada si sa ma auda si a doua zi;
-sa imi ofere iubire si afecțiune (cum si eu am oferit mereu si am primit mereu contrariul);
-sa imi fie alaturi si la bine si la rau, nu la prima ceartă sa plece sau sa ma blocheze pe rețelele sociale;
-sa isi arate interesul fata de mine;
-sa fie langa mine si sa locuiască cu mine (la distanta nu mai accept nimic);
-sa fie credincios si sa ne facem o familie unită și frumoasă (cum eu nu am avut niciodată).
Si cam atat, cred.
Daca vrei sa scapi trebuie sa iti si doresti acest lucru. daca vrei sa fii fericita cauta un baiat iubeste-l daruieste-te lui si fa-ti o familie
Personal, cât și alți colegi am incercat in multe cazuri sa te sfătuim cat am putut de bine, deși intrebarea/situația era reperitiva. Mai mult nu putem nici noi. Numai bine. Eu mă retrag din discutie.
Ok, mulțumesc. Numai bine.
Ce sa mai fac, ca plang intr-una si sunt iar la pământ, nici job nu-mi gasesc, mai stau si la țară, intr-un oras mic, nu am noroc deloc. Ma simt de parca am pierdut totul. Nu mai pot asa.
Imi vine iar sa ma tai cu lama pe mâini si sunt din nou in perioada in care simt ca o iau razna, si cum majoritatea de aici fac mișto de mine cand scriu ceva, fiindcă sigur ca asta o sa ajung sa fac iar. Nu mai am voie sa mai spun nimic, ca imi iau "șuturi".
Toată viata mea mi-am dorit doar sa fiu iubită, atat. Eu nu stiu cum e sa fii iubita de un barbat. De aia sunt atat de disperata, cum imi spun unii pe aici. Pentru ca simt cum fiecare zi e o sufocare pentru mine, si un mare eșec.
Ia ti inima in piept,mergi in oras unde ai posibilitati de angajare,ia ti o chirie,fa activitati,plimbate...
Daca tu nu esti bine cu tine,cine crezi ca ar putea sa fie?
Statul acasa si nefacand nimic rezulta exact starile ce le ai, demoralizata, scade increderea in tine totala, samd.
Macar ia si citeste carti psihoterapeutice, ai sa vezi ca o sa te mai ridici un pic
Crede-mă că nu mai am nicio putere. Văd doar negru în fața ochilor.
Nu stiu, dar stiu doar ca nu mai vreau sa fiu singura, atat.
De citit carti, nu-mi place sa citesc deloc.
E usor de zis, dar eu nu mai vad nicio cale si nici macar un motiv pentru a mai trăi...Sunt obosită și confuză psihic și fizic. Nu mai știu ce să fac și ce să spun.
Pai si in cazul asta ce sa ti mai zic, aia nu, aia nu...
Nici mie uneori nu-mi place sa merg la munca, dar trebuie?
Se pare că nu m-ai înțeles. Eu nu mai repet de 1000 de ori același lucru.
Fără supărare, numai o tipă obeză/cu față de câine se poate plânge de singurătate și de virginitate, altfel n-ai nicio scuză.
Legat de virginitate, dacă erai tip ți-aș fi recomandat să te duci la escorte, așa, nu știu. Caută și tu un gigolo sau un pitic/urât disperat. Da, un tip pitic/urât, în cazul tău cred că va trebui să te mulțumești cu mai puțin.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
