Cum scap de singurătate și de virginitate, cu o persoană care să mă iubească și pe care să o găsesc? Cum găsesc și eu persoana potrivită? Ce pasi trebuie sa fac? Nu mai vreau sa raman asa.
Am incercat sa va urmez sfaturile anterioare, dar tot nu funcționează si nici sa mai am rabdare ani de zile nu mai vreau sa am. Pentru mine chiar e o problema sa fiu virgina fara relatie, si neiubită la varsta mea, sincer.
Alte fete de varsta mea au relatii, chiar si copii, sunt si logodite, sunt mutate cu iubiții lor, si-au inceput viata sexuala, numai eu nu.
Nici nu am cu cine sa vorbesc si sa spun mereu ce ma deranjeaza si enervează.
PS: Nu mai vreau sa primesc mesaje in privat de la cei neserioși.
Cer sfaturi si ajutor si sa scap de singurătate si de virginitatea asta de rahat.
Chiar nu stiu ce sa mai fac, fraților.
Mulțumesc!
Ordonare:
Cronologică
Pasul unu: îți iei Mercedes sau BMW;
Pasul doi: te tunezi și tu un pic;
Dacă nu reușești urmează pasul trei: Mergi și te călugărești.
Răspunde
Dar ca să scapi de tensiunea sexuală care se pare că s-a acumulat de câțiva ani, ai încercat să te masturbezi? Nici nu știi ce bine și liniștită te vei simți după câteva orga$me.
Pe urmă, cu puțin noroc și fără grabă, vei întâlni și persoana potrivită. Și experiența câștigată de una singură te va ajuta și în viitoarea relație.
Iar începi? Încă nu ai priceput că nu o să-ți găsești bărbatul ideal întrebând pe net "cum să-mi găsesc bărbatul ideal?"
Depinde de tine ce fel de baiat cauti si ce fel de fata esti tu. dupa tine cum ar trebui sa fie barbatul ideal ca sa ai o relatie stabila cu el si de lunga durata?
Fără supărare, numai o tipă obeză/cu față de câine se poate plânge de singurătate și de virginitate, altfel n-ai nicio scuză.
Legat de virginitate, dacă erai tip ți-aș fi recomandat să te duci la escorte, așa, nu știu. Caută și tu un gigolo sau un pitic/urât disperat. Da, un tip pitic/urât, în cazul tău cred că va trebui să te mulțumești cu mai puțin.
Prima oara sa ne iubim pe noi si sa ne cunoastem cat mai bine, asta e esential vietii, apoi sa fim realisti, tu vrei nunta de la varsta asta? sau o cariera? e normal ca la varsta ta baieti sa vrea doar vaginul tau, de asta este important sa cauti un barbat matur care sa vrea ceva serios, faza e ca doar 15% dintre barbati va atrag iar astia sunt curvari, asa ca voi o faceti cu astia pana la menopauza cand alegeti un mediocru cu care sa stati, faza e ca poti ramane gravida, inainte de toate e esential ce vrei cu adevarat, eu daca as fi fata, as vedea de cariera, as fi independenta as experimenta cu barbati frumos, protectie mereu, pe la 30 de ani as vedea de un tip de care sa ma simt atrasa macar de banii lui sau de personalitatea lui
https://www.youtube.com/......tps?/watch
https://www.youtube.com/......tps?/watch
"Cum scap de singurătate și de virginitate...Nu mai vreau sa primesc mesaje in privat de la cei neserioși."
prin ceea ce spui, din start iți mărești șansele de a rămâne așa cum ești
Personal, cât și alți colegi am incercat in multe cazuri sa te sfătuim cat am putut de bine, deși intrebarea/situația era reperitiva. Mai mult nu putem nici noi. Numai bine. Eu mă retrag din discutie.
Faci obsesie din chestia asta. Vrei sa scapi de virginitate? E simplu ca buna ziua: primul venit - primul servit. Nu vrei asta? Atunci e nevoie de timp, pe lângă faptul că nu vreau sa ți distrug visele, dar e cam greu cu seriozitatea in zilele noastre.
Până una alta, virginitatea te face mai autentică, mai apreciată intr'o societate îmbâcsită de p0rn, chat, sexualizare, pe de altă parte, vei fi un trofeu. Iar faptul că nu vrei să porți eticheta de trofeu asta presupune timp, răbdare și nicidecum frustrare, obsesie adică ceea ce faci tu acum.
Ce sa mai fac, ca plang intr-una si sunt iar la pământ, nici job nu-mi gasesc, mai stau si la țară, intr-un oras mic, nu am noroc deloc. Ma simt de parca am pierdut totul. Nu mai pot asa.
Imi vine iar sa ma tai cu lama pe mâini si sunt din nou in perioada in care simt ca o iau razna, si cum majoritatea de aici fac mișto de mine cand scriu ceva, fiindcă sigur ca asta o sa ajung sa fac iar. Nu mai am voie sa mai spun nimic, ca imi iau "șuturi".
Toată viata mea mi-am dorit doar sa fiu iubită, atat. Eu nu stiu cum e sa fii iubita de un barbat. De aia sunt atat de disperata, cum imi spun unii pe aici. Pentru ca simt cum fiecare zi e o sufocare pentru mine, si un mare eșec.
Cum ar trebui sa fie?
Ok, imi bat gura asa, spunându-ți, dar degeaba o sa spun, oricum, ca tot nu o sa am noroc.
-afectuos; grijuliu
-bun la suflet;
-cuminte; (sa nu umble prin cluburi sau sa urmărească mii de fete pe net sau sa le aiba la follow)
-sa ii placa sa construim un viitor împreună;
-pe cineva care sa vrea sa ma vada si sa ma auda si a doua zi;
-sa imi ofere iubire si afecțiune (cum si eu am oferit mereu si am primit mereu contrariul);
-sa imi fie alaturi si la bine si la rau, nu la prima ceartă sa plece sau sa ma blocheze pe rețelele sociale;
-sa isi arate interesul fata de mine;
-sa fie langa mine si sa locuiască cu mine (la distanta nu mai accept nimic);
-sa fie credincios si sa ne facem o familie unită și frumoasă (cum eu nu am avut niciodată).
Si cam atat, cred.
Dar nu ma pot controla de multe ori, ma doare si pe mine cand pe altele le vad fericite si cu relatii si dezvorginate si eu NU. Mereu fac crize din asta si plang si nu mai suport! Vreau si eu sa fiu fericita si sa am pe cineva alaturi. Atata tot. M-am saturat ca eu sa plang si altele sa fie pline de mândrie si iubite, si judecati-ma cat vreți voi, ca tot eu sufar si imi sterg lacrimile singura. Nu am avut un tată langa mine care sa ma iubeasca si sa fie langa mine, si nici o familie unita. Eu am fost abandonata de tata cu totul de mica, ca idee. Poate trebuie sa imi bat mereu gura, spunându-mi durerea, altfel nu sunt înțeleasă mai deloc.
Ideea e ca eu nu mai pot. De ce doar ele sa fie ok si eu nu? De ce inca de mica trebuie sa vad pe altii familii unite si fericite si a mea, nu? Eu acum daca vreau o relatie si sa fiu si eu iubita, cu ce gresesc? Ca nu mai vreau sa fiu virgina, exact! Nu mai vreau sa fiu si nici singura. De ce sa mai fiu?
Doi la picior: Si hormonii imi "urla" mereu. Nu sunt din fier.
Ia ti inima in piept,mergi in oras unde ai posibilitati de angajare,ia ti o chirie,fa activitati,plimbate...
Daca tu nu esti bine cu tine,cine crezi ca ar putea sa fie?
Statul acasa si nefacand nimic rezulta exact starile ce le ai, demoralizata, scade increderea in tine totala, samd.
Macar ia si citeste carti psihoterapeutice, ai sa vezi ca o sa te mai ridici un pic
Ocupă'ti timpul cu școală, studii, curs de calificare, munca, sport.
Ce cauți tu, caută toată lumea. Doar că în zilele noastre e mai greu.
Nu știu cât de fericite sunt prietenele tale, dar gândește'te că te expui și la niste riscuri:
- in disperarea ta poți ajunge victima unor proxeneți.
- boli, unele pe viață.
- riscul de a rămâne însărcinată, la 19 ani ai tai, probabil, cauți tot pe cineva de vârstă ta. Nu aveți experiență, dar exista riscuri.
Tu ești copil, ce vei face cu un copil? Da bine, poți alege avortul, dar doar gândește'te cum suna "19-20 de ani și deja are un avort". Suna oribil, nu-i așa? Eu am 28 și am observat câteva foste colege din liceu care astăzi sunt mămici singure. E cam nasol, zic eu.
Crezi că te poți descurca să crești un copil, dar de una singură?
Cat despre dezvirginarea din care ai făcut o fixație deja, e dulce, dar te va lăsa cu un gust amar. Daca continui cu disperarea, îți vei atinge 'scopul', dar după un timp mai scurt sau mai lung, frustrările pe care le ai acum se vor amplifica de N ori. Așa cum ți am descris riscurile, vei înțelege că ți ai dăruit habar n'am cum s'o numesc cuiva care cel mai probabil doar asta a vrut de la tine. După care vei fi lăsată baltă.
Văzusem cândva un citat, nu'mi mai aduc aminte daca din lumea religiei sau de pe la vreun istoric care spunea cam așa: "cel mai puternic rege nu e cel ce conduce cea mai mare armată ci cel ce își controlează poftele" - era ceva de genul.
Ti'a recomandat un nene mai sus - masturbarea - ce libidinos. Vizionarea de p0rn nu va face decât să ți hrănească și mai mult fixația ta. Oprește'te din a consuma. Canalizează'ti energia pe viitorul tău ori vei ajunge brelocul cuiva sau mai rău.
Mdaaa 
Eu stiu chestiile astea, dar parcă nici asa nu pot sa mai stau, vreau neapărat un iubit, sa ma simt si eu iubită, sa fiu strânsă in brate, nu vreau sa stau asa toată viata... înnebunesc, sincer! Mai ales cand le vad pe altele ca ele au și eu nu. Eu stiu ce zici, dar hormonii imi urla mai toata ziua, simt si eu nevoia.
Școala am terminat-o demult, am facut si un curs in domeniul Comerțului, dar tot nu pot sa-mi vad o cale, cel putin nu singura, ok?
Pai eu ce sa fac? Da, sunt obsedata si disperată, pentru ca nu mai suport sa vad cum altele au si eu nu! Chiar e atat de greu sa vina si la mine cineva potrivit, de varsta mea, asa cum imi si doresc eu sa fie? Si daca as avea un copil, aia e, dar iau anticoncepționalele si nu cred ca pot face copii. Se imtampla sa nu iau mereu la ore fixe, dar mna.
Eu stau si la tara, dupa cum am mai spus, prieteni nu prea am, doar online, vreo 2 prietene si atat.
Parca m-am si saturat sa fac atatea eforturi, cand stiu ca nimic nu se întâmplă. Eu am înțeles si riscurile, dar crede-ma ca e mai rau sa fii singur, ajungând sa înnebunești si sa urli prin casa si sa plangi toata ziua.
Normal ca vreau si eu si nu o sa-mi convină sa le vad pe altele ca sunt iubite si pupate-n c*r toata ziua. Eu am crescut fara tata si am fost abandonata de el si nu am avut o familie unita si frumoasa. Mm? Ce părere iti dai? Nu dramatizez, dar pur si simplu, eu asta simt. Vreau sa am si eu parte de iubire si de un om langa mine, nu sa fau mereu de tot felul de dubioși, doar pentru ca eu nu am avut niciodată parte de iubire. Nu vreau sa astept ani de zile si sa ma înjosesc in fata iubirii pe care nu am avut-o niciodata de la cineva masculin. Ok?
Am ajuns in punctul in care sa innebunesc din nou si sa fac crize urate si sa plang toata ziua. Ce rost mai are viata mea? Cat crezi ca am sa mai inghit singurătatea?
Si da, si faptul ca sunt virgină ma deranjeaza foarte mult. Altele la varsta mea eu relatii si un copil, casa lor, eu...Nimic! Sunt bună numai de omorât! Decât singură, mai bine asa, de la 19-20 ani.
Nehhh, nu e așa negru cum vezi tu. Răbdare.
un copil e o responsabilitate enormă, nu e o păpușă sa te joci când ai chef. Nopți nedormite, plânsete, vizite la medici, bani.
Persoana potrivită poate apare azi, mâine sau peste 10 ani. Sunt femei de 30+ singure și nu disperă, din contra se educa și reeducă.
Statul închis în casă îți amplifică stările, consumul de materiale face același lucru.
Care e cel mai apropiat oraș de tine? Caută'ti job acolo. Fa naveta, egal cat cheltui sau că nu pui deoparte, pentru inceput e ok și asta. Macar ieși, socializezi, îți ți mintea ocupată. Persoana potrivită nu o găsești în casă, dar ține minte că disperarea ta te va costa ENORM de scump.
Și acum sa nu înțelegi greșit, copilul e o binecuvântare. Dar nu în cazul tau unde disperare se transforma in fixație, obsesie.
Chiar n'ai orgoliu in tine?
Vrei sa fii breloc?
Răbdare, dar nu sta in casă.
E chiar tragic sa ți cheltui tinerețea in casă, sa mai iei și un papagal de la care sa aștepți bani de absorbante.
Revino'ti copil, viața asta e o luptă, iar tu nici măcar nu ai început această lupta și deja vrei să renunți?! Alooo.
Cel mai indicat: cel mai apropiat oraș de tine (10-20-30 km ), ia ți un job acolo, orice. E un început, un început promițător chiar în comparație cu ce faci acum.
Repet încă o dată: toată frustrarea pe care o simți acum, nervi, plânsete și ce alte stări mai treci tu acum, TOATE acestea se vor amplifica de N ori în momentul în care vei vedea că ai crezut într'o persoana nepotrivită.
Știu, ai dreptate...
Dar crede-mă că nici prea mult nu mai vreau sa astept ceva ce altele au deja. Doare, crede-mă. Doare.
Poate si copilul acela mi-ar umple golul, deși nu am cu cine sa am copilul acela si mna...decât singurătatea si sa ma stiu in situatia asta. Orice, dar sincer, sa nu mai fiu singura si sa aștept o relatie si/sau un job.
Am vorbit cu mama despre găsirea unui job in Suceava, de exemplu, dar nu ma lasa. Nu e de acord nici asa. Imi zice sa imi caut la mine in oras, unde aici nu gasesc.
Am patit de multe ori sa dau de tot felul de tipi care m-au rănit...Chiar scrisesem pe aici ce mi s-a întâmplat si tocmai asta ma frustrează cel mai tare, ca dau de doar numai de astia, in loc sa dau si eu de cineva care sa ma iubeaca si pe mine...
Acum, nu te supăra pe mine, dar decât sa ma stiu in situatia asta si sa fiu si singura si fara job, mai bine moartă. Nu vreau sa astept ani de zile, sincer. Asta nu. Nu vreau sa mai stau singura mult timp. Nu! Înnebunesc! Mai bine moartă, decât asa, jur! Nu mai pot asa! Stop!
Nu mai vreau sa fiu singura, virgina si fara job. Jur ca înnebunesc, nu pot sa imi revin, sincer. Si la ora asta am crize foarte mari din nou. Nu mai pot sa fiu singură si fara o relatie. Nu mai vreau sa le vad pe alea ca au si eu nu! Mor! Jur ca nu mai pot si înnebunesc psihic de tot! Ori am si eu parte de persoana potrivită si tot, ori am murit si înnebunit de tot. Chiar nu mai am niciun control. Nu mai vreau sa vad pe alea ca au ce eu nu am! Stoooop! Mă tai din nou cu lama pe mână. Tremur toată. Crizez.
Crede-mă că nu mai am nicio putere. Văd doar negru în fața ochilor.
Nu stiu, dar stiu doar ca nu mai vreau sa fiu singura, atat.
De citit carti, nu-mi place sa citesc deloc.
E usor de zis, dar eu nu mai vad nicio cale si nici macar un motiv pentru a mai trăi...Sunt obosită și confuză psihic și fizic. Nu mai știu ce să fac și ce să spun.
Du'te la psiholog sau de ce nu: biserică. Poate cine știe, îl găsești acolo stand cuminte la rugăciune așteptându'si consoarta.
E bine că te'ai 'fript' puțin și ai văzut peste ce fel de persoane poți da. Și eu am avut 18-20-25 și ghici ce: nu'mi stătea gândul la familie sau copil, voiam doar fun. Ăștia suntem, acum care nu recunoaște e problema lui.
Moartea nu'i o soluție: doar gândește'te: singura in coșciug, virgina, fara nicio experiență în câmpul muncii cât ai fost vie + te mai mănâncă și viermii 
)).
Nu știu despre ce crize vorbești, NU te mai compara cu nimeni. Tu ești tu, noi suntem noi. Nu toți care zâmbesc sunt și fericiți. Ai incercat sa stai de vorba cu fete/femei de pe acolo de la tine, măritate, copil ceva?
Mai ales daca spui că stai la sat, cel mai probabil sunt casnice, așa cum spuneam mai sus: așteptată bani de absorbante, aiurea. Rupe lanțul, fa ți viața.
Încearcă biserica și caută un job cu naveta nu contează, macar sa ai activitate. De ce nu ar fi mama de acord? Ești majoră + că dacă faci naveta ești mereu acasă nu stai singura pe acolo.
De unde bani de psiholog? Înnebunesc dracu, nu mai pot așa. Abia de ma abțin sa nu fac ceva. Jur! Nu mai pot, crede-mă.
La biserică nu ma simt bine sa merg, nu-mi place, recunosc. Nu vreau la biserică, din N motive.
Nu ma lasa, spune ca e periculos si ca sunt prea multi bani de naveta si ma cearta sa imi caut aici, in oras, dar aici gasesc pe dracu, mai bine mor, decât sa traiesc zi de zi cu durerea asta.
E normal sa nu stii despre ce crize vorbesc, dar ai răspunsurile si intrebarile mele anterioare de aici. Sigur o sa stii atunci. Eu nu mai explic de 1000 de ori ceva. Sunt deja obosită psihic si plina de crize, de abia mai ma tin.
Nu vreau sa stau de vorba cu cele care sunt iubite si binecuvântate cu ceva ce eu nu am. Imi face mult rau, numai ca le vad pe net, dar nu sa si vorbesc cu ele.
M-am "fript", de innebunesc mai tare, in fiecare zi. Mersi.
Daca repeți zi și noapte același scenariu' nu faci nimic altceva decât să te degradezi psihic.
Pe scurt tot ce trebuie să înțelegi tu e că: singura persoana care te poate ajuta ești chiar TU. Restul e doar pierdere de timp - vorba multa sărăcia omului.
După teoria ta, ar trebui să mă omor că vreau și eu să câștig la loto și nu reușesc?
Cam așa și cu tine: vreau, vreau, vreau.
Calea pe care ești acum e una DISTRUCTIVĂ, nu citesc în stele, daaaaar se poate observa după ce scrii aici.
Ori te redresezi ori daca nu: dai cu capul de prag.
Nu suporți starea de acum, dar gândește'te sa dai peste unul care te va lăsa baltă după ce își face treabă cu tine. Cum te vei simți atunci?
Te poți descărca aici, punând întrebări și oamenii sa-ti răspundă. Dar ce folos daca tu o ți tot pe a ta?
nu'ti permiți un psiholog, dar nu te'ar deranja daca ai rămâne însărcinată.
Cum vine asta? Tu gândești?
Scoate'ti din cap ciclu asta pe care ți l'ai indus că e nasol tare.
Repet: starea ta mentala, obsesia ta, situația familială, situația financiară - îndeplinești toate condițiile pentru 'postul' de viitoare victima a traficului de persoane. (Proxenetism).
Oricât aș scrie eu, oricât ar scrie alții, oricât ne'am strădui să formulăm, sa alegem cuvintele NIMENI nu te poate ajuta daca tu nu vrei efectiv.
Ai grijă de tine.
Si eu ce dracu sa mai fac? sunt in pragul disperării, eu nu o mai pot duce nici așa. Nu merge, crede-ma, nu mai pot singura. De cate ori sa ma tot repet? deja simt ca înnebunesc, sincer. O iau razna. Nu mai pot vedea nimic in fata ochilor, decât ceata si negru, atât. Nu vreau decât ca macar sa vorbesc, sa ma descarc, sa scap de singurătate. Mi-e rau si fizic si psihic. Nu mai pot sa fiu singura, asta vreau sa înțelegeți toti cei de aici. Nu scriu aici chestiile astea pentru ca nu am ce face, ci pentru ca nu mai suport sa ma inchid in mine si sa fiu singura, mai ales. Nu mai suport sa vad alte fete fericite si împlinite, in timp ce eu abia mai respir si ma abțin cat de mult sa nu fac ceva care sa ma ducă la sinucidere, crede-ma, cu greu ma abțin. Eu ce pot sa fac? La psiholog unde sa ma duc? Cine ma ajuta? Nici job la mine in oras nu gasesc, mama mereu ma crarta când ii propun sa merg in alt oras. Bani nu sunt nici in casa, iar e greu. Nu pot sa imi mai revin, eu nu mai vreau sa fiu singura in toata aceasta situatie, nici macar prin scris.
De asta am simtit mereu sa spun tot ce ma doare, pentru ca eu o iau razna. Poate ca par o persoana normala, dar încep sa nu mai fiu. As fi vrut ca voi sa ma înțelegeți macar putin si sa înțelegeți ca singurătatea asta e grea pentru mine. Daca scriu ceva, primesc hate sau sunt judecata si făcută ou si cu oțet. Eu nu mai pot, am ajuns la capătul puterilor, nu mai vad nimic in fata, nu mai am nicio sansa, mi se face intr-una rau.
Știu ca mi s-ar putea întâmpla si astea si ma tem, fiindcă am trecut deja prin anumite experientele si mi-e frica, nu mai vreau sa trec prin asta, dar nici sa mai fiu in situatia asta. Altele eu noroc si eu nu. Dumnezeul ala mereu ajuta doar pe altii si pe mine nu. Mai bine moartă, decât asa.
Sincer, daca as fi simtit constant sprijin si afectiune din partea voastră si a oamenilor in general, poate mi-as mai reveni. Chiar daca poate mai sunt si încăpățânată, dar macar asta as fi vrut sa vad si sa simt. Nu singurătate maxima. Pentru mine ar fi contat foarte mult sa vorbesc zilnic cu cineva si sa ma simt ascultata, nu judecata si lăsată singura, sa înnebunesc.
Scrie ori de câte ori ți e greu.
Oamenii te îndrumă și ei fiecare după cum consideră, dar când tu îți menții aceeași fixație, ei renunță + că aici majoritatea sunt adolescenți.
Un job de acasă nu e posibil? Call-center ceva, habar n am.
Scrie aici când ți e greu, dar totuși care e relația ta cu mama? Cea mai buna prietena și îndrumătoare ea ar trebui sa îți fie.
Unde vezi tu fetele astea împlinite, fericite, lapte și miere? La tine in comună, la sat în general? N'as prea crede.
Pe rețelele sociale? Acolo toată lumea e bogata, împlinită. Pe net toți suntem ce vrem sa fim. Mai greu e in realitate 
.
Fac o paranteză pentru că am fost oarecum in pielea ta într'o oarecare măsură: am practic și am iubit la nebunie culturismul încă de când eram puștan, chiar și aici pe TPU găsisem un băiat Cosmin parca de la care mai luam sfaturi + o mulțime de reviste, articole, forumuri. Una din "probleme psihice' daca le pot numi așa de care se lovesc practicanții sportului ăstuia e compararea cu alții. Fix ceea ce faci și tu. Și noi ne comparam cu alții, mai mari, mai buni uneori, eu personal, mă comparam cu profesioniști (atât de idiot eram). Mă demoraliza, mă termina psihic. Mă uitam in oglinda și mă vedeam la fel, ba chiar mai mic. E o "cursa nebună", e o cursa diavolească daca mă întrebi pe mine. In momentul in care realizezi că NU trebuie sa te compari cu nimeni (ceea ce ți am mai spus) in momentul ăla vei observa cum vor cădea de pe umerii tai "lanțuri". Totul devine mai limpede, mai ușor, mai lin, mai clar.
"Nu mai pot sa fiu singura asta vreau sa înțelegeți toți de aici" - ghici ce? Nimeni de aici nu te poate / nu are cu ce sa te ajute in aceasta "problemă". Tu vrei iubire, dar eu sunt 100% sigur că undeva printr'un spital din țara noastră există o tipă care implora încă o zi, o noua șansă la viață. Pe cine ar trebui 'dumnezeu ala' sa asculte prima data?
Sunt alții mai ghinioniști decât noi.
Nu ai niciun folos daca disperi.
Nu ai niciun folos daca te tai?! Nu știu dacă am înțeles bine.
Nu ai niciun folos daca îți dorești moartea.
Nu ai niciun folos să te compari cu altele.
In schimb, am curaj să te asigur că vei avea mare folos daca incepi sa te liniștești,
daca te oprești din a te mai compara cu altele,
daca incepi sa îți muti mintea la scopuri mai bune, productive pentru tine.
Doar oprește'te, ia o pauza, respiră.
Ai cumva 104 ani și ai rămas cu pisicile? Ai 19 ești copil. Ce i graba asta? Ce știi tu la 19 ani despre dragostea asta așa mare?
Ai crescut fără tată, trist, dar poate a fost mai bine așa. Unele fete au crescut cu "tata" doar că tata era un monstru care le abuza, ai văzut măcar o dată o știre de genul, nu?
Nu mai caută doar răul, nu te mai uita doar la partea negativă.
Pentru un supărăcios și vara e un anotimp trist, nici Crăciunul nu e nimic altceva decât o simplă zi din an.
Hai să învățăm să ne bucurăm chiar și din lucruri mici, hai să ne forțăm sa zâmbim și pe strada nu doar in poze.
Eu nu mai pot zâmbi deloc, asta e problema. Mi s-a luat tot cheful de a mai trai.
Relația cu mama e ok, dar nu pot vorbi orice cu ea. De multe ori ajungem la certuri si contraziceți si nici ea nu ma intelege. Cand soțul ei ma abuza psihic, ii lua mereu apararea, mai ca pe mine ma lua la bătaie. Nu pot spune nimanui din familia asta ce simt, nimeni nu ma intelege si nu ma ajuta.
De mica am fost respinsa mai de toti, toata viata mea.
Nu stiu, eu nu mai pot. Singura chiar nu pot, iti jur. Daca vrei, ma crezi, daca nu, asta este. Dar eu înnebunesc asa. In ritmul asta ma pot sinucide. Eu Azi-dimineață, la ora 5, nu dormeam. Am zis ca mor. Am facut crize foarte urate, nu mai aveam aer deloc, nici nu stiu cum am adormit dupa, am plans si inca o fac si azi. Imi tremura mâinile si picioarele, abia ma abțin sa nu ma tai iar cu lama sau sa nu ma sinucid cumva. Abia ma abțin. Sunt terminată. Vad încontinuu doar negru si ceață.
Nu e ca ma compar, dar tu cum crezi ca ma simt eu cand deschid netul si le vad mai pe toate ca sunt iubite si ținute de mana? Eu copil, mă? Eu copil...La 19 ani. Atunci sa imi dea mie Dumnezeu cancer si sa mor odata, daca mai sunt copil. Sincer. Dar alea care fac sex pe aici si o fac de mici cu iubiții lor si au si barbati si casa si copii deja si sunt iubite si ținute de mana, alea nu mai sunt copile? Sincer.
Vreau si eu sa fac un copil si sa am si eu o relatie, sau cel putin sa nu mai fiu virgina. Da, la 19-20 de ani. Sa ma căsătoresc si apoi copil. Alea nu sunt copile? Numai eu sunt copil si eu nu am voie, sau ce?
Deschid netul, numai pe alea le vad bine si eu ca dracu. Eu maine daca nu mai rezist psihic, pot sa ma fac plina de sange si sa imi tai toate venele de la mana, de exemplu. Nu se știe. Am crize puternice, abia de mai reusesc sa ma controlez. La faza cu singuratatea nu pot fi de acord cu tine. Eu nu vreau sa mai trec prin toate astea. Eu imi pierd mințile, jur! Imi pierd mințile!
Nu, sa cresc fara tata, a fost cea mai mare durere a mea si de aia multi de aici m-au judecat si m-au facut ou cu oțet doar pentru ca am vrut sa fiu si eu iubita de un barbat in viata asta, intelegi?
Bine ca stiu astea despre dragoste, eu ce sa stiu...Eu n-am voie. Astea cand se *** si scriu pe aici, nu sunt judecate si ele au voie sa faca si sa fie fericite si sa aiba iubiti. Eu nu am voie sa am norocul asta. Eu am voie sa fiu intr-o balta de sange, moartă.
Din crize nu ma pot opri, si acum le am si imi tremura mâinile si picioarele.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
