Ma enerveaza cand sunt suparata pe mama iar ea nu respecta acest lucru, recurge la tot felul de tertipuri(in afara de a spune ca-i pare rau ca a gresit) care imi fac supararea imposibila, mai ales atunci cand, oricat de suparata si imbufnata as fi, ma face sa rad. Eu sunt destul de incapatanata si-mi vine greu sa recunosc infrangerea, asa incat atunci cand face asta simt ca si cum m-as sufoca, tipatul devenind ultima resursa pentru a ramane in viata, ceea ce este si mai rau, pentru ca de obicei nu-mi sta in fire si imediat incep sa ma simt eu insami cea vinovata. Nu stiu cum s-o fac sa inteleaga ca ceea ce astept de la ea e sa spuna ca ii pare rau sau cel putin sa ma lase in pace pana imi trece supararea, ca aceasta suparare este un fel de exprimare si ar trebui sa respecte asta.

Ii poti spune direct dar ar fi bine sa inveti sa lasi de la tine. In viata vei avea multe ocazii si mama e mama. Ti-a dat viata. Vei lasa de la tine pentru straini si pentru ea nu poti?

Ii poti spune deschis si direct, e cel mai sigur mod de rezolvare a problemelor. In plus, ea e mama ta si e contra "programarii" biologice a mamelor sa stea departe, esti copilul ei, o doare cand nu esti tu bine, e normal sa incerce sa te faca sa te simti bine.

Spune-i ceea ce simti si totul e de la sine

Spune-i direct:,, măcar scuze!".

La mine,eu cand sunt suparata, nu reuseste nimeni sa ma inveseleasca,nici macar mama,sunt complet complicata,si cand ma cert cu mama,imi vine sa distrug toate lucrurile din jurul meu,de furioasa ce sunt, eu iti dau un sfat:Mama ta incearca sa te inveseleasca si tu sa te prefaci ca nu ai nimic, ca nu stiu ce, afisand un zambet fals, cum fac eu, si asa reusesti sa o faci sa inteleaga ca nu ai nevoie de ea,, momentan''
Sper ca te-am ajutat!
Fundiţă?