Mama mea urmeaza sa se casatoreasca anul acesta. Eu pana luna trecuta cand a venit cu omul acela in vacanta de iarna in vizita, nu am vorbit decat niste cuvinte cu el de vreo cateva ori cand vorbeam cu mama mea prin apel video si era si el pe acolo, asa ca nu il stiam deloc si credeam ca sunt doar prieteni normali si atat. Acum cand a venit si au stat vreo doua saptamani mi-am dat seama ca este foarte fals si prefacut si culmea e ca toata lumea are impresia ca e foarte de treaba si toti sunt incantati de el.
Acum mama mea e suparata pe mine, pentru ca nici nu am vrut sa il salut cand au plecat si i-am spus ca nu mai vreau sa ma mut cu ei dupa ce se termina anul scolar, asa cum era vorba si vreau sa raman aici. Cum as putea sa o fac sa isi dea seama ca acea persoana nu e asa cum vrea sa para, pentru ca orice i-as spune tot are impresia ca doar mie mi se pare? Pe o parte cred ca nici nu ar mai trebui sa ma mai bag si sa faca asa cum vrea, pentru ca si ea m-a mintit cu multe chestii importante.
Dar daca eu nu vreau sa ma mut cu ei, pot sa ma oblige? Pentru ca orice ar fi tot nu o sa stau vreodata cu acea persoana in aceeasi casa.

Daca parintii tai sunt divortati si in acte scrie ca tu ai ramas la mama ta, nu ai cum sa schimbi chestia asta prea usor, deci nu poti locui cu tatal tau daca mama nu iti da acordul. Doar sa te duci sa locuiesti cu bunica ta din partea ei, daca iti da voie. In rest nu stiu cum sa te sfatuiesc, dar imi pare rau ca treci prin asa ceva

Este Normal sa ai aceasta stare! Asa simti tu! Asta nu inseamna ca ai dreptate! Stii lasa timpul sa decida! Acorda i o sansa! Nu l judeca inainte sa l cunosti!

Tatal meu a murit acum cativa ani. Chiar daca mama o sa incerce sa ma oblige sa ma mut, tot nu o sa reuseasca pentru ca o sa plec de unde stau acum si nu o sa ma mai gaseasca.

Pun pariu ca indiferent cu cine si-ar „reface" mama ta viata, parerea ta va fi aceeasi. Nu l-ai uitat pe tatal tau si nu accepti pe nimeni altcineva in viata ei. Nu ai ce face dar va trebui sa iti schimbi gandirea. Viata trebuie sa mearga inainte si cu bune si cu rele.

Normal ca si asta ma deranjeaza foarte tare pentru ca pana acum catva timp tot spunea ca l-a iubit prea mult pe tatal meu ca sa mai poata fi cu altcineva vreodata si acum dintr-o data totul s-a schimbat ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.
Toti trei aveam cate un medalion cu o poza cu noi impreuna si cand am intrebat-o cand a venit unde e medalionul ei m-a mintit ca l-a uitat acasa si dupa asta a recunoscut ca nu il mai poarta ca sa nu se simta nu stiu cum omul acela cu care e acum si a venit cu tot felul de scuze, ca locul lui a ramas oricum in inima ei si tot felul de povesti de acestea.

Inteleg ce spui. Dar nu poti impune mamei tale sa stea singura toata viata de acum incolo. Este alegerea ei. Nu ai ce face.

Nu stiu ce probleme are partenerul mamei tale dar cred ca daca exista ceva ce te deranjaza ar trebui sa vorbesti cu ei.Bine,sa faci asta pe un ton civilizat si cu cuvinte alese ca sa puteti purta o discutie.
Nu stiu ce varsta ai dar trebuie sa intelegi ca mama ta nu poate sa isi incheie viata si sa ramana nefericita pentru totdeauna.La iubit pe tatal tau, te-a facut pe tine din dragoste dar daca asa a fost soarta ca el sa nu mai fie nu e de vina nici ea, nici tu, nici viitorul sot al ei.Gandeste-te ca putea sa fie situatia invers.Tot la fel ai fi reactionat si cu tatal tau daca vroia sa se casatoareasca?
Fi mai intelegator si incearca sa il cunosti pentru ca doar asa poti sa o sfatuiesti pe mama ta daca omul este ok sau nu.

Tata sigur nu ar fi procedat asa, dar m-am hotarat sa nu ma mai bag pentru ca nu are rost si sa faca asa cum crede ea. Nici nu o sa ma prefac ca nu imi pasa sau ca sunt de acord, o sa ii spun ca nu imi convine si atat.

Nu ai de unde sa stii ce ar fi facut.Dar de asigurat te asigur ca isi refacea viata.

Nu te pot obliga doar ca trebuie sa raspunda altcineva pentru tine,daca esti minor/a ori dacă Nu,mergi la casa de copii până la majorat.
Cat despre tatăl vitreg,iti spun ca faci cea mai mare greseala sa incerci sa convingi pe cineva, oricine ar fi. De ce nu ii lasi pe ceilalți să si formeze propriile păreri?
Este alegerea ei iar cand vei fi pe picioarele tale, vei putea avea si tu propriile alegeri, fără să conteze parerea celor din jur, inclusiv a apropiatilor.

Nu o sa ii mai spun nimic, chiar daca nu o sa imi convina niciodata situatia asta. Vad ca toata lumea crede ca eu gandesc gresit, dar asta e. Poate ma insel eu si sper sa fie asa, desi nu prea cred. Poate ca nici nu o sa imi mai pese deloc in viitor, asa cum nici ei nu ii pasa de ce simt eu, chiar daca spune ca da.