Poate că mulți mă vor judeca, sau îmi vor spune că dramatizez, însă pur și simplu al meu tată, niciodată nu m-a complimentat, apreciat, ca orice alt tată "normal", astăzi auzeam cum vorbea cu mama despre mine ca fiind "slăbuță" legat de intelectul meu, cel mai probabil. El nu știe nimic despre mine înafara casei, conversații, dezbateri, nu avem. Abia am început facultatea în mediul online, ieri chiar am răspuns la un seminar, am fost apreciată pentru acel răspuns. Ca în viața oricărei fete, clădirea încrederii de sine ține într-o bună măsură și de relația tată-fică. Aș vrea să nu mă afecteze, dar din păcate iau în considerare părerea lui. Ce sfaturi îmi puteți da?

Trec prin asta de 25 de ani. Tatăl meu știe doar să bea, să se îngrijoreze de el și cam atât. Ce-i drept m-a susținut financiar, dar sunt de părere că treaba asta este nimic pe lângă o susținere de tată adevărat.

Nu ai ce face decât să mergi înainte, deja ești mare și ce a fost mai greu a trecut.

Intelectul tau nu e dezvoltat doar daca ai memorie buna.
Cu restul cum stai? Zici ca te cunoaste doar din casa. In casa faci ceva? Te descurci singura intr-o gospodarie? De ce ne intrebi pe noi daca esti inteligenta si te descurci?

Spune-i lui în fața ce ne-ai spus aici.

Trebuie sa înveți că multe se rezolvă la masa din bucătărie.

Daca chiar vrei asta poti sa discuti cu el despre tot ce simti, dar numai ca sa stii unele persoane pur si simplu nu au capacitatea de a intelege ca fac ceva gresit sau ca isi ranesc copii cu comportamentul lor, daca asta este cazul cu tatal tau tot ce trebuie sa stii este ca nu tu esti problema, ci parintele tau care se comporta asa cu tine este.

Vorbeste deschis despre asta cu mama ta, ar putea sa existe motive reale si solide pentru comportamentul sau.

Intreaba-l de ce crede asta?