Puneti-va in urmatoarea situatie: Sunteti parintele unui copil (fete de preferat) de 13-14 ani. Intr-o zi iti cere permisiunea sa plece cu o alta colega intr-un oras "vecin", find doar ele 2 toata ziua. O lasi sa plece cu contidia sa nu se intalneasca cu nimeni.
Ziua urmatoare afli de al cineva care le-a vazut ca nu erau singure ci un compania unui grup mai mare (fete si baieti, cam de aceeasi varsta), insa pareau ca se cunosc si ca sunt cuminti, nu fumau, nu beau s.a.m.d.
In situatia in care ai afla asa ceva, cum ai reactiona? (incearca sa te pui si in pielea copilului caci el/ea stia sau credea ca e in siguranta, iar daca iti zicea ca se intalneste cu altcineva se temea sa nu-l mai lasi)

Aici depinde de increderea pe care parintele o acorda si o arata copilului, depinde relatia pe care o au acestia

Cinstit as avea incredere in copilul meu, cred ca si parintii acestei fete au in ea, dar problema principala ca parintii ei nu stiau prietenii ei, da poate ei sunt buni si oameni de ttreaba, dar asa sunt parinitii isi fac griji pentru noi.Citeodata prea mult ceea ce ne face sa suferim, insa oricum odata cu virsta inteleg ca ei aveau dreptate!

Pai daca este asa cum spui, nu faceau nimic rau, as sta de vorba cu ea intr-un mod foarte civilizat, i-as explica tot ce stiu si as ruga-o ca data viitoare sa imi spuna ca se intalneste cu mai multe persoane.I-as mai explica de asemenea ca lipsa ei de corectitudine ma va face ca pe viitor sa imi pierd increderea in ea si ca as prefera sa imi spuna unde si cu cine este pentru a evita grijile inutile.In nici un caz nu as tipa, nu as pedepsi-o pentru ca in acest caz cred ca se va ascunde si mai mult.

As face ca trenul in primul rand pentru ca nu mi-a spus ca se duce, si unde. iti dai seama, daca se intampla un accident sau ceva nasol si ai tai nu stiau nimic? asta cu crezutul ca esti in siguranta e o chestie relativa, nu e vorba numai de persoanele cu care esti, vezi si tu ce-i pe la tv, ca umbla liberi tot felul de bolnavi psihic... si in plus vezi si tu, lumea e teribil de mica, atunci cand vrei mai mult sa te ascunzi, atunci te vede mai multa lume acum daca ai facut-o inghite si papara de rigoare, asa inveti sa-ti asumi faptele in viata si sa te gandesti bine inainte de a face ceva

Pff, eu ma pun in pielea parintelui.
Normal ca m-as enerva,pentru ca copilul putea sa-mi spuna ca se va intalni cu cineva dar nu va face nimic,pentru ca daca as fi avut incredere in copilul meu,si as fi stiut ca nu e de genu' ala,as fi lasat-o pe fiica mea sa mearga sa se intalneasca cu mai multi prieteni

Doar daca as fi avut incredere in el.
Dar daca fata nu le-a spus parintilor ca acolo se va mai intalni cu cineva,e clar ca facuse ceva inainte si stia ca parintii ei nu mai au incredere in ea deloc,si nu se mai pot baza pe ea.
Ori a facut ceva,si parintii nu mai se pot baza pe ea,vina fiind a ei,ori parintii ei considera ca asa e mai bine sa nu mearga

Dar, eu daca as afla,normal ca m-as enerva pe ea pentru ca trebuia sa-mi spuna ca se intalneste cu cineva.
Daca nu mi-a spus,e clar ca e ceva ce vroia sa ascunda sau cel putin nu aveam incredere in ea s-o las sa se intalneasca cu nu stiu cine

E ceva logic
Gandeste-te,eu cel putin,oriunde ies, cu prietenii, sa zicem ca mergem intr-un club,multi dintre prietenii mei se apuca sa fumeze,sa bea,aproximativ toti,si eu nu fumez,si poate ca nu beau asa de mult cum beau ei in seara respectiva, dar e normal ca parintii cred ca sunt intr-un anturaj prost si nu ma mai lasa

Anu' trecut la balul bobocilor,niste colege de-ale mele au fumat ceva,nu stiu si nici nu-mi pasa ce,erau un pic cam duse cu capu' iar eu stateam cu ele,pentru ca logic,erau prietenele mele.
Apoi eu am avut o mare cearta cu parintii mei pentru ca ei credeau ca si eu am fumat ceva sau m-am drogat, de fapt erau siguri, desi eu nu fumasem nimic.

Stii vorba aia, spune-mi cu cine umblii ca sa-ti spun cine esti
Adica, toata lumea credea ca si eu eram asa, pentru ca stateam cu ele, desi eu n-aveam nimic.
Si mna, logic, toti au interpretat gresit

Asta e.

In nici un fel, pentru ca atunci cand copilul minte inseamna ca nu are incredere in parinti, pentru ca ei probabil sunt prea rigizi si au pretentii de genul stai numai in casa iar atunci cand indraznesti sa iesi sa nu vorbesti cu nimeni. Ah, si probabil teorii, nu face aia, nu ai voie, nu, nu etc. De ce? Pentru ca asa spun eu, pentru ca eu sunt parinte si le stiu pe toate! Nu este chiar asa, ca sa fii un parinte bun trebuie sa fii in primul rand un psiholog bun, sa stii cum sa iti educi copilul fara sa il traumatizezi cu batai, tot felul de povesti horror si interdictii, asta nu e o solutie. Copilul trebuie sa invete despre realitate, sa invete sa aleaga numai lucrurile bune din viata, trebuie sa socializeze, sa intalneasca cat mai multi oameni, pentru ca, mai tarziu va fi un salbatic care nu va face fata vietii, din cauza faptului ca a fost supraprotejat de parinti.Iar mai tarziu daca va ajunge un ratat tocmai din cauza asta parintii tot pe el il va acuza.Eu consider ca trebuie sa avem grija de copii pana la o anumita limita, sa ii veghem din umbra mai mult, au si ei nevoie de independenta intr-o anumita masura, si tot intr-o anumita masura trebuie sa invete de mici sa se confrunte cu viata, pentru ca mai tarziu sa fie puternici. Si ce daca s-a intalnit cu niste prieteni? Dvs nu v-ati intalnit cu prieteni cand erati adolescent/a? De ce nu v-a spus, pentru ca nu stiti sa il faceti sa aiba incredere.

Din punctul meu de vedere relatia parinte -copil trebuie sa fie una stransa astfel incat copilul sa nu ascunda lucruri fata de parinte si sa ajunga sa-l minta.nu sunt mama, dar cand voi fi il voi face pe copilul meu sa inteleaga ca e bine sa stiu exact ce face ca in cazul unei probleme sa stiu absolut tot ce s-a intamplat pentru a lua decizia cea mai buna in cazul rezolvarii acelei probleme.referitor la ce ai spus tu, daca as fi fost parinte mi-as fi pedepsit copilul pentru faptul ca m-a mintit

Pai asi intreba de ce nu mi-a zis ca se intalneste cu mai multi, cine erau si data viitoare sa imi spuna, dar nu m-asi supara

La 14 ani, mi-am dorit ca de ziua mea sa merg la Bacau, eu locuiesc intr-o comuna din apropiere cam la 45 de minute de mers cu masina,mama s-a uitat la mine si mi-a zis ca "nu te las. am fost foarte suparata gandindu-ma ca mergeam cu multi colegi de-ai mei deci eram in regula. m-am pus apoi in situatia mamei care biata de ea se gandea, bai copila asta numai cu prietenii ei, sunt frumoase, sunt mici, le ia cineva si n-o mai vad niciodata. la 15 ani am intrat la liceu, si am zburat spre bacau, in fiecare saptamana singura,[stau la camin] si ma uit si ma minunez cat s-a schimbat si se uita la mine ca la un om matur si nu s-a ingrijorat o clipa pentru mine ca as fi singura in bacau cate o saptamana, fara ca ea sa stie pe unde umblu. asa ca aici ma pun in situatia copilului si-i dau dreptate, pentru ca si eu la 14 ani mi-as fi dorit enorm aniversarea aia in bacau. ma pun in locul parintelui si-l inteleg la fel cum am inteles-o mai tarziu si pe mama mea care nu mi-a permis sa merg din grija care mi-o poarta. asa ca ca parinte daca aflu asta, as mustra-o pentru faptul ca poate daca-mi spunea ca merge cu un grup mai mare, cu atit mai mult as fi lasat-o pentru ca stiam ca sunt multi si nu li se intampla nimic.

Dumnezeu stie cel mai bine.
http://www.abaptistvoice.com/......piilor.htm