Ieri seara am avut o mica cazatura cu motocicleta, m-a furat intr-o curba si am cazut (aveam 50km/h) nu am patit nimic, nici motocicleta, doar s-au zgariat carenele. Problema e ca de aseara ma tot cert cu ai mei, in special cu mama ca sa o vand odata si sa nu ma mai urc pe asa ceva niciodata. De cand am luat A-ul ma tot cert cu ea, nu e de acord cu mersul pe motocicleta si nu stiu cum sa o conving odata ca asta e pasiunea mea si nu pot renunta. Ceva idei sa o fac sa inteleaga odata, va rog? Nu vreau sa o stiu nici suparata pe mine

Și eu am căzut de pe bicicleta cu 30 km la oră... Eram în coborâre, asfalt. Am căzut în fața mașinilor la Paraul Rece, lângă Predeal. Mi-am rupt câteva unghii și m-am ales în șold cu o ditamai vânătaia. Bicicleta s-a stricat atunci, frână față s-a desfăcut și cea din spate era slăbită. Am revenit acasă cu trenul. Tu poate ai avut protecție ca echipament, eu am avut doar cască. Trei săptămâni nu m-am mai atins de bicicletă. Văzându-mă întins pe caldarâm și în fata mașinilor m-am gândit la ce pericol m-am expus. Am vrut sa vând bicicleta și sa las dracu acest sport. Anul trecut s-a întâmplat asta și am căzut pentru că nu aveam experienta suficientă. Anul trecut mi-am cumpărat prima bicicletă, tot anul trecut m-am învățat să merg.
Însă starea aia nasoală a trecut, mi-am reparat bicicleta și am plecat din nou la drum. Toată vara pana toamna când s-a stricat vremea am cutreierat pe bicicleta cam 4500 km în total. Asa de mult mi-a plăcut mersul pe două roți încât nu am putut renunța. Acum a devenit un hobby pentru mine, iar luna care vine vreau să iau altă bicicletă și pentru vara care vine vreau să pedalez din nou pe coclauri și nu numai. Asta cu căzătura în fața mașinilor este numai una dintre ele, și cea mai gravă. La 1 zi după ce mi- reparat bicicleta am căzut din nou pe un drum de țară unde era nisip și pietriș, iar la căzătură o piatră m-a atins la deget și avut rană deschisă. Ca bulă m-am spălat într-un pârâu, nici trusă de prim ajutor nu aveam. Eram și la 70 km de casă. Am mers așa până acasă, iar rana am tratat superficial. A doua zi, în loc să merg la urgente să mă curețe și să coasă, am plecat în altă drumeție. Apoi în a treia zi în alta drumeție, iar în a 4 zi ajungeam la urgente cu rana infectată. Apoi am stat acasă, luat antibiotic și pus pansamente și betadină pana mi-a trecut. Mi-au rămas semne pe degete, dar bine ca nu am rămas fără degete.
Apoi am zis că plec, dar nu mai merg cu viteză. Ce să vezi : de atunci am fost în continuare plecat, dar nu am mai căzut pentru că am mers cu atenție. Și mai ales nu am mai mers cu viteză pentru că asta era principalul motiv pentru care tot cădeam.
Mersul pe doua roti e chiar mișto, numai cine nu a mers nu știe ce înseamă. Și nu știu experienta ta pe motocicleta, însă ar trebui sa conduci cu atenție. Dacă ești din Brașov, să vii să îți arat unde au murit doi tineri. Unul era motociclist, celalalt pasager și motocicleta s-a izbit de o mașină care ieșea dintr-o parcare. Motocicleta având bineînțeles 200 km/h. Ambii au fost aruncați pe celalalt sens de mers, iar unul s-a lovit cu capul de bordura și murit pe loc. Avea și cască de protecție. Apoi celalalt a murit si el după scurt timp. A scris și Godină despre asta, pe atunci lucra la secția 3 ( Bv.) și accidentul s-a produs chiar în fata secției de poliție. Eu zic că dacă ți la viața, sa conduci mai prudent.
Mama ta normal să reacționeze așa. Mama mea a plâns de speriată ce a fost când i-am spus ce am pățit. M-a făcut prost și un dobitoc. Și chiar eram pentru că nu era traseu pentru mine, începător fiind. Dar na, încăpățânarea.