Salutare
Voi cum gestionati o relatie cu parintii posesivi sau protectivi cand de un an de zile m-am mutat din casa parintilor cu chirie impreuna cu partenera mea iar mama continua sa-mi reproseze si sa ma ameninte cu lucruri ca din cauza mea s-a imbolnavit de ficat si ca nu ma suna din cauza prietenei mele, ca nu o vizitez impreuna cu prietena mea si indiferent de cat i-am explicat lucrurile cu calm si cu rabdare tot o tine pe a ei. Ceva sfaturi?

Retezi conversatiile cu mama ta si ii spui franc in fata ca reiei legatura cu ea daca se potoleste. Daca nu, spune-i ca o iubesti dar nu ii poti permite sa se bage in viata ta. Cat despre boala de ficat trimite-o la gastroenterolog ca acela o poate vindeca, nu tu.

Mai rarut ca-i mai dragut, asta daca nu vrei sa te duci full no-contact.

Fericit sunt pentru ca am parte de lucruri care pentru generatia din ziua de azi nu exista: respect intelegere si loialitate, tin la fata asta ca altfel nu mi doream sa continui cu ea

Multumesc mult pentru raspuns, eu oricum o sa incerc sa nu mai las sa ma afecteze lucrul asta cu mama

Pai avand in vedere ca sunt primul din neam care are o relatie stabila pentru ca toate surorile mamei isi cocolosesc pruncii( ajunsi la minim 25 de ani) sa nu iasa din cuvantul lor.

Foarte rau. Eu, de la 16 ani mi-am luat viata in maini. Si acum am familie, copii si o duc destul de bine. N-am intrebat pe nimeni ce scoala sa urmez: m-am inscris singur la liceu, am dat examen, am facut facultate si apoi inca una, fara ca parintii sa-mi ceara ce sa urmez. Ei m-au ajutat cat au putut material si sfaturi, in rest m-am ajutat singur. Nu am intrebat pe nimeni cu cine sa ma casatoresc sau daca parintilor le place sau nu nora. Locuiesc si lucrez in alta localitate decat cele ale parintilor nostri. Am ascultat sfaturile parintilor, dar am facut ce am considerat eu de cuviinta.

De unde stiti dumneavoastra ca nu am trecut prin asa ceva?
1. Nu ma cunoasteti;
2. Din cate se vede, nu sunteti in stare sa discutati mai intai ipoteza mea ( care apropos, este una incercata pe propria piele. Ca altfel nu ma apucam sa dau sfaturi despre un subiect care ma depasea )
3. Daca dumneavoastra sunteti mai batran, asta nu inseamna ca automat sunteti mai bine informat decat restul oamenilor mai tineri. Sunt oameni in lumea asta care au dus vieti mult mai tumultoase decat mine si decat dumneavoastra la un loc.
Un exemplu ar fi acela ca un om la 60 de ani care majoritatea vietii lui a trait de pe o zi pe alta in mod normal, e cu mult mai lipsit de experienta decat un om la 30 de ani care a trecut prin necazuri: despartiri, decese, complicatii medicale, dezamagiri din partea apropiatilor, care in ciuda acestor fapte, a reusit sa ajunga un om de succes.

Ceea ce priveste subiectul de mai sus, noi oamenii suntem liberi sa ne traim viata cum vrem noi. Si nu ar fi ok sa ai un loc de munca, o scoala, familie proprie la 20-40 de ani, si in continuare sa ai parinti care iti dicteaza viata cum vor ei.
Poate la dumneavoastra a mers lucrul acesta si l-ati suportat cum ati stiut dumneavoastra, dar asta nu inseamna ca asta trebuie sa facem cu totii. Pana la urma, nu noi am ales sa fim adusi pe lume. La fel cum nu suntem obligati sa intretinem parintii pana mor, doar pentru ca ei ne-au dat viata.

Nu iti zic acum sa nu o mai bagi deloc in seama pe maica-ta. Ci doar sa ai in vedere ca ai viata ta de trait si pe care trebuie sa te concentrezi, daca vrei sa o duci bine si cu succes.
Daca o poti ajuta cu ceva, fara sa iti rupi tie de la gura sau sa faci compromisuri, atunci ajut-o, ca pana la urma e mama ta. Dar daca vezi ca te santajeaza emotional si incearca sa te manipuleze, eu zic sa mai raresti discutiile cu ea. Bineinteles, asta daca vrei sa ai o viata fara prea mult stres in plus.

Inteleg ca nu esti prea apropiat de parinti.
Ultima ta frază denotă asta.
Ar trebui, totusi, să le fii recunoscător, măcar atât.
O seară plăcută!