Trebuie sa le spun alor mei ca nu pot termina facultatea.

Sunt in ultimul an, am restante si nu pot sa le trec. Mereu le-am spus alor mei ca la facultate este bine, ei m-au sustinut unde am vrut sa merg, ma sustin si financiar. Cum se le zic ca nu pot termina facultatea? Acum incerc sa imi gasesc un job pentru ca nu mai vreau sa ma mai intretina ei, efectiv ma simt ca naiba stiind ca trebuie sa le zic adevarul. Ma simt atat de oribil, simt ca mi-am batut joc de ei.Imi e teama ca nu vor mai vrea sa vorbeasca cu mine. Imi pare atat de rau ca mi-am irosit si 2 ani si ceva din viata. Imi e teama ca toata lumea ma va judeca.
Cand m-am mai intalnit cu rudele doar de facultate ma intrebau, ma simteam oribil cand le ziceam ca totul e bine si mai am putin si termin. Parintii mei sunt ai plecati in strainatate si trebuie sa le spun prin telefon... Parca simt ca mai usor ar fi sa mor decat sa le zic adevarul. Simt ca am o piatra pe suflet si imi pare atat de rau.

Părerea mea e ca fiind în ultimul an mai bine ai vorbi cu ei cum sa faci sa treci, decât sa renunti.E păcat sa pierzi ani astea și sa renunti pe ultima suta de metri.
Ai timp după sa îți găsești de munca.

Dacă ai ajuns ultimul an profii vor face tot posibilul să te treacă, trebuie doar să înveți minimul necesar și să te prezinți, crede-mă.

Pacat ca vrei sa renunti in ultimul an. E greu. Inteleg. Poate vrei o pauza. Dar nu renunta de tot!

Orice problema amanata se amplifică.

Zi-le si gata. Nu se va întâmpla nimic. Daca se supara, o sa le treaca.

Bagă și o veste buna atunci când le zici.
De ex: renunț la fac, dar uite de job bun am la Mc. Clienții mei sunt întotdeauna multumiți de burger și m-au ales angajatul lunii

Bună!

Părinții nu te judecă, nu-ți fie frică de reacția lor. Iar dacă o fac, sunt egoiști, iar asta nu ar trebui să fie problema ta. Tu ai făcut cât ai putut. Poți oricând să începi o altă facultate care să te și pasioneze cu adevărat astfel încât să poți învăța cu ușurință, să fie o plăcere, nu să simți examenele ca pe o corvoadă.
Cât despre ceilalți și părerile lor, crede-mă, nici măcar nu ar trebui să-ți pese. Știu că sună clișeic, dar PĂREREA LUMII CU CONTEAZĂ. Contează numai să fii tu împăcat cu tine. Dar mai întâi trebuie să înveți să nu-ți mai pese.

Numa' bine!

Bună! Înțeleg prin ce treci și știu cât de mult te poate frământa o chestiune ca asta fiindcă m-am găsit și eu într-o situație similară în trecut. Am renunțat la prima facultate fiindcă nu-mi găseam locul acolo, iar decizia de a le spune părinților a fost una dintre cele mai grele decizii pe care a trebuit să le iau până la vremea respectivă (sau așa părea atunci). Dacă într-adevăr ești convins că nu poți trece restanțele, deși eu te sfătuiesc să te străduiești, fiindcă imposibil nu e (am avut peste 10 restanțe și am dormit o singură oră pe noapte preț de două săptămâni ca să le iau - esențial e să fii determinat și să Îl chemi în ajutor pe Dumnezeu, pe lângă efortul individual pe care trebuie să îl depui), spune-le alor tăi așa cum ne-ai povestit nouă mai sus. Cu cât vei lăsa timpul să treacă mai mult fără să le destăinui adevărul, cu atât mai greu îți va fi să ieși din situația asta. Sunt părinții tăi, te iubesc necondiționat, iar asta înseamnă că vor înțelege, oricât de dezamăgiți ar fi la început. Ia-ți inima în dinți și explică-le cât de mult regreți că nu le-ai spus mai devreme, dar că ți-a fost teamă să nu-i dezamăgești. Iar tu nu mai fi atât de dur cu tine însuți, cu toții luăm decizii greșite, cu toții mințim în anumite împrejurări, dar important e să avem curajul să fim sinceri cu noi înșine și cu ceilalți, în cele din urmă, și să ne străduim să nu repetăm aceleași greșeli. Dacă vrei să te angajezi, fă-o, îți vei găsi ceva până la urmă, dar încearcă să nu uiți de studii și să o iei de la capăt cândva, când te vei simți din nou pregătit. Încearcă să studiezi ceva ce îți place cu adevărat de data asta. Asigură-i și pe ai tăi că nu renunți definitiv, ci numai o perioadă, până te regăsești și te pui pe picioarele tale. Orice sfârșit aduce cu sine un nou început, deci nu o lua ca pe o tragedie, chiar dacă asta simți acum. Cât despre gura lumii, nu iti mai face atâtea griji, fie că suntem oameni de succes sau oameni ai străzii, ceilalți vor găsi întotdeauna prilej de a ne judeca. Totuși, dacă într-adevăr nu vrei să se afle fiindcă te-ar afecta prea mult judecata lor, atunci, să rămână între tine și părinții tăi, până când nu va mai fi necesar să te ascunzi. Esențial e să înțelegi că nu trebuie să te justifici în fața nimănui, afară de părinții tăi, fiindcă sunt singurii cărora le pasă cu adevărat. O să fie bine, sper să ne ții la curent. Doamne-ajută! ❤️