Relațiile de acest fel fără scopul căsătoriei duc la ruina relației; la suferință pe toate planurile. Și asta din vina amândorura.
În mod normal, astfel de relații se fac doar în scopul căsătoriei. Adică iubești sau vrei să iubești pe cineva; și după aceea ce faci? Sau ce faceți după aceea? Pentru că relația se vrea a fi continuată. Și dacă nu sunteți pregătiți pentru căsătorie din toate punctele de vedere, ce faceți? Stați și suferiți?
Toate relațiile trec negreșit prin încercări maxime. Și dacă nu există un scop care să te facă să treci prin încercare, atunci fiecare abandonează relația ca să-i fie mai ușor.
Școlile sunt înțesate de adolescenți cu inimi frânte. Fiecare și-a dăruit inima celuilalt. Și pentru că sunt tineri fără experiență, ei își bat joc de inima celuilalt. Pe cât s-au iubit la început, pe atât de mult s-au urât la final. Zici că tot iadul sălășluiește în ei; cuvinte de hulă, jigniri, înjurături și chiar amenințări ies acum la final de relație, din aceeași inimă care până acum își dădea viața la început.
Cât este de normal ca tinerii să se placă între ei, tot așa de normal este și să nu zăbovească cu gândurile asupra celor cărora le plac.
Cine nu este pregătit pe căsătorie, nici să nu se gândească să-și facă o prietenă. Ea poate că nu are nimic; dar el trebuie să aibă posibilitatea să-și întrețină familia. Și bineînțeles, scopul oricăruia să fie căsătoria. Pentru că altfel Dumnezeu nu va binecuvânta niciodată o altfel de relație. Și dacă o relație nu este binecuvântată de Dumnezeu, atunci cu siguranță este blestemată. Cale de mijloc nu există. Dumnezeu nu este indiferent de relațiile în care trăiesc oamenii. Dacă Dumnezeu nu este în acea relație, atunci este cel rău. Cine dă afară pe Dumnezeu, atunci cel rău va lua locul. Omul nu are putere decât de a alege dintre bine și rău.
Toți oamenii sunt proprietatea lui Dumnezeu, și nimeni nu trebuie să trateze cu ușurătate pe un alt om. Nu avem dreptul să ne jucăm cu inimile oamenilor.
Iubirea romantica nu exista. Tie ti se pare ca o iubesti, pentru ca ai intentia de a fi cu ea, o euforie penibila de a avea o iubita potrivita si entuziasm de a persista in relatie, si ce ti-ai zis: ''Asta trebuie sa fie iubirea de care se tot vorbeste''. Un om gaseste o fata potrivita, fata pare sa vrea, dar el nu are nici un drept sa emita pretentii asupra ei. Dar daca simte ca o iubeste, daca denumeste placerea pe care o simte de a-si fi gasit o posibila partenera ''iubire'', poate sa emita pretentii asupra acelei persoane, sa o cheme in oras, sa ii ceara sa renunte la alti pretendenti, sa o ceara de nevasta, sa o curteze, in numele iubirii. Fata vrea sa fie cu tine, din partea asta sunteti la fel. Dar ea e o persoana mai realista, isi intelege sentimentele si constata ca simte o dorinta puternica de a fi iubita ta, dar nu simte iubire. Normal ca nu simte; nu poate sa simta ceva ce nu exista. Asa ca persista in relatie; iubeste-o in continuare, orice ar insemna acest cuvant, caci se pare ca ti-ai gasit partenera care iti place si care are calitatile care iti convin, si defectele peste care poti sa treci. O sa simta ca esti o persoana sigura, care nu o vei abandona sau dezamagi, o va entuziasma constienta acestei situatii, si o sa creada ca acest entuziasm si siguranta in relatie sunt iubirea de care tot aude din copilarie.
Dragostea nu e intotdeauna la prima vedere.
Ea vine pe parcurs. Mai ales pentru femei.
Nu o forta, da-i timp.
Nu prea poti face nimic, daca nu te place dupa 1-2 luni, ce v-a urma daca ati forma o relatie nu este iubire, este un fel de parteneriat romantic
Daca chestia nu este reciproca, nu se termina bine pentru tine cel putin. Eu zic sa o termini din fasa, probabil ca nu te considera suficient pentru ea. Treci mai departe, nu pierde timp ca sa suferi mai mult dupa aceea.