Nu v-ați săturat de filmele cu subiectele "Cenușăreasa și prințul?", "Sărăntoaca și bogotanul?", "Bad boy-ul și sfânta?"

De unde credeți că vin aceste subiecte promovate intens în cinematografie, ba chiar și în literatură?

De ce simte nevoia cinematografia/literatura să promoveze intens subiectele de genul, când în realitate cazurile de genul sunt foarte rare.

Și de ce femeile sunt fane aceste subiecte? (Spun femeile, deoarece nu cred că bărbații chiar sunt fani aceste subiecte) ce le fac pe ele să miște acel interior al lor și să privească aceste filme cu intensitate și obsesie?

Asta cere mediocritatea, asta se ofera. Un film ceva mai complex, amplu cu poveste care nu e pentru toata lumea nu va avea succes pentru ca nu e pentru toata lumea. Mizeriile basic sunt cele mai cerute. In plus de asta multe pustoaice viseaza la printi care le scot din saracie venind pe cai albi calare, in zilele noastre in cai putere, ele nefacand niciun efort pentru a iesi din asta. 50 shades e fix din tiparul ala numai ca tematica principala s-a axat pe sex fiind prezentata vremea moderna. Aceeasi mediocritate scenaristica e in ambele cazuri, d-aia ies filme tot mai proaste.

Eh, unde sunt scriitorii ăia, gen Victor Hugo, Galsorthy, Emily Bronte, Thomas Hardy, Tolstoi, Dumas, Dostoevski...

Contează dacă situațiile de genul sunt rare sau nu sau contează mesajul operei?

Mie încă-mi plac. Stimulează imaginație și ajută la deconectare.

Asta cer oamenii, despre asta se fac filme si se scriu carti.Ideea este sa aiba fraierii chestii multe si identice sa consume, care slava Domnului se compun foarte usor, iar oamenii de nimic, lipsiti de imaginatie se pot imbogati.

Ba da, m-am saturat de clisee nerealiste.
Materialista basinoasa si snobul papagal asta ar fi un titlu realist.