| Butterfly29 a întrebat:

Buna tuturor. Vreau sa crosetez o vestutza pentru nepotzica mea si nu gasesc nici un model, care ma poate ajuta si pe mine?

P.S. : Prin model ma refer si la o schita sau ceva indicatii

1 răspuns:
| Lory_1630 a răspuns:

Tricotul se lucrează cu un fir neîntrerupt de lînă sau bumbac cu andrele (cîrlige), luînd forme diferite.
Atunci cînd se lucrează cu o fîşie dreaptă, tricotul se poate face cu două andrele; cînd vrem să obţinem un obiect de formă circulară vom tricota cu cinci andrele sau cu o andrea circulară.

1. Materialul.
Se poate tricota cu lînă, bumbac, mătase sau fire sintetice.
Spre deosebire de firul de bumbac, firele din lînă şi din materiale sintetice trebuie depănate uşor (larg) pe degete, nu pe hîrtie, pentru a nu pierde elasticitatea. Firul de bumbac poate fi înfăşurat strîns pe hîrtie. Firul rezultat dintr-un tricotaj deşirat (desfăcut) trebuie spălat înainte de a fi întrebuinţat din nou (vezi punctul 12). Firele de bumbac se spală cu sodă şi eventual se pot fierbe dacă bumbacul este alb. Pentru vopsitul lînii sau al bumbacului se întrebuinţează coloranţi speciali, adaugînd (la fiert) puţină sare şi oţet. Firele sintetice se spală şi se vopsesc după instrucţiuni speciale.

Este bine să întrebuinţăm pe cît posibil fire de bună calitate. Chiar dacă sunt mai scumpe, firul de calitate mai bună este mai spornic, mai durabil şi lucrul finit are un aspect mai frumos.

2. Andrelele.
Pot fi de metal, de material plastic sau de os; pot fi ascuţite la ambele capete sau numai la un singur capăt. Andrelele ascuţite la ambele capete se întrebuinţează pentru executarea obiectelor circulare, ciorapi, mănuşi etc. Andreaua circulară este formată din două capete ascuţite din metal, de aproximativ 6 – 8 cm lungime, unite între ele cu un arc format dintr-o sîrmă spirală. Această andrea serveşte la executarea obiectelor mari, ca rochii şi fuste, care se lucrează dintr-o singură bucată.

Andrelele au diferite numere. Ele trebuie să se potrivească firului cu care lucrăm. Dacă tricotăm un fir de lînă subţire cu andrele groase, se obţine o împletitură rară şi se va întinde, iar dacă întrebuinţăm andrele subţiri la un fir prea gros se obţine o împletitură prea strînsă. Trebuie încercat mai întîi ce andrele se potrivesc firului pe care-l avem.

3. Montarea ochiurilor pe andrele
Înseamnă executarea primelor ochiuri cu care începem lucrul. Montarea ochiurilor se face cu două andrele, astfel: se lasă un fir de rezervă de lungimea aproximativ corespunzătoare numărului de ochiuri care sunt de montat. Se înfăşoară apoi firul care vine de la ghem pe degetul arătător stîng, iar firul de rezervă se prinde între degetul mic şi cel inelar şi se face cu el o buclă destul de largă pe degetul mare. Se prinde firul din afară al buclei cu andreaua din mîna dreaptă şi se trage prin buclă firul de pe degetul arătător stîng. Se dă drumul buclei şi se strînge ochiul pe cîrlig. Formăm cu firul de rezervă o nouă buclă pe degetul cel mare şi procedăm în acelaşi fel montînd numărul necesar de ochiuri.

De asemenea, putem monta ochiurile pe două andrele, după aceea scoatem o andrea şi lucrăm primul rînd pe faţă, luînd ochiurile din spatele andrelei. Dacă tricotăm ciorapi sau mănuşi, unde elasticitatea rîndului începător este importantă, tricotăm ochiurile pe ambele andrele deodată, lucrînd în punct elastic: 1 pe faţă, 1 pe dos, 2 pe faţă, 2 pe dos.

4. Ochiuri.
Prin diversitatea modului de a lucra ochiurile pe andrele se formează diferite modele. Dăm mai jos denumirea şi modul de executare.

Ochiul pe faţă. Trecem andreaua din mîna dreaptă prin firul din faţă al ochiului şi apucăm firul liber, apoi îl tragem prin ochi formînd astfel un alt ochi care rămîne pe andreaua din mîna dreaptă.

Ochiul pe dos. Aşezăm firul liber pe andreaua din mîna stîngă în faţa ochiului pe care îl lucrăm; trecem andreaua din mîna dreaptă prin ochi, prin spatele firului şi apucăm firul liber trăgîndu-l pe dos; formăm astfel un ochi pe dos.

Fiecare ochi lucrat pe faţă se vede pe dos pe partea cealaltă a lucrului, iar ochiul lucrat pe dos se vede pe faţă pe partea cealaltă a lucrului.

Ochiul crescut. Pentru a creşte în timpul lucrului numărul ochiurilor montate iniţial, montăm la începutul rîndului unul sau atîtea ochiuri cîte avem de crescut sau tricotăm primul ori ultimul ochi de două ori, o dată din faţă şi o dată din spatele andrelei.

Pentru creşterea pe parcursul rîndului, ridicăm firul orizontal dintre două ochiuri pe andreaua stîngă şi îl tricotăm luîndu-l din spatele andrelei (firul trebuie sucit pentru a nu rămîne un gol). În sfîrşit, numărul de ochiuri se poate creşte şi prin jeteuri.

Ochiul scăzut. Pentru reducerea numărului de ochiuri lucrăm două ochiuri împreună pe faţă sau pe dos, de la dreapta la stînga, sau de la stînga spre dreapta, după model. Dubla scăzătură (din 3 ochiuri obţinem 1 ochi) se execută astfel: ridicăm ochiul 1 nelucrat, lucrăm împreună ochiul 2 şi 3, apoi tragem ochiul 1 peste ochiul rezultat din scăderea ochiului 2 şi 3.

Scădere la începutul sau sfîrşitul rîndului: tricotăm două ochiuri împreună pe faţă sau pe dos (după model), adică lucrăm primele sau ultimele două ochiuri deodată.

Scădere pe parcursul rîndului: poate fi diferită:
a) Spre dreapta: tricotăm două ochiuri pe faţă;
b) Spre stînga: ridicăm 1 ochi, tricotăm ochiul următor pe faţă şi-l trecem prin ochiul ridicat;
c) Pe dos: tricotăm două ochiuri împreună pe dos. (Dacă nu se aminteşte altceva în text, atunci întrebuinţăm la scăderea unui ochi, scăderea spre dreapta; la scăderea mai multor ochiuri, adică la încheierea unui rînd de ochiuri, întrebuinţăm scăderea spre stînga, dar atunci nu ridicăm un ochi, ci trecem ochiul tricotat prin ochiul lucrat anterior).

Ochiul ridicat. Ridicăm pe andreaua din mîna dreaptă ochiul următor de pe andreaua din mîna stîngă fără a-l lucra, trecînd firul liber prin spatele sau prin faţa ochiului, după model.

Primul ochi se tricotează în fiecare rînd, luîndu-l din spatele andrelei, ultimul ochi se ridică numai, cu firul aşezat în faţa ochiului. Sau: ridicăm primul ochi, luîndu-l din spatele andrelei, cu firul aşezat în faţa ochiului, iar ultimul ochi îl tricotăm pe faţă sau pe dos, după cum cere modelul.

5. Diferite denumiri de împletituri şi expresii întrebuinţate în cursul cărţii:
Punct leneş: toate rîndurile pe faţă.

Punct de jerseu: 1 rînd pe faţă, 1 rînd pe dos.

Punct de elastic: tricotăm 2 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri pe dos, pînă la sfîrşitul rîndului. În rîndurile următoare, tricotăm ochiurile aşa cum se prezintă, adică cele pe faţă le lucrăm pe faţă, iar ochiurile pe dos le lucrăm tot pe dos.

Punct semielastic: 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos. În rîndul următor ochiurile care apar pe faţă le lucrăm pe faţă, iar ochiurile care apar pe dos le lucrăm pe dos. De notat că ochiurile care în rîndul anterior au fost pe faţă vor apărea acum pe dos şi invers.

Punct de orez: rîndul 1: 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos, pînă la sfîrşitul rîndului. Rîndul 2 şi cele următoare: ochiul pe faţă se lucrează pe dos, cel pe dos se tricotează pe faţă. Variaţiile punctului de orez sunt: punctul de orez lungit şi punctul de orez mare. Descrierea lor este dată la modelul respectiv.

Tricotăm drept: înseamnă că pe această porţiune nu scădem şi nici nu creştem.

Se repetă de la *: repetăm motivul sau felul de a tricota de la prima * pînă la ultima *, pînă la sfîrşitul rîndului sau de atîtea ori de cîte ori ne prescrie îndrumarea din text.

Ridicăm 1 ochi: împungem în ochiul următor prin spatele andrelei, ca şi cum am vrea să tricotăm un ochi pe dos, şi trecem ochiul fără a-l tricota de pe andreaua stîngă pe cea dreaptă. Firul rămîne în faţa sau în dosul andrelei, după indicaţia din text.

Patent: punctul de tricotaj care permite o elasticitate mai mare, de exp. punctul de elastic şi punctul de semielastic.

Un ochi trasat: tricotăm ochiul 1 şi ochiul 2 pe faţă; trecem ochiul 1 peste ochiul 2 obţinînd astfel o scădere.

Punct de tighel: punctul care imită tighelul din croitorie.

Punct de ţesătură: punctul care imită ţesătura obişnuită.

Un jeteu: înfăşurăm firul în jurul andrelei, trecîndu-l din faţă spre spate.

Acoperit: ochiurile care apar pe faţă le lucrăm pe faţă, iar cele care apar pe dos le lucrăm pe dos (în rîndul precedent au apărut invers).

6. Tricotarea modelelor în mai multe culori (suedeze):
Lucrăm în punct de jerseu şi tricotăm atîtea ochiuri dintr-o culoare, cîte se văd pe schemă. Firul neîntrebuinţat îl trecem pe dosul lucrului mai departe, în aşa fel ca să nu strîngă împletitura. La schimbarea culorilor, aşezăm firele în cruce pe dosul lucrului, ca să nu se formeze un gol. Înaintăm de jos în sus şi citim de pe schemă rîndurile pe faţă de la dreapta la stînga, iar cele pe dos de la stînga spre dreapta.

7. Brodatul modelelor colorate.
Deseori nu tricotăm modelul colorat, ci îl brodăm pe fondul „în punct de jerseu". În asemenea cazuri, împunsăturile de ac iau forma ochiurilor pe faţă.

8. Împletitura cu model după schemă.
Cînd tricotăm un model dintr-o singură culoare, citim schema la fel ca la modelele în culori, înaintînd de jos în sus, citind rîndurile fără soţ de la dreapta spre stînga, cele cu soţ de la stînga spre dreapta. Semnele înseamnă aici ochiuri pe faţă şi pe dos, nu culori.

9. Tricotarea modelelor dantelate.
Aceste modele se tricotează de asemenea după schemă. Schema arată unul dintre motive, care se repetă atît în lăţime, cît şi în înălţime. Cifrele din dreapta şi din stînga arată rîndurile. Dacă lucrăm drept (cu două andrele), citim rîndurile fără soţ (pe faţa lucrului) de la dreapta spre stînga, iar cele cu soţ (pe faţa lucrului) de la stînga spre dreapta. Cînd lucrăm în cerc, citim fiecare rînd de la dreapta spre stînga. Schema ne arată cum tricotăm modelul. Eventualele semne (steluţe) indicate pe lîngă numerele rîndurilor, arată în care rînd se schimbă începutul motivului cu care începem rîndul şi sfîrşitul motivului cu care isprăvim rîndul.

La modelele dantelate, ca de altfel în general, nu se consideră ochiul cu care începem şi cu care sfîrşim rîndul. În fiecare rînd ridicăm ultimul ochi aşezat în faţă, fără a-l tricota, iar primul ochi îl lucrăm pe faţă, luîndu-l din spatele andrelei. Cînd tricotăm modele dantelate, trebuie să numărăm ochiurile deseori, avînd grijă să nu sporească sau să scadă fără rost. Prescurtările şi explicaţiile semnelor le dăm la sfîrşitul acestui capitol.

10. Butoniera orizontală.
Tricotăm de la începutul rîndului atîtea ochiuri cîte prescrie textul. Pe urmă încheiem 4 – 6 ochiuri sau şi mai multe, după mărimea nasturelui. În rîndul următor montăm deasupra ochiurilor scăzute tot atîtea ochiuri cîte am încheiat în rîndul anterior.

11. Butoniera verticală.
Acolo unde dorim să facem butoniera împărţim ochiurile, lăsînd o parte pe o andrea de rezervă şi tricotînd partea cealaltă atît de înaltă cît de mare dorim să fie butoniera. Apoi lucrăm cu alt ghem şi partea lăsată şi partea lăsată pe andreaua de rezervă, după aceea luăm iar toate ochiurile pe o andrea şi urmăm cu lucrul după tipar.

12. Pregătirea lînii după desfacerea împletiturii.
După ce am deşirat lucrul înfăşurăm lîna în jurul unei scînduri şi o legăm cu un fir de altă culoare sau cu o bucăţică de sfoară, apoi o luăm de pe scîndură şi o legăm încă în 2 – 3 locuri. Spălăm lîna în apă călduţă (lîna nu se spală niciodată în apă fierbinte) cu săpun care să nu conţină sodă. Dacă lîna este aspră (chiar dacă nu este nouă) punem puţin bicarbonat de sodiu în apă, dar numai dacă lîna nu este vopsită. Pentru limpezirea lînii, întrebuinţăm apă de aceeaşi temperatură, în care am turnat puţin oţet. Stoarcem lîna, o atîrnăm şi legăm de partea de jos o greutate, care să o întindă. În felul acesta, lîna va deveni ca nouă.

13. Mărimea.
După ce am ales modelul, stabilim mărimea. În primul rînd luăm măsura persoanei. Foarte importante sunt circumferinţa pieptului, lăţimea spatelui, lungimea mînecii şi lărgimea taliei. Aceste măsuri dau „mărimea".

Măsura nu trebuie niciodată luată prea fix.

Alegem tipul care corespunde aproximativ măsurilor luate, confruntăm însă fiecare măsură în parte, îndreptînd-o acolo unde nu se potriveşte. Cifrele tiparelor indică centimetri.

14. Tiparul.
Trebuie să pregătim tipare în mărime naturală. Trecem măsurile date în desenul mic, cu ajutorul unui centimetru şi al unei linii, pe hîrtie de împachetat sau de jurnal. Trecem tot ce se vede în tiparul mic, apoi tăiem după contur diferitele piese ale tiparului din hîrtie.

15. Măsura.
Tricotăm mai întîi o bucată de probă. Începem pe 30 – 32 de ochiuri şi tricotăm 5 – 6 cm. Călcăm uşor (fără a întinde bucata tricotată în vreo direcţie), măsurînd cîte ochiuri corespund la 5 cm în lăţime şi cîte rînduri corespund la 5 cm în înălţime. Dacă ştim de exemplu că 15 ochiuri şi 24 rînduri = 5 cm, atunci 30 de ochiuri şi 48 rînduri = 10 cm. Aceasta este „măsura". Dacă din împletitura noastră vin mai multe ochiuri la 10 cm decît în descriere, atunci trebuie să începem lucrul nostru proporţional pe mai multe ochiuri. Dacă vin mai puţine ochiuri pe 10 cm, atunci începem lucrul proporţional pe mai puţine ochiuri. Putem calcula exact pe cîte ochiuri să începem, dacă înmulţim numărul centimetrilor de la marginea de jos a tiparului nostru cu numărul ochiurilor „măsurii", făcînd după aceea împărţirea cu 10. În orice caz, adăugăm 2 ochiuri pentru ochiurile de la începutul şi sfîrşitul rîndurilor.

Înălţimea totală înseamnă numărul de centimetri începînd (vertical) de la montajul ochiurilor pînă în punctul considerat.

Împletitura trebuie măsurată şi în timpul lucrului. Dacă se spune în text: „măsurat de jos", să măsurăm mereu de la marginea de jos şi la mijlocul rîndurilor, fără a aşeza lucurul pe masă.

16. Călcatul.
După ce am tricotat toate bucăţile, le aşezăm – fiecare în parte – cu faţa în jos pe tiparul corespunzător, le fixăm cu ace de gămălie inoxidabile şi le călcăm – dacă nu s-a dat altă îndrumare – cu o cîrpă udă. În prealabil însă însăilăm cap la cap butonierele, deschizătura buzunarelor şi fenta lăsată pentru fermoar.

17. Montajul.
Însăilăm bucăţile călcate, le încercăm şi le îndreptăm dacă este nevoie. Coasem la maşină sau de mînă, avînd grijă să nu încreţim sau să întindem cusăturile.

Îmbrăcămintea pentru copii trebuie cusută cu mîna, întrebuinţînd şi pentru cusut firul din care s-a împletit.

18. Susţinerea cusăturilor.
Dedesubtul benţilor cu nasturi şi butoniere coasem, dacă avem posibilitatea, benţile înguste de mătase sau panglică, ca să nu se întindă.

La cusăturile de la umăr punem pe dinăuntru o bentiţă îngustă.

19. Butonierele.
Festonăm de jur împrejurul butonierelor în „punct de butonieră", cu firul din care am împletit, prinzînd totodată şi bentiţa sau panglica.

20. Păstrarea obiectelor tricotate.
În timpul verii să avem grijă de lucrurile noastre tricotate. Ele trebuie să fie curate, deoarece moliile distrug mai cu seamă părţile unsuroase şi pătate. Să aşezăm hîrtie unsă cu terebentină între lucrurile de lînă puse la păstrare, aerisindu-le de mai multe ori în timpul verii.