| 1ydy4 a întrebat:

Cine imi poate descrie orasul Craiova? Vreau ceva mai expresiv, ceva ce poate fi spus si ca istorie, dar si ceva artistic... multumesc

3 răspunsuri:
GânduriAlbe
| GânduriAlbe a răspuns:

Tu poţi. Dai căutare google şi scrii Craiova şi de acolo iei date istorice. După expresii găseşti tu. Nimeni nu-ţi face temele pe TPU. Baftă!

| 1ydy4 explică:

Asta puteam să iau şi eu de pe net... Hannah Montana laughing

| HannahMontanaForeverM a răspuns:

Storia orasului Craiova incepe in perioada 400-350 i. e. n., dupa cum indica descoperirile arheologice, cand apare aici o asezare geto-dacica - Pelendava. La inceputul secolului al II-lea e. n., romanii au construit aici un castru, intai din valuri de pamant intarit (in timpul Imparatului Traian), apoi din piatra si caramida (in vremea lui Hadrian), iar Pelendava romana a cunoscut o viata infloritoare. Asezarea este mentionata pe Tabula Peutingeriana - o harta a imperiului roman, realizata ca urmare a initiativei imparatului roman Caracalla. Anul 225 (cand s-a definitivat aceasta harta) este considerat data primei mentiuni documentare a Craiovei.

Favorizata de pozitia geografica, Craiova ajunge targ la sfarsitul sec. XV, intins pe mosia puternicilor boieri Craiovesti, iar dupa prima jumatate a secolului al XVI-lea este numita frecvent oras. Puterea economica a familiei Craiovestilor i-a creat acesteia un statut de autonomie politica atat de larg, incat domnii aflati in scaun nu se pot mentine fara alianta cu aceasta adevarata dinastie boiereasca. De-a lungul vremilor, din randul familiei Craiovestilor au fost ridicati in fruntea tarii domnitori de seama: Neagoe Basarab (1512-1521), Radu de la Afumati (1522-1529), Radu Serban (1602-1611), Matei Basarab (1632-1654), Constantin Serban (1654-1658), Serban Cantacuzino (1678-1688), Constantin Brancoveanu (1688-1714).

Aparuta in ultimele decenii ale secolului al XV-lea, Marea Banie de Craiova a devenit intr-un timp relativ scurt cea de-a doua institutie politica importanta, dupa domnie. Veche institutie romaneasca, Bania a constituit la inceputurile sale o institutie locala, sateasca, derivata din obstea teritoriala. O data cu ridicarea lui Neagoe Basarab ca domn, in 1512, Marele Ban preia pentru teritoriul din dreapta Oltului atributiile domniei, dispunand si de o cancelarie in cadrul careia se redacteaza acte dupa forma celor domnesti. In a doua jumatate a sec. XVI, Marea Banie cunoaste un moment de criza datorat indeosebi tentativelor agresive ale turcilor pentru instaurarea unei dominatii efective in Tara Romaneasca. Marea Banie ajunge din nou o institutie de prim ordin in timpul lui Mihai Viteazul.

In timpul lui Mihai Viteazul, Craiova a cunoscut o puternica inflorire, izvoare contemporane prezentand orasul ca un important centru politic si militar. Craiova se afirma in politica romaneasca de centralizare ca un factor pozitiv, dand puterii centrale o boierime fidela si armate puternice, prezente in marile evenimente legate de Unirea celor trei tari romanesti. In 1593 Mihai Viteaza este inscaunat ca domn al Tarii Romanesti, iar dregatoria de Mare Ban ii este incredintata lui Preda Buzescu.

In 1735 in Craiova existau 836 de familii, reprezentand peste 4000 locuitori.

La inceputul sec. XVIII, ca urmare a dominatiei Portii Otomane asupra tarilor romanesti, pe tron sunt impusi domnitori fanarioti. Nicolae Mavrocordat, venit domn in Tara Romaneasca in 1716, este intampinat cu ostilitate de boierimea craioveana. Dupa infrangerea turcilor si pacea de la Passarovitz (1718), boierimea a salutat dominatia austriaca asupra Olteniei (1718-1739), dar in 1726, cand banul Gheorghe Cantacuzino este destituit, boierii din Craiova incep actiunile de impotrivire fata de administratia habsburgica. Stapanirea austriaca in Oltenia a determinat o agravare considerabila a regimului de obligatii economice si fiscale a producatorilor urbani si rurali. Nemultumirea populatiei era provocata de caracterul militar al exploatarii, precum si de colectarea veniturilor si bogatiilor provinciilor in visteria Curtii Imperiale. Amploarea haiduciei a determinat administratia austriaca sa infiinteze corpuri de slujitori meniti sa asigura paza si linistea provinciei. In 1734 s-au instituit in toate judetele oltene cete de panduri. La Craiova exista un corp de dorobanti, sub conducerea unui iuzbasa.

In 1770-1771, din cauza starii de razboi (Bucurestiul era disputat intre ostile rusesti si cele turcesti), Craiova a indeplinit si rolul de capitala a Tarii Romanesti.

Dupa 1800 se incearca sistematizarea orasului: se paveaza principalele strazi cu bazalt artificial, gresie de Yvoir sau porfir aduse din Elvetia, Franta sau Belgia; se fac trotuare, iar pe marginea acestora se planteaza pomi. In 1854 se introduce iluminatul public, prin lampi cu ulei de rapita, apoi, din 1858, se folosesc lampi cu petrol, pentru ca, in 1887, la Teatrul Theodorini sa se aprinda primele becuri electrice, iar din 1896 orasul sa aiba propria sa uzina electrica (cu echipamente AEG). Craiova a fost primul oras al tarii alimentat cu curent electric pe baza de motoare cu combustie interna. Tot in 1896 se introduc serviciile de salubritate.

In timpul ocupatiei tariste (1828-1834), Craiova cunoaste o noua crestere economica - principal centru comercial al Olteniei, exporta in Austria si Turcia cereale, piei, ceara, animale, seu si cervis. Cerintele mereu crescande ale exportului au determinat infiintarea la Craiova, in 1846, a primei societati romanesti pe actiuni pentru transportul cerealelor cu vaporul pe Dunare, pana la Braila.

La 1848, intelectualitatea Craiovei s-a implicat activ in pregatirea si desfasurarea Revolutiei, dintre revolutionarii care aveau sa detina un rol marcant in desfasurarea evenimentelor revolutionare la Craiova remarcandu-se Gheorghe Magheru si Costache Romanescu. Chiar si dupa infrangerea Revolutiei si retragerea trupelor tariste din Oltenia (mai 1854), starea de spirit revolutionara a maselor a sporit. In lunile februarie - martie 1855 are loc la Craiova o puternica revolta, socotita de istorici momentul de varf al raporturilor de incordare ce au existat intre poporul roman si ocupantii sai din anii 1854-1856.

In primavara anului 1857 s-a constituit la Craiova Comitetul Unionist, in randul caruia se remarcau fosti luptatori de la 1848: Petrache Cernatescu, Emanoil Chinezu, Gheorghe Chitu. La 9 octombrie 1857 Adunarea Ad-hoc a Tarii Romanesti a votat in unanimitate pentru Unirea Principatelor. In preajma Unirii, Craiova numara circa 25000 de locuitori, situandu-se, din acest punct de vedere, imediat dupa capitala Tarii Romanesti.

Spre sfarsitul sec. XIX, Craiova - cu cei peste 40000 de locuitori - era un oras ce avea mici fabrici si ateliere de produse chimice, masini agricole, arte grafice, tabacarii, textile, materiale de constructii etc. Populatia creste, astfel incat in 1910 s-au inregistrat 51404 locuitori. Era al doilea oras al Romaniei, dupa Bucuresti, care depasea 50000 de locuitori.

La Craiova, in 1913, in timpul guvernului Titu Maiorescu, se semneaza tratatul de pace prin care se incheie Razboiul Balcanic, tratat cunoscut in istorie ca Pacea de la Craiova.

In anii neutralitatii Romaniei de la inceputul Primului razboi mondial (1914-1916), la Craiova a fost stabilit cartierul general al Armatei I, insa dupa intrarea in razboi Craiova este ocupata de trupele germane si austro-ungare la 21 noiembrie 1916.

Incepand cu anii '60 orasul devine un puternic centru industrial; se dezvolta industria constructoare de masini si utilaje, de avioane, industria chimica, alimentara, usoara, a materialelor de constructii, industria electrotehnica, industria extractiva, industria energetica.

In 1968 Craiova este declarat municipiu.