Cine imi poate spune si mie ceva deosebit despre Marea Neagra?
Nu vreau raspunsuri gen "cauta pe google". Deci cine vrea sa ma ajute? Sa fie geva deosebit care merita aflat. Multumesc!

Http://stiati-ca.com/marea-neagra-stiati-ca/

Http://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Neagr%C4%83

Marea Neagră este una dintre apele importante ale lumii şi printre cele mai populare mări interioare, în special datorită denumirii sale care denotă inospitalitate, denumire atribuită de către marinarii greci din vechime pentru dificultatea ridicată cu care se putea naviga prin apele sale.

Totuşi, cu trecerea timpului, faima ei de cea mai impracticabilă mare interioară din lume s-a diminuat, rămânându-i, însă, denumirea care a consacrat-o. Şi cu toate acestea, Nautica Magazine a găsit câteva detalii despre cel mai paşnic vecin al României, chestiuni pe care, probabil, că le ştiaţi sau nu.

1. Înconjurată de şase ţări: geografie şi localizare

Poate că unul dintre cele mai interesante lucruri legate de Marea Neagră este harta sa, poziţionarea sa geografică. Cu toţii învăţăm în clasele mici, la lecţia de geografie, că marea noastră se întinde pe 423.488 km pătraţi, între sud-estul Europei şi Asia, şi este legată de Mediterană prin strâmtorile „surori" Bosfor şi Dardanele şi Marea Marmara. Marea noastră îşi împarte prieteneşte ţărmurile cu alte cinci ţări: Bulgaria, Turcia, Ucraina, Rusia şi Georgia – fiind, astfel, cea mai bună punte de legătură comercială dintre aceste ţări, aşa cum s-a şi dovedit în istorie.

2. Marea Neargă: locul de acostare a Arcei lui Noe

O descoperire arheologică recentă susţine că Marea Neargă ar fi ultima apă pe care ar fi traversat-o biblica Arcă a lui Noe înainte să naufragieze pe Muntele Ararat, pe coasta turcească a Mării Negre. Deşi încă nu există suficiente dovezi ştiinţifice care să ateste acest fapt, numeroşi temerari explorează sit-ul unde se presupune că se află antica ambarcaţie, din pură curiozitate sau doar de dragul de a vizita locuri populare din Turcia.

3. Marea Neagră, salbă de insule exotice

Marea noastră este patria mai zece insuliţe dispuse pretutindeni de-a lungul ţărmurilor sale. Insulele cele mai populare sunt în special cele aflate pe în apropierea coastei turceşti şi cuprind varii specii de floră şi faună, unice în lume şi de o varietate uimitoare. Cele zece insule sunt unice în forme, culori şi bogăţii şi sunt împărţite geografic între trei din cele şase ţări cu ieşire la Marea Neagră. Una dintre aceste insule se află şi în apele româneşti ale Mării Negre: mult disputata Insulă a Şerpilor.

Marea Neagră este întinderea de ape din bazinul geomorfologic denumit pontic, unul din bazinele complexului tectonic tethysian, el însuși parte a orogenezei alpino-himalayene, din care fac parte și munții care o mărginesc la nord (în Crimea), la nord-est (Caucazul) și la sud (lanțurile pontice). Este situată între Europa și Asia, având ca state riverane Rusia, Ucraina, România, Bulgaria, Turcia și Georgia. Prin Strâmtoarea Cherci este legată de Marea Azov, prin Bosfor de Marea Marmara, iar prin strâmtoarea Dardanele de Marea Egee și deci de Marea Mediterană. Marea Neagră este, din punct de vedere hidrologic, un rest al Mării Sarmatice și prezintă o serie de aspecte unice în lume : ape salmastre (în medie 16-18 grame de sare pe litru față de 34-37 în în alte mări și oceane), stratificare între apele de suprafață oxigenate și cele adânci anoxice (fenomen denumit euxinism), limane la gurile fluviale, floră și faună cu multe specii-relicve. În zona litoralului românesc salinitatea scade și mai mult, în mod obișnuit fiind între 7 și 12 la mie.
Marea Neagră se întinde pe o suprafață de 423.488 km². Cel mai adânc punct se află la 2211 m sub nivelul mării în apropierea de Ialta. Mareele sunt în general de mică amploare (cca. 12 cm).
Dispunerea circulară a surselor de apă și existența unei singure legături externe - prin Strâmtoarea Bosfor, Marea Marmara, Strâmtoarea Dardanele - cu Oceanul planetar, alături de încălzirea relativ moderată a apei de către Soare, determină lipsa aproape totală a curenților marini verticali și existența doar a curenților orizontali pe un imens traseu circular împotriva sensului acelor de ceasornic. Temperatura apei variază la suprafață : vara până la 29 de grade celsius care ajung iarna pana la 0 grade celsius. Lumina pătrunde în largul mării la o adâncime de 150-200 m. Oxigenul este inexistent la adâncime [CO2, H2S]. Curenții au intensitate redusă pe verticală și mai mare pe orizontală; iarna sau în timpul unor variații ale stării vremii, pot apărea valuri care ating 5-10 m.
[modificare]Fluvii și râuri care se varsă în Marea Neagră


Imagine din satelit a Mării Negre


Marea Sarmatică, după Grigore Antipa


Ridicarea nivelului mării Negre în -5600/5600 î.e.n., după Ryan și Pitman.


Modificările nivelului între marea Egee, Marmara și marea Neagră după modelizările actuale (2012)


Schema hidrologică a Mării Negre
Sunt mai multe fluvii și râuri care se varsă în Marea Neagră. În zona europeană principalele sunt Casimcea, Dunărea, Nistru, Nipru, Bugul de Sud și Cubanul. În Asia Mică principalele ape care se varsă în Marea Neagră sunt Scaria, Enige, Câzâl-Irmac și Ieșil-Irmac. Alte ape care se varsă în Marea Neagră sunt Cioruhul în Armenia turcească, Rionul în Gruzia, Provadia și Camcia în Bulgaria etc. Un aport mare de apă este primit de Marea Neagră de la Don, prin intermediul Mării Azov. Pe de altă parte, în august 2010, grup de cercetători britanici de la universitatea din Leeds au studiat sub partea de nord-vest a Mării Negre o importantă scurgere de apă freatică dulce, al cărei debit este de 350 de ori mai mare decât cel al Tamisei[1]. Scurgerea de apă freatică se găsește aproximativ sub valea Carasu, provine parțial și din Dunăre, și ajunge în mare, prin nisipul de la fund, în largul Constanței, oraș ale cărui puțuri de captare prelevează o parte din ea. Dacă s-ar afla la suprafață, această scurgere ar forma un fluviu care ar fi al șaselea din lume, din punctul de vedere al debitului[1]. Scurgerea are loc la o adâncime de 35 de metri și pe o lărgime de peste 800 de metri[1] iar viteza apei ajunge la 6, 5 kilometri pe oră[1].
[modificare]Salinitatea
Apa oxigenată dn straturile superioare ale mării are o salinitate relativ mică : circa 17 la mie, datorată revărsării fluviilor, cu circa 600 Km³ de apă dulce pe an. În straturile mai adânci, mai jos de 150 de metri, conținutul de sare este mult mai ridicat, deoarece aceste ape provin, prin Strâmtoarea Bosfor, din Marea Mediterană. Anual se scurg prin Bosfor circa 450 Km³ de apă salmastră la suprafață dinspre Marea Neagră spre Mediterana, cu o concentrație a sării de 17-19‰, iar de-a lungul fundului circa 50 Km³ de apă cu o concentrație a sării de 38-39‰ dinspre Mediterana spre Marea Neagră[2], provocând în strâmtoare curenți primejdioși pentru navigație. Circa 200 Km³ de apă se evaporă anual.
Marea Neagră reprezintă cel mai mare bazin de apă salmastră al lumii, cu biotopi variați și cu o faună ce a fost supusă unor transformări continue datorate puternicelor influențe contrarii exercitate de apele dulci și de Marea Mediterană. Apele Mării Negre au toate caracteristicile apelor salmastre, au o mare variabilitate a salinității totale în corelație cu suprafața, adâncimea și sezonul, o puternică variabilitate ionică, nu numai față de Mediterana, dar și de diferitele sale părți[3]. Ecosistemul depinde de aceste condiții hidrologice.
[modificare]Ecosistemul Mării Negre

Face parte din categoria ecosistemelor stătătoare de apă sărată. Din punct de vedere al salinității, Marea Neagră se împarte în:
zona de suprafață;
zona de adâncime;
Sub aspect biocenotic găsim trei zone:
zona litorală;
zona pelagică;
zona abisală.
Biocenoza cuprinde alge inferioare, alge verzi, brune și roșii. Animalele sunt reprezentate prin viermi, moluște, pești iar în atmosfera apropiată păsări și pescăruși.
[modificare]Biotopul pontic

Biotopul pontic poate fi împărțit în 4 etaje principale.
[modificare]Etajul supralitoral
Etajul supralitoral este format din zonele de țărm acoperite ori stropite de valuri în mod ocazional. Zona prezintă o umiditate accentuată, inundabilitate, o cantitate în general mare ori măcar semnificativă de materii organice aduse de valuri sau de origine locală. De obicei materiile organice se află în descompunere, formând depozite cu mirosde metan și sulfură de hidrogen. Flora este formată mai ales din anumite forme de alge - rar licheni cu rezistență la variații de mediu și hidrofile. Cu o frecvență mai redusă se întâlnesc și angiosperme, mai ales în partea dinspre uscat a etajului supralitoral. Pe lângă bacterii aerobe și - mai puțin - anaerobe, fauna include numeroase crustacee, insecte și viermi. Mare parte din aceste vietăți se hrănesc din depozitele de materie organică. O parte mai mică este formată din mici prădători. La acestea trebuie adăugate vietățile pasagere, în special păsările de mare.
[modificare]Etajul mediolitoral
Etajul mediolitoral cuprinde zona de spargere a valurilor (între cca. 0 și -0, 5 m altitudine). În linii mari, etajul pseudolitoral corespunde cu etajul mediolitoral al lui Băcescu (1971), cu etajul mezolitoral al lui Peres și Picard (1958, 1960) sau cu etajul talantofotic al lui Ercegovic (1957). După substratul solului se împarte în zone pietroase, respectiv nisipoase ori mâloase. Pseudolitoralul ocupă în cadrul zonelor cu substrat dur o fâșie lată de 2-10 m în funcție de înclinația platformei stâncoase. Zonele pseudolitorale pietroase (stâncoase) adăpostesc organisme capabile a rezista perioadelor scurte de deshidratare și care se pot fixa bine de substrat (de exempu midiile se fixează prin firele cu bissus). Aici intră unele specii de alge și scoici. Li se adaugă viețuitoare care vin periodic din etajul supralitoral sau infralitoral. În anumite condiții și în acest mediu apar depozite de materie organică, făcând legătura cu biotopul prezentat mai sus. Cele mai cunoscute viețuitoare ale etajului mediolitoral pietros sunt bancurile de midii și stridii. Etajul pseudolitoral nisipos cuprinde în special animale capabile de îngropare rapidă în substrat. Biocenoza caracteristică zonei de spargere a valurilor pentru pseudolitoralul nisipos de granulație medie și grosieră este cea a bivalvei Donacilla cornea și polichetului Ophelia bicornis, cărora li se mai asociază izopodul Eurydice dollfusi și polichetele Nerine cirratulus, Pisione remota și Saccocirrus papillocercus (Mokievski 1949, Băcescu. et al 1967). Pseudolitoralul nisipurilor fine este caracterizat de predominarea populațiilor amfipodului Pontogammarus maeoticus, misidul Gastrosaccus sanctus și turbelariatul Otoplana subterranea (Surugiu 1999).
[modificare]Etajul sublitoral
Etajul sublitoral (infralitoral) este aflat la adâncimi de 0, 5 până la 12 (maximum 17, 7) metri. Este zona cea mai favorabilă vieții, în care se află majoritatea speciilor de plante și cea mai mare parte a biomasei organismelor multicelulare. Etajul sublitoral cuprinde porțiunea de fund marin permanent imersată, situată între limita inundării permanente și adâncimea care permite existența organismelor fotosintetizante.
[modificare]Etajul elitoral
Etajul elitoral se situează de la limita inferioară a algelor unicelulare sau pluricelulare (60 m) până la marginea platformei continentale.
În Marea Neagră, din cauza euxinismului, nu există etajele batial, abisal și hadal, apele adânci fiind anoxice
sper ca am fost dea jutor...
funda?