Fără Dumnezeu oamenii nu pot avea o judecată sănătoasă.
Comunismul a fost întotdeauna împotriva lui Dumnezeu -și nu a fost bine nici atunci.
Democrația de astăzi este și ea fără Dumnezeu -de aceea nu este bine nici acum.
Și atunci ca și acum, doar o anumită clasă de oameni trăiesc bine.
Fără Dumnezeu oamenii cad întotdeauna în extreme, adică în păcat.
Calea de mijloc era ca toate salariile să fie egale. Dar oamenilor fără Dumnezeu le este cu neputință să accepte ideea aceasta.
Ascultarea de Dumnezeu ar fi adus prosperitate în țară.
Oamenii lui Dumnezeu nu trebuie să fie preocupați cu lucrurile vieții acesteia. Ei nu trebuie să se îngrijoreze de nimic, după cum nici păsările cerului nu se îngrijorează, și totuși Tatăl ceresc le hrănește. Cu cât mai mult El are grijă de copii Lui.
Ascultați bine ce vă spun: căutați pe Dumnezeu câtă vreme se poate găsi! Chemați-L câtă vreme este aproape!
Nu mai priviți la lucrurile vieții acesteia și nu căutați să judecați pe cei mari a căror teamă de Dumnezeu este doar pentru fața oamenilor. Are cine să-i judece.
Căutați să cunoașteți pe Dumnezeu, și nu vă spun că după aceea nu o să mai doriți nimic altceva. Când Duhul Sfânt Se va odihni peste voi, atunci Dumnezeu va fi în voi și voi în El. Experiența aceasta va aduce deplinătate în viața voastră -în ce privește bucuria, pacea și chiar viața, lucruri pe care lumea aceasta nu le poate da, pentru că ele nu sunt din lumea aceasta.
Poate se referă la faptul că pe vremea lui Ceaușescu magazinele alimentare erau goale - mâncare se aducea cu țârâita și trebuia să stai la cozi imense pentru a putea cumpăra ceva. Plus că totul era raționalizat pe cartelă. Nu cred că știi cum era pe vremea aceea. Acum trăim într-o epocă a abundenței.
Nu este nicio epocă a abundenței. Este tot un comunism mascat. Acum, degeaba sunt vitrinele pline cu de toate dacă nu ai bani să le cumperi — doar te uiți la ele și pleci. Deci nu se mai formează nici cozi, pentru că nimeni nu are de ce să stea la coadă la ceva ce nu poate cumpăra, fiindcă nu are bani. Așadar, e fix la fel — nu s-a schimbat nimic. Și înainte, fiecare om putea și avea bani să cumpere măcar sticla aia de ulei. Acum, dacă ne uităm, există oameni care nici măcar sticla aia de ulei nu și-o mai permit... Dar nu-i problemă, evităm coada: dăm toți banii unei singure persoane să cumpere 100 de sticle de ulei și problema e „rezolvată". Se trăiește bine — s-au vândut toate sticlele de ulei, doar că nu la 100 de persoane, ci la una singură.
Ce chestie, deci ai descoperit că în zonele cu densitate de populație mare este și densitate de magazine mare? Șocant.
Pe vremea lui Ceaușescu cota lunară de ulei era de un litru de persoană pe lună. Mai mult nu aveai cum să cumperi.
Noi romanii o ducem astazi mai bine decat in trecut. Este un fapt, si o realitate. Bineinteles ca nu toti o duc bine, dar majoritatea sigur o duc.
Ca sa iti dau niste parametri incat sa vezi si tu situatia:
2015 - Iti trebuiau doua salarii minime pe economie sa iti poti cumpara un televizor/telefon cu banii jos. (780 lei salariu minim net )
2025 - Iti trebuie efectiv mai putin de jumatate din salariul minim pe economie sa cumperi un televizor/telefon cu banii jos. ( 2500 lei salariu minim net )
In concluzie: Din 2015 pana in 2025, salariul minim net s-a triplat datorita inflatiei, dar nivelul de trai a crescut si el, cu aproximativ 150%.
Exemplul dat de mine mai sus, e unul singur. Insa sunt foarte multe cheltuieli pe care astazi ti le poti pemite, iar acum 10 ani nu.
Scoate-ti capul din fund, si mergeti la munca, nu va mai plangeti.
Ai o gandire foarte gresita.
In primul rand sunt zeci de mii de mafazine, pe langa cele mari sunt o multime mai mici.
In al doilea rand cei care cumpara sunt, poate, circa 50% din populatia care sta in Romania si aceasta nu este de 19 milioane, avand in vedere ca cca 5 milioane sunt prin diaspora.
In al treilea rand sunt mai multi bani acum pentru cumparaturi decat au fost in 1989 si dupa reducerea inflatiei prin 2005.
Iti dau doar exemplul meu: in 2012 aveam pensia neta de cca 3.000 lei si acum o am de peste cca 7.300 lei (si este total pe contributivitate).
Păi, îmi povestea taică-meu că unul care lucrase câteva zeci de ani ca strungar, în ziua când a ieșit la pensie a venit cu o camionetă la poarta fabricii să-și încarce strungul să-l ducă acasă. Și când l-au întrebat ăia, a zis că își ia și el partea lui din bunurile care aparțin întregului popor
Glumeam și la primul răspuns.