Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Ah! Du-te...
Ah! du-te, tu suspinul meu,
Departe să te duci mereu;
Şi de-a mea jale nimanui
Pe unde-i trece să nu spui.
Pe lume să nu te opreşti,
În vânt să nu te risipeşti;
Te du-n întinsul nesfârşit
De dorul meu călăuzit
Şi acolo ramâi pierdut
În lume de nimeni ştiut.
Ceaţa toamnei, vis de jale
Ceaţa toamnei, vis de jale,
Peste munţi şi văi s-abate.
Vântul scutură copacii,
Seci fantome dezbrăcate.
Singuratic, trist, veghează
Un copac nescuturat -
Vârful lui cel verde pare
Că-i de lacrime udat.
Pustiirea din natură
Este inima-mi cernită,
Iar copacul verde, dragă,
E icoana ta leită.
Mi se pare ca aceasta e mai reusita bafta, sper ca iti place!
Bună,
Bacovia, asta cauţi tu.
Alege tu o poezie, toate sunt superbe.
Numai bine!
Speranta moare ultima!
Sentimentele-mi amestecate sunt
Nu știu nici ce reprezint
Poate doar un om oarecare
Ce își caută locul în această lume mare.
Dar de un lucru sunt sigur:
Viața-i tot timpul o dezamăgire,
Și pentru cei care nu știu,
Trebuie să mă ridic și să-mi caut de mult pierduta fericire.
Dacă o găsesc, îmi găsesc o speranță
Întâlnesc o nouă viață.
În care mă regăsesc,
Și devin regesc în propriul meu vis ceresc.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
