Un fragment din cartea mea! Va place? Ce ar mai trebui schimbat? Idei? Multumesc anticipat! Incepe asa:

Totul a inceput cand eu si cu el eram in liceu - intalnirea romantica propriu-zisa -, pentru ca, de fapt, cred cu tarie ca povestea noastra "este scrisa" inca din primii nostri ani de viata. Aveam doar cativa anisori cand l-am remarcat pe Alien la slujba de duminica, de la Biserica Sfantul Dumitru, la care mergeam mai mereu impreuna cu mamaia Viorica. In fiecare duminica dimineata, mamaia ma pieptana, sau imi impletea cu grija parul, ma imbraca frumos, cu "hainele de sarbatoare" si plecam cu liniste in suflet catre biserica.

De fiecare data cand il zaream pe Alien in biserica, printre multimea de oameni, un zambet ghidus putea cu usurinta sa mi se citeasca pe buze. Baietelul de atunci, alaturi de mama sa, Lela (cum i se spunea in sat), statea cuminte si parea foarte atent la ce spunea parintele Cristea, cand citea Evanghelia. Mama Lela avea grija sa il imbrace pe Alien cat mai frumos. Din ce imi aduc eu aminte, cand l-am observat prima data, era imbracat cu un sacouas bleumarin, camasa si purta un papion micut, la fel ca Harry Potter. Slujbele de duminica mi se pareau din ce in ce mai frumoase, acum si datorita prezentei lui Alien.

Timpul trecea, iar eu il observam pe baietelul Alien cum crestea, crescand si eu odata cu el, pentru ca trebuie sa spun ca eu eram doar cu an mai mica decat el. Crescand, am inceput sa am alte preocupari, iar slujba de duminica nu mai era pe primul loc printre activitatile mele. Am inceput sa merg la Clubul Copiilor din comuna, alegandu-mi ca tip de divertisment, dansurile moderne. Pe langa dansuri, faceam drumetii in padure cautand "vulpea" (un tip de joc de la acea vreme) si astfel ma dezvoltam frumos, cultivandu-mi abilitati de a relationa cu cei din cercul meu de prieteni.
- (liniuta de dialog, nu stiu cum sa o pun altfel aici) Kina, ne vedem luni, in sediul domnului Darie de la blocurile 32, a strigat la mine Ilie, de pe partea cealalta de strada. ILie era unul dintre colegii mei de gimnaziu, un foarte bun explorator si un partener bun de conversatii.
- Ne vedem intai la ore, ILie, i-am replicat eu. Pe luni! Nestiind ce aveam sa aflu in urmatoarea zi de luni la scoala, m-am despartit de Ilie si de colegii mei cu o liniste in suflet care nu parea a fi tulburata prea curand.

Acea zi de luni nu a fost ca oricare alta. Eram clasa a VII - a (B) deja, aproape capat de ciclu, un inceput al sfarsitului care era ireversibil. La capatul holului se afla clasa a VIII- a C, fix langa clasa in care invatam eu. In timpul pauzei mari, am iesit pe hol, ca de fiecare data; insa de data aceasta, surpriza avea sa fie de proportii. Printre ceilalti elevi de gimnaziu, il zaresc pe Alien, imbracat de aceasta data ca un sportiv veritabil. Tanarul era subtirel, cu parul lui blond-auriu, bine aranjat, se plimba increzator pe holurile scolii.
- Hei, Alien! se auzi o voce de fata strigandu-l. Tatal tau te asteapta afara. Am auzit fara sa vreau vestea pe care i-o dadea o colega de-a lui. In clipa urmatoare, fara ca Alien sa aiba timp sa reactioneze, vad un domn inalt, de varsta mijlocie, intrand pe holul scolii, oprindu-se chiar in fata clasei mele. Ori mi s-a parut atunci, ori chiar asa era, Alien era putin stingher fata de colegii lui, din cauza faptului ca tatal sau pare-mi-se ca era intr-o usoara stare de ebrietate. Nu vreau sa spun ca asa era cu singuranta, deoarece nu ma pricep sa citesc foarte bine oamenii in astfel de situatii. S-a sunat de intrare, iar cei doi au ramas pe hol... (va urma)

P.S : mai precizez ca povestea este inspirata din viata mea, de fapt cam asa s-a intamplat. Ce parere aveti?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook