Vreau sa scriu o carte! Cum vi se pare ceea ce am scris pana acum? Sunt amanta sotului meu!








Usa dormitorului se deschide si in ea apare Arthur,imbracat intr-o pereche de pantaloni de stofa albastru inchis,asortati de o camasa alba care ii
scoate in evidenta bicepsii musculosi. Sfinte sisoe, barbatul acesta este sotul meu! Inca nu ma pot obisnuii cu gandul ca sunt sotia celui mai ravnit mascul din Londra! Se apropie usor de patul imens imbracat cu lenjeria mea favorita, neagra de matase si imi intinde un pahar de...nu stiu ce.
-Poftim, bea asta! Te va ajuta! Cu ochii inca vrajiti de farmecul lui baigui usor.
- Ce este? Se aseaza elegant langa mine si imi prinde mana cu dulceata intr-a lui de 3 ori mai mare ca a mea. Cu surasul lui provocator imi raspunde pe un tot de mare sef.
-Este o solutie magica special creata pentru tine care sa te faca sa ma iubesti pe fiecare zii mai mult. Maresc ochii cat cepele si ii raspund cu un ton naiv.
-A,da? Si de unde o obtii? Ma priveste cu ternura si continua dar de data asta pe un ton mai bland.
-Pai,sa nu crezi ca se gaseste la orice colt de strada si ma mai costa si o avere. Imi face provocator cu ochiul stang si imi duce paharul cu lichidul magic de culoare galben la buze. Cu un mic protesc al capului leganandul cand in dreapta cand in stanga ii indepartez mana hotarata.
-Nu am nevoie de nici o bautura magica! Mai mult de atat nu se poate iubii. Ii raspund cu fruntea incretita,ca o copila care nu vrea sa-si faca temele. Fara sa ma lase sa termin isi adopta din nou acel ton de superioritate si continua.
-Fii fetita ascultatoare si beal,daca nu cumva vrei sa ti-l torn eu pe gat. Ridica din amandoua sprancenele si isi inclineaza usor capul intr-o parte.
-Ce zici,crezi ca ne putem intelege in privinta asta? Fara sa mai pot protesta i-mi goleste veninul acela magic pe gat iar eu inchid ochii cu putere la gustul amarui care ma face sa tusesc cu forta.
-Esti nebun, vrei sa ma omori? Ii strig cu glas pitigaiat ca si cand mi-as fii prins degetele in usa. Imi reglez vocea care nu stiu de unde iesise si continui.
-Cine te crezi sa ma obligi sa beau... ma opresc stramband din nas si ii lovesc usor bratul puternic.
-Yac, e oribil. Ce este? Continui vizibil iritata. Cu o leganare a capului intr-o parte si alta ca si cum ar zice te porti ca o fetita de 4 ani imi elibereaza mana dintr-a lui si imi vorbeste cu caldura.
-Sunt barbatul care te iubeste mai presus de orice in lumea asta,nu crezi ca e asta un motiv intemeiat ca sa iti ofer un medicament pentru starea in care te afli?
Cu un ton ingrijorat imi atinge usor fruntea si continua.
-Inca ai temperatura,trebui sa te faci bine cat mai repede. Nu imi place sa te stiu cu gripa. Imi dau ochii peste cap si baigui cu o voce joasa.
-Exagerezi ca de obicei! Imi ridica usor barbia cu degetele lui lungi si imi sopteste cu dragoste.
-Sofia, stii ca nu soport nici magar gandul ca ti se poate intampla ceva! Te iubesc si nu imi place sa te vad aici cum zaci toata ziua in patul asta. Imi aranjeaza parul rebel si ma saruta cu dulceata pe frunte.
-Trebuie sa plec, am intalnire la 20:00 cu Aron!
-Noul manager? Intreb curioasa.
-Da,Sofi, trebuie sa ii explic cateva lucruri despre hotel.
-OH, ok succes ii raspund indiferenta.
-Odihneste-te! Vreau sa te recuperezi cat mai repede. Cu mainile in buzunar face o rotire amuzanta pe varful degetelor si iese lasand in urma aroma parfumului imbatator. Oftez ca o adolescenta indragostita si imi arunc ochii la ceasul imens din cristal lipit pe peretele din fata patului. 19:15 minute. Deschid cartea lui Dostoievscki, crima si pedeapsa si gandurile mele sunt captate intr-o nanosecunda de istoria tanarului Raskolnikov. In mai putin de 10 minute sunetul telefonului ma readuce inapoi la realitate. Ma uit la ecran deranjata si dau ochii peste cap la numarul necunoscut. Rahat,cine poate fii acum? Ezit pentru un moment nestiind daca sa raspund sau nu dar ma decid repede si apas butonul verde.
-Sofia? Ma intreaba o voce feminina.
-Cu cine vorbesc? Raspund derutata.
-Oh,dumnezeule cat ma bucur sa te aud! Cum esti? continua respectiva voce cu un entuziasm fara margini.
-AA,bine! Raspund nepasatoare.
-Dar nu stiu cu cine am onoarea! Continui si chicotesc in interiorul meu de ceea ce zisesem de parca as fii vorbit cu insasi Dostoievscki.(Onoarea) Ma amuz fara oprire.
-Sofia,draga mea, sunt eu Talida! Prietena ta cea mai buna din facultate. Inima mi se accelereaza si arunc cartea din brate fara sa ma gandesc ca voi pierde pagina la care eram.
-Talida? Exclam entuziasmata si totodata incredula.
-Dumnezeule, nu pot sa cred! De unde ai facut rost de numarul meu? Cum mai gasit? Continui cu bucurie in glas.
-Eh e poveste lunga o sa-ti spun altadata. Ma bucur ca i-ti aduci aminte de mine, pentru un moment am crezut ca m-ai uitat.Si un ras inocent se aude discret.
-Nu vorbii postii,cum sa te uit? Chiar am incercat sa te localizez dar ai disparut fara urma.
-Da,cum ti-am zis, e poveste lunga dar acum m-am intors si nu mai am degand sa plec niciodata.
-Ramanem la o cafea? Mi-e dor de tine, vreau sa te vad. Imi musc buza cu furie pentru gripa care ma domina de 3 zile si ii raspund cu tristete.
-Oh nici nu iti imaginezi cat imi doresc sa te vad numai ca sunt imobilizata la pat de 3 zile!
-Cee? Ma sperii,ce ti s-a intamplat? Intreaba cu vocea ingrijorata.
-Nimic,prostuto doar o raceala inofensiva.II raspund amuzata de exagerarea glasului ei.
-Am inteles,atunci te pot vizita eu, daca nu sunt prea indiscreta? Intrebarea ei ma face sa rad ca un copil si incep sa o dojenesc cum o faceam in vremurile noastre.
-indiscreta? Te rog! Cum poti sa spui asemenea prostii? Stii ca nu ma deranjezi niciodata. Te astept!
-Ok! Locuiesti tot acolo?
-Negativ! II raspund si incep sa-mi misc capul de la dreapta la stanga de parca ar fi putut sa ma vada.
-Te-ai mutat? Intreaba surprinsa.
-M-am maritat! Raspund putin stanjenita fara sa-mi dau seama de ce. Insa ma lamureste Talida intr-o nanosecunda cu raspunsul ei de harpie.
-Am auzit bine? Tu? Maritata? Nu se poate! Continua cu o oarecare batjocora in glas.
-Locuiesc pe strada grimald, numarul 2. Singura casa maron din zona. Ma grabesc cu raspunsul fara sa mai ascult interogatoriul ei iritant.
-Ok, cunosc zona! In 20 de minute sunt la tine! Inchid telefonul plina de bucurie. Prietena mea cu care impartisem atatea secrete si atatea momente, dupa atata timp reapare in viata mea. Ma rog poate exagerez cu (atata timp) dar pentru mine 3 ani inseamna mult si mai ales ca s-au intamplat atatea lucruri in viata mea in ultimii 3 ani. Ma binedispus si mia inviorat ziua cenusie care parca nu se mai termina. Constat ca ma simt mult mai bine si gandul ma duce la bautura magica pe care Arthur m-a obligat sa o beau. La naiba! Chiar ca e magica. Ma dirijez cu pasi mici la baie si ma privesc in oglinda. Aratam mult mai bine. Obrajii mei erau acum usor rozalii si ochii mi se luminasera. Parca ma plictisisem de culoarea parului meu negru precum abanosul si un gand diabolic imi trece prin minte. HMM, BLONDA? In nici un caz. Arthur va face cu siguranta un infarct pe loc. Lui ii placea parul meu lung si negru ah si desigur ochii mei la fel de negrii si de asemenea buzele mele carnoase care il inebuneau. Ma uit in oglinda si rad ca o copila fara griji indragostita pana peste cap de el. De sotul meu! Cel mai influent om din Londra. Rahat! Ce norocoasa sunt! Imi amintesc ca se apropie ziua mea de nastere si totodata ziua Talidei de nastere. Eram nascute in aceeasi zii, 5 octomrie. Am studiat amandoua dreptul cu gandul de a ne transforma in cele mai de succes avocate.Amintirile ma fac sa zambesc si sa ii multumesc lui dumnezeu ca a readuso in viata mea. Era sora care nu am avut-o niciodata. Nu aveam multe prietene. Doar Anne,sotia lui Marck asociatul sotului meu in afacerea cu lantul hotelier pe care il detineau. Dar ea nu era ca Talida. Nimeni nu era ca ea. Fara sa imi dau seama cum zburase timpul ma crispez in oglinda de la baie imensa la gandul ca Talida trebui sa ajunga dintr-un moment in altul. O stare de nervozitate ma cuprinde si ma grabesc la sifonierul din lemn masiv negru. Deschid usa cu putere si aleg un pulover alb din mohair si o pereche de pantaloni comozi de aceeasi culoare. Investighez cu privirea dormitorul imens in cautarea papucilor de casa si ma incruntez involuntar. Nu erau de gasit. Sunetul timbrului ma face sa tresalt si inima mi se accelereaza fara control. A AJUNS! E AICI! Cobor scarile in forma de Y si deschid usa cu sete. Gura mi se deschide involuntar si ochii mi se maresc la imaginea Talidei. Era schimbata total. Era alta persoana.
-NU POT SA CRED! exclam placut surprinsa de noua ei infatisare.
-Ce i-ai facut prietenei mele? Ma cuprinde in brate cu dragoste si ma saruta usor pe obraji. Ma indeparteaza si imi face o rapida evaluare cu ochii.
-Sofia esti neschimbata! Arati nemaipomenit. Imi dau ochii peste cap usor indimidata de complimentul ei si o trag dupa mine in salon
-Nu pot spune acelasi lucru despre tine! Arati atat de diferit,daca te-as fii vazut pe strada crede-ma ca nu te-as fii recunoscut.
-Stiu, am avut parte de multe schimbari in ultimii ani, nu numai fizice! Abia astept sa-mi povestesti exclam curioasa.
-Vrei o cafea?
-Te rog!
-Simte-te ca acasa! Ii adresez un zambet de la o ureche la alta si ma indrept catre bucatarie.
-WOW! Sa inteleg ca esti maritata cu un magnat? Ma intreaba cu un ton uimit.
-Cam asa ceva! Raspund sec. Il cheama Arthur. L-am cunoscut imediat dupa ce ai disparut tu.
-Inteleg. Esti fericita? Imi dau ochii peste cap in timp ce scot 2 cutiute de cafea si pregatesc cestile. (Ce intrebare)
-Nu! Ii arunc un raspuns taios. Sunt cu el din interes. Continui si bufnesc. Rasul ei il acopera cu mult pe al meu. La fel de galagioasa ca intotdeauna. Apas butonul masinii si cafeaua incepe sa curga inundand bucataria cu aroma ei.
-Bineinteles ca sunt fericita! Mai mult decat fericita! Ii raspund cu tonul ridicat pentru a ma putea auzii.
-Si tu? Ai pe cineva? Intreb curioasa in timp ce astept sa se umple a doua ceasca.
-Uf, daca ai stii in ce m-am bagat. Scot 2 lingurite din sertar si 2 pliculete de zahar si ies cu cestile de cafea lasandu-le pe masa alb cu negru din cristal. Ma asez langa ea si o iau de mana. Cu ochi larg deschisi o intreb.
-Ai probleme? Isi pune elegant un picior peste celalat si rade cu pofta lasadu-si capul pe spate.
-Nu,nu am probleme. Sunt fericita. Este un barbat minunat. Pentru el am disparut tot acest timp. Isi retrage timid mana din a mea si desface cu eleganta plicul de zahar lasand continul alb sa inunde cafeaua fierbinte.
-L-am cunoscut intr-o noapte la o petrecere. M-am indragostit la prima vedere. Este un barbat extraordinar de frumos. Stai sa-l vezi pe al meu,imi zic in gand si ii copiez procedura cu plicu de zahar.
-Il cheama Aleksandr,e rus!
-Un nume frumos! Adaug incredula dar de ce rus?
-A fost inevitabil,Sofia. In final am cedat sa ma mai lupt cu inima si am ales sa plec cu el. Isi aprinde o tigara si incepe sa povesteasca cu tristete.
-Stii,la inceput cand am aflat cu ce se ocupa am ezitat. Nu stiam ce sa fac,dar intr-un final mi-am ascultat inima si l-am insotit.
-E mafiot? Intreb curioasa si putin tematoare.
-Nu,Sofi,pentru dumnezeu nici chiar asa. Dar... Se opreste.
-Dar? Intreb si mai curioasa.
-Detine foarte multe cluburi de noapte! Stii tu. Si imi face cu ochiul. La dracu un fior rece imi traverseaza toata coloana vertebrala.
-Talida,sa nu-mi spui ca si tu...
-Oh nu! Cum poti sa crezi asa ceva? Pe mine ma iubeste,si ne vom casatorii chiar daca inca nu ma cerut. Iau o gura de cafea putin ingrijorata despre ce imi povestea si continui cu o voce joasa.
-Si, nu iti este frica sa traiesti cu el?
-Frica? Repeta surprinsa, Pentru ce sa-mi fie frica? Imi dau ochii peste cap si o iau de mana.
-Pai, stii tu...este oarecum periculos. In opinia mea este un mafiot.
-Sofia! Exclama jignita.
-Nu, nu este periculos. Este un barbat precaut. Precaut! Repet in gandul meu. Daca l-as avea inaintea ochilor i-as taia... si ma fac stacojie la propriile-mi ganduri necrestine. Nu pot sa cred cat de tare s-a schimbat, o privesc incredula in ochi si nu stiu daca e constienta in ce s-a bagat sau nu. Era o fata extrem de frumoasa. Parea un model din revistele alea deochiate pentru barbati. Cu picioare interminabile si buze carnoase. Ochi mari si albastrii care acum o avantajau si mai mult din cauza blondului argintiu.Acum este o femeie foarte eleganta care nu ai fii zis ca in urma cu 3 ani era o rebela incurabila. Cu parul negru pana la jumate iar de la jumate era de un rosu aprins. Bineinteles ca nu-i lipseau nici pircingurile pe vremea aia.Insa acum aveam in fata mea o adevarata Lady.
-Spune-mi si ce te aduce inapoi in Londra? Intreb pe jumatate de gura fara sa fiu sigura daca mai vreau sa aflu detalii din ultimii 3 ani sau nu.
-Pai saptamana viitoare avem inaugurarea unui nou club aici. Va fii ceva total diferit de ceea ce exista in ziua de azi.Sorb inca o gura de cafea,si inchit in sec la confesiuniile Talidei.
-REDSECRET! Asa se numeste localul. Esti invitata! Si imi face cu ochiul. Iauzi,invitata! Gandesc cu amuzament si ma abtin cu greu sa nu rad.
-OH,mi-ar face mare placere,Talida,dar lui Arthur nu-i place sa frecventeze asemenea localuri. II raspund eu sigura pe mine dupa care ii fac si eu cu ochiul in stil de complicitate.
-Serios? Intreaba cu tonul acela incredul care de data asta ma sgaraie pe creieri.
-Serios! Afirm dupa care ii afisez un zambet amabil.
-Sofia,draga mea, ai ramas la fel de inocenta. Nici un barbat nu este fidel! NICIUNUL! Imi dau ochii peste cap si o intreb cu un ranjet malefic in coltul guri.
-Sa inteleg ca, Aleksandr te inseala? Si ii fac din nou cu ochiul dar de data asta cred ca s-a inchis el singur. Mi-a iesit involuntar.
-Bineinteles ca nu! Raspunde iritata si usor enervata.
-Am glumit! II raspund cu un zambet nevinovat.Propun un brindis adaug ridicand ceasca.
-Cu cafea? Intreaba uimita.
-Da!
-Pentru?
-Pentru cei mai fideli barbati din lume! ARTHUR SI ALEKSANDR!
-Sa ne traiasca! Zice cu bucurie in glas ridicand ceasca si lovindo usor de a mea.
-Cati ani are? O intreb cu o voce rusinoasa.
-41! Si o zice de parca ar fi ceva normal. 14 ani diferenta intre ei si parca s-ar referii la 3. Imi incrunt fruntea si o privesc cu mila, cred.
-Inteleg! Daca esti fericita si te respecta ce mai conteaza 14 ani. O zic cu voce tare incercand sa creada ca sunt sincera.
-Ai o casa foarte frumoasa!
-Multumesc! Banuiesc ca nici tu nu esti mai prejos. O intreb amabil.
-Nu,nu sunt. Lui Aleksandr ii place viata luxoasa. Pe munca altora imi zic in gand. Il uram pe acest Aleksandr!
-Esti singura? Unde este Arthur? Mi-ar placea sa-l cunosc.
-Are o intalnire cu managerul hotelului. Dar cred ca trebui sa apara dintr-un moment in altul. O apuc de mana si o mangai usor.
-Ma bucur atat de mult ca te-ai intors,Talida! M-am gandit la tine mereu! Ma imbratiseaza si imi susura la ureche.
-Si eu ma bucur ca m-am intors. Acum nu mai plec. Ne intrerupe sunetul cheii rasucinduse in usa si amandoua tresarim speriate de parca am fii facut ceva rau. Arthur apare si inima imi salta din piept. Oare cum e posibil sa provoace asa reactii in mine de fiecare data cand il vad? Ma ridic bucuroasa de pe canapea si sar in intampinarea lui. Il sarut usor pe buze si il trag dupa mine. Arthur,vreau sa iti prezint pe cineva. Ea este Talida, cea mai buna prietena a mea din anii studentiei. Ochii lui se maresc increduli iar fruntea se strange intr-un semn de furie. La dracu, era nervos ce am facut? Talida se ridica cu viteza dupa canapeaua alba din piele si isi pune mana dreapta la inima ca si cum ar fi vazut o fantoma.
-TU? Exclama Arthur? Cum indraznesti sa apari aici? Tipa furios si Talida face un pas inapoi.
-Vreau sa iesi imediat din casa mea! Continua cu un ton poruncitor. Simnt ca ma prabusesc la pamant si nu inteleg ce se intampla intre ei doi si de unde se cunosc. Ma lovesc cu privirea de ochii Talidei si ii cer o explicatie vizuala. Eram incapabila sa scot vreun cuvant.
-Nu ai auzit? Afara! Talida isi ia geanta din piele neagra si iese fugind pe usa maron. La dracu! Ce a fost asta? Ochii mei se intersecteaza cu ai lui Arthur si parca ceva se rupe inauntrul meu. Nu mai inteleg nimic.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook