Ziceti-mi niste Critici literare despre Mihai Eminescu si sa fie numeroase si interesante

FUNDA + VOT

Cauta cartile lui Vianu si Calinescu.

Doamne ce intrebare de rahat

Mihai Eminescu este poetul national al României, ce a fost o personalitate coplesitoare. Ca poet, s-a remarcat prin forta de sintezã a izvoarelor autohtone si universale, prin imaginatie bogatã si fantezie creatoare, prin înãltarea filosoficã si printr-o viziune cosmicã si mitologicã asupra omului. Pe lângã poezie, Eminescu a mai experimentat si în dramã, dar toate piesele sale de teatru sunt doar proiecte. De asemenea, el a scris si prozã, in special fantasticã, dar acestea au stat mult timp în umbra poeziilor sale, doar în ultima vreme recâstigându-si adevãrata lor recunoastere.

"Numai poetul

Ca pãsãri ce zboarã

Deasupra valurilor

Trece peste nemãrginirea timpului."

Mihai Eminescu - Numai poetul...

"Eminescu este unul din exemplarele cele mai splendide pe care le-a produs umanitatea. Avem convingerea cã dacã mai trãia, sãnãtos, încã douãzeci de ani, el ar fi fost considerat, fãrã putintã de contestare, ca unul din cei mai mari creatori de poezie din întreaga literaturã a lumii. [...] Dar Eminescu nu este numai un poet de geniu. Este ceva mai mult. El este cel dintâi care a dat un stil sufletului românesc si cel dintâi român în care s-a fãcut fuziunea cea mai serioasã a sufletului daco-roman cu cultura occidentalã"

"Mintea lui Eminescu lucreazã cu ideea originilor lumii, a infinitului, a creatiei, adicã cu cele mai înalte concepte fãurite de ratiunea omului. Printre acestea, ideea eternitãtii stãpâneste mintea sa într-asemenea mãsurã, încât una din atitudinile cele mai obisnuite ale poeziei sale este considerarea lucrurilor în perspectiva eternitãtii. Este, în toatã poezia lui Eminescu, o considerare a lucrurilor foarte de sus si foarte de departe, dintr-un punct de vedere care rusineazã orice îngustime a mintii, orice egoism limitat. Marea superioritate intelectualã a poetului este una din formale cele mai izbitoare ale manifestãrii lui si aceea care explicã prestigiul atât de covârsitor al operei sale."
Cu Eminescu apare în literatura europeanã ultimul mare poet romantic, pãstrând în existenta si opera sa conturul caracteristic al dramei artistilor romantici. Nãzuind necontenit spre un plan de viatã superior etic si artistic, cãutând cu patos adevãrul si refuzând consecvent compromisul, Eminescu s-a aflat în permanent conflict cu lumea vremii sale din pricina noncomformismului, a sinceritãtii în faptele de viatã, si a înãltimii de gândire, dublatã de o sete de cunoastere absolutã. "

Buna. Am avut si eu tema asta in clasa a 6a, deci ma pricep . Uite aici:
" Prin creatia sa, Mihai Eminescu, ramane intr-adevar cel mai mare poet al neamului"pe care l-a ivit si-l va ivi vreodata, poate pamantul romanesc". (G.Calinescu)"

"Ape vor seca in albie si peste locul ingroparii sale va rasari padure sau cetate si cate o stea va vesteji in departari, pana ce acest pamant sa-si stranga toate sevele si sa le ridice in teava subtire a unui crin de taria parfumurilor sale." (G.Calinescu)

" "Versul intreg pare scris pe metal gros.Are ascutisurile si limba scobita, impusa de materialul gros." (T.Arghezi)"

"Eminescu este un Beethoven al graiului romanesc." (T.Arghezi)"

"Pentru muzica lui Eminescu sunt potrivite muzica lui Berlioz si paleta lui Delacroix." (Bernad Shaw)"

"Eminescu este incercat de gandul Mortii, dar si de speranta reintegrarii in Natura-Mama.Asteapta aceasta intoarcere in Cosmos ca pe o beatitudine finala." (Mircea Eliade)"

"Pe cat se poate omeneste prevedea,literatura poetica romana va incepe secolul al XX-lea sub auspiciile geniului lui,si forma limbei nationale,care si-a gasit in poetul Eminescu cea mai frumoasa infaptuire pana astazi,va fi punctul de plecare pentru toata dezvoltarea viitoare a vesmantului cugetarii romanesti." (Titu Maiorescu)"

"O literatura trainica,in stare sa ne placa noua si sa fie originala pentru altii, nu se poate intemeia decat pe graiul viu al poporului, pe traditiile, obiceiurile si istoria lui, pe geniul lui." (M. Eminescu)


ION NEGOITESCU: Poezia lui Eminescu

"Civilizatiile, a caror trecere o cânta Eminescu în Memento mori, sunt jocul cel mai fastuos al operei lui si fara îndoiala cea mai mare constructie lirica a literaturii noastre. Prin descrierile de peisaje si monumente, prin înflorire si declin, curge fluviul lirismului cu ape grele, când lenese, când înspumate si în monotonia magica a versurilor, în abundenta lor succesiune, dospeste "conceptia" eminesciana, ideea filozofica, ce de asta data nu altereaza poezia, lasând-o sa se umple de sevele amare ale tonului si sa fie cotropita de viziuni. O conceptie care uneste idealismul lui Hegel, reconstituitor al spiritului, al gândirii în istorie, cu pesimismul lui Schopenhauer, de ruinare a istoriei, subminata de raul orb ce o mâna. Când ideea nu este însa filozofica, ci poetica, ea straluceste dintr-o data de reflexe, ca în primele strofe ale poemului, unde inspiratia, facultatea imaginativa se circumscriu metaforic, într-o priveliste de ape sacre, de maluri cu dumbravi de laur verde, cu lunci de chiparosi, unde rasuna mereu cântecul tristetii, tarâm locuit de sfinti în haine de lumina si peste care domneste frumosul înger al mortii, cu aripile lui negre. E si tarâmul somnului, al basmului "posomorât", sorgintea spiritului, a timpului istoric: un templu cu arcuri negre, cu stâlpi ce urca spre stele. "Diorama" se naste, asadar, în somnul creator, poetul fiind cu sete

Imbatat de-un cântec vecinic, îndragit de-o sfânta raza...
(IV, 110)

ignorând durerile vietii (va descoperi însa pe cele ale istoriei, ale spiritului în ruina, ale misterului lumii) si setos de "dulceata" pe care o dau visul si uitarea, vestmântul poeziei peste raul nepieritor."
Acum, tu iti poti selecta ce doresti, sper ca te-am ajutat! Funda?