Hei, a avut cineva sau are ca si adult traume din copilarie pe care le resimte acum?

Am avut, dar le-am depasit (oaraecum). Se... pune?

Mda, am 28 de ani si inca nu am scapat de anumite traume din copilarie.Dar ma lupt cu ele.Irelevant care, toti se prefac ca le pasa, de fapt nimeni nu da 2 bani.Pe scurt da, devi adult cu traume, daca in copilarie ai traume.In plus, oameni doar se prefac a te ajuta.Ideea e ca lumea stie doar sa barfeasca.

Da...Din propria experienta. si e mult de povestit. Nu mai sunt om "normal" de la traumele din copilarie.

Cum ai reusit sa le depășești?

Mergi la psiholog

Cum incerci sa scapi de ele?
Sunt intr-un momentul al vietii in care descopăr ca am foarte multe traume si toate din copilarie.

Imi pare rau sa aud asta, ai incercat sa le depășești?

Da...Am fost ok, o perioada. Sunt ok, fizic. Doar ca in anumite situatii pierd controlul. Si e aiurea sa te controleze emotiile. Am devenit o persoana foarte ciudata. Cateodata nici eu nu ma mai inteleg.

In cazul meu... am plecat, am avut norocul ca nu am innebunit pana cand a venit momentul sa fug. Acea angoasa inimaginabil de tulburatoare (pentru mine, pentru altii nu era asa) ma manca de viu. Apoi m-am intors, dar am invatat, am citit, am urmat sfaturile intamplatoare ale anumitor persoane. Si cel mai important, am vazut cum NU este bine sa fiu si sa gandesc. Am fost propriul meu psiholog

Ai mei erau... eh. Poveste lunga.

Dar pentru fiecare persoana este diferit, fiecare cale este diferita. Nu o zic acum ca si cand le-am vazut pe toate. Nu stiu nimic despre nimic. Eu doar imi dau cu parerea.
Din cate poti sa vezi, "toti" au avut cate o astfel de problema. Pentru unii inseamna ceva, pentru altii altceva, pentru altii nimic.

Daca consideri ca acele probleme nu sunt probleme, atunci inseamna ca ai trecut de ele.

Tu ce "problema" ai? Pentru ca in sinea ei... problema nu este o problema. Este un moment. Poate te putem ajuta cumva ^_^

Am sa ma rezum la a spune, fiecare om are demonii sai, cu care se lupta, mai mult sau mai putin.Toti am fost afectati in copilarie, marcati, de ceva anume.Refuz sa cred ca exista basme de genu " copilaria mea a fost perfecta " Ca sa te fac sa intelegi mai bine, anumite persoane se simt lezate de anumite compotamente. Exemplu, pentru cineva poate fi o trauma, ca mama sa, ii/o obliga sa manance brocoli la cina, sau sa se spele pe dinti exemple stupide.Penru cineva ca mine, astea nu sunt traume, dar pentru cineva ca X asta poate fi o trauma.Una lejera, dar pot fi traume si mai adanci, mai puternice.Si mda, am incercat sa trec peste, insa nu pot, nu e usor, lista e lunga, oameni doar incearca sa te afunde.IN momentu in care dai peste oameni care doar te pun la zid, si care stiu doar sa judece, e problema mare.

Da am fost înțepat în fund și acum din când în când am impresia că sunt înțepat din nou în fund.

Da.

DA, trauma este totusi parte din educatie si dezvoltare. Unele sunt din instinctul omului, traumele sunt forte.De fiecare data cand te afli intr-un scenariu nou, iti amintesti de vechea intamplare. Si nu poti face fata la prezent ca esti blocat in trecut, dar niciodata nu dam vina pe cei care stiu trecutul nostru, si ne fac raul cu intentie. Ei sunt cei care sa ne trimita la psiholog cand ne ies in cale special pentru asta, si atunci esti prea doborat in lacrimi sa fi in stare sa iesi din situatia in care te pune, treci printr-o noua trauma.
Unii oameni rad si se distreaza se **** sa-i auzi de ciuda la varsta care o ai si ca plangi de partea cealalta a peretelui din cauza ca-ti face asa din copilarie. Si tot ce esti, aceeasi situatie in care te-a pus de cand erai copil, nu s-a schimbat nimic, ei evolueaza tu astepti linistea ca nu poti sa mai retraiesti si varstele, se duc varstele, nu-ti permiti sa fi un adult pe picioarele tale, dar nu e vina lor ca te terorizeaza asa, e vina ta ca esti in starea aia ...ca nu e treaba ta ce face ala in curtea ei, dar e vina ta ca ai vrut sa tii fereastra deschisa, ca ii auzi prin pereti. Ei au voie sa urle cat au chef si e vina ta ca ii recunosti si retraiesti trauma asta veche cu care te bateau si o faceau prin drumul tau, de atatea ori in care, anii s-au dus asa tu singur si ei facand asa.

Trauma cred ca e mult spus dar mi-as fi dorit sa fie parintii mei impreuna, simt ca am nevoie de ambii chiar si acum, cand. am si eu 3 copii.

Same.

Mda.Mie nici dupa atatia ani nu imi vine sa cred ca nu pot sa trec peste trecutul meu. Si inca ma afecteaza. Dar asta e.