Vreau sa va intreb cum va schimba un copil viata? Vorbesc din punct de vedere economic, social. Emotional ma gandesc ca e fericirea suprema.
Am prietene care desigur afirma ca nu ar schimba nimic insa le vad lupta continua cu situatia materiala, timpul liber total inexistent, frustrarea faptului ca depind financiar de soti.
Tinand cont ca suntem online si puteti raspunde fara sa fiti judecati : ce s-a schimbat in viata voastra de cand sunteti parinti? Cum reactioneaza sotii/prietenii vostri la responsabilitatea de a intretine casa? Considerati ca trebuie asteptat momentul potrivit sau sunteti de parere ca lucrurile se aranjeaza de la sine pe parcurs o data cu venirea pe lume a copilului?

Heyy! )Ai dreptate, copilul este fericirea suprema a unei mame! Din punct de vedere economic poate fi o situatie mai complicata, insa daca are cine sta acasa cu micutul tu iti poti relua serviciul.Intr-adevar,timpul tau liber se va micsora vizibil, dar nu-ti fa griji, cand bebelusul va creste vei avea mai mult timp liber! Fundita?

Eu nu voi fi tata pentru ca aleg varianta de a trai in libertate totala in viata, o sa am rate la locuinta si nu vreau sa mai pierd bani cu un copil. Mai ales mie nu mi-ar placea sa stau intr-un apartament cu 2 camere o viata intreaga.

Practic cand cresti un copil te cam slabeste financiar... dar te echilibreaza pe alte planuri.

Auzi ca te echilibreaza pe alte planuri )

Sincer, nu sunt parinte dar ca sa ai un copil e o mare responsabilitate.
1.Trebuie sa ai o situatie financiara buna atat sotul cat si sotia
2.Viata nu se schimba radical, ci mai apare cineva drag pe care trebuie de asemenea sa-l ingrijesti si sa-l cresti
3.Libertatea si timpul liber ti le faci singur...
In principiu atunci cand ai copii esti si fericit si nefericit dar cred ca esti mai mult fericit decat nefericit. sper ca am ajutat

Nu sunt parinte momentan, am 27 de ani si nu cred ca am de gand sa fac asta prea curand, insa am frati mai mici care a trebuit sa-i iau cu mine in chirie din cauza situatiei in care suntem. Chestia e in felul urmator. Depinde de fiecare cum percepe situatia. Eu personal nu cred ca am sa fac un copil si nu pentru ca nu vreau sau pentru ca adopt acelasi cliseu universal. In primul rand un copil presupune o responsabilitate mai ales ca esti parintele lui.
Dat fiind faptul ca esti mama presupune un enorm consum de energie, dar daca faci asta din placere si ai un sprijin financiar si moral ma gandesc ca o sa-ti fie si mai usor.
Vad multe fete care dupa ce termina facultatea se orienteaza sa se marite...bine nu toate nu generalizez, dar cred ca majoritatea asta isi doresc.
Eu momentan am o prietena care imi bate apropouri si asta ma face sa ma gandesc de 2 ori. La barbati e chestia cel putin ca ei au nevoie de libertate. Daca ai taiat din libertatea unui barbat si este nevoit sa se schimbe la 180 treburile se schimba ca si relatie. Barbatii nu prea vor sa-si asume asemenea responsabilitati. Sunt unele tipuri de barbati care nu se gandesc la asa ceva pentru ca nevoia lor de libertate e mai presus decat nevoia de a procreea.
Mai e un lucru si anume ca unii barbati au un gol interior poate din experiente urate cu parintii si cred ca simt nevoia sa caute lucrul acela care-i implinesc. Care nu stiu.

Am citit raspunsurile si m-a umflat rasul... majoritatea care au raspuns bat campii dintr-o lipsa de experienta declarata.

Am 2 fetite, una are 8 ani iar cea mica are 2 ani.

O chestie mi-a sarit in ochi in enuntul tau si anume "faptului ca depind financiar de soti"... daca componenta feminina a familiei (desi e valabil pentru oricare din soti) gandeste la modul asta e clar ca nu a inteles conceptul de familie si frustrarea pe care o sa o acumuleze pe fondul individualitatii (la care aparent nu renunta) nu o sa dea mari sanse familiei pe termen lung, parerea mea esta ca un copil ar fi o mare greseala pentru cei 2 si mai ales pentru cel mic. E plin de cupluri divortate cu un copilas atarnat intre ei.

Prietenele tale care afirma ca nu ar schimba nimic vorbesc din carti, nu or sa schimbe ele o sa schimbe bebelusul cand vine tot

Acum sa revenim, Pufick in raspunsul oferit a rezolvat repede problema... creste altcineva copilul si parintii isi pot vedea de ale lor ca si inainte... Care e scopul aducerii unui copil pe lume daca nu ai de gand sa iti dedici timpul si resursele lui?

Daca familia decide sa isi creasca copilul fara ajutor extern (bunici, bone, cresa etc) timpul liber este in cadru familiei si cam atat, vorbesc la modul general. Ca "scapi" 1 ora la 2 saptamanii sa tragi o fuga prin oras fara copii nu se pune ca timp liber. (Am folosit constient termenul "scapi" fix despre asta este vorba)

Sa astepti "momentul potrivit" este o strategie proasta dupa parerea mea si de obicei rezulta in mame care au primul copil la 38-45 de ani cu toate problemele care vin asociate unei sarcini la o varsta inaintata. Si da, dupa 38 de ani ti-a cam expirat timpul ca viitoare mama "fara probleme". Ca sa nu mai zic ca un kinder de 2-3 ani care explodeaza (efectiv) de energie o sa stearga pe jos cu un tata de 45 de ani obosit si care e "prea batran" sa se mai coboare la mintea aluia mic si sa se joace cu el. (exemple sunt vizibile gramada la locurile de joaca)

Lupta cu situatia financiara nu trebuie aruncata in spatele alui mic, el in afara de un "extra" pe partea financiara o sa redefineasca automat ce este si ce nu este o cheltuiala necesara.



In familia mea filozofia e simpla, eu ca mascul trebuie sa ii pun sotiei la dispozitie TOT ce are nevoie astfel incat mediul si modul in care imi creste copii sa fie perfect. Gradul de perfectiune e direct proportional cu performantele mele.

Draga domnule, copii sunt niste paraziti ai societatii asteia.
O lume fara copii ar fi o lume mai buna.
Sa va spun si de ce:
Copii vomita, mananca banii parintilor si trebuie ingrijiti precum persoanele cu dizabilitati.
Acum, poti alege daca vrei sa stergi **** toata ziua, sau sa traiesti o viata linistita.