NOname
| NOname a întrebat:

Am o întrebare de ceva timp, la care nu am reușit să-mi răspund satisfăcător. Să nu se înțeleagă greșit - nu încerc să influențez pe nimeni, respect convingerile fiecăruia - este doar o curiozitate.
Dacă oricând te-ai pocăi, Dumnezeu, în caz dacă există, oricum te-ar ierta imediat și în mod absolut, pentru că se admite faptul că Isus a plătit deja pentru păcatele tale, atunci de ce să nu-ți trăiești viața liber, fără frică, așa cum îți spune propriul tău bun simț și conștiința, iar spre sfârșitul vieții, dacă simți nevoie, dacă există o chemare, să nu te pocăiești/mântuiești (și, eventual, să adopți o religie)? De ce atâta grabă și presiune, parcă am fi la maraton? Ce importanță are dacă te pocăiești acum sau peste o lună, un an, zece?
În afară de faptul că nu se știe când poți să mori, există și alte motive (pentru voi)?
Rog seriozitate! Și fără ironizări și bătaie de joc. Chiar vreau să aflu logica după care se ghidează fiecare dintre voi.
Mulțumesc anticipat.

Răspuns Câştigător
| Leocerba a răspuns:

105 raspunsuri...ei, la ce concluzie ai ajuns?
La mine faza cu religia e cam asa: niste vietati pe malul apei curgatoare isi dau cu "presupusa" daca ce vad e crocodil sau trunchi de copac. Pana nu sar in apa, n-or sa stie! Dar si daca este crocodil si nu copac...au pus-o de coliva.
Credinta, insa, e altceva dar e off-topic pe TPU sa patrunzi in credinta la Religie, nu că?

128 răspunsuri:
| lucigabi a răspuns:

Eu nu cred ca asta cu moarte e un motiv.singurul moti ar trebui sa fie iubirea fata de Dumnezue! daca iubesti pe cineva(chiar si o persoana) iti doresti sa petreceti cat mai mult timp impreuna! exact asa e si cu Dumnezeu, daca il iubesti iti doresti sa petreci cat ma mult timp cu el!

| nsalion a răspuns:

Sti vorba aia: E mare lucru sa fi om.
Da suntem liber putem face tot ce ne dorim(aproape tot) dar acum si dupa zicala de mai sus de ce sa facem tot ce poftim noi si sa ne purtam ca niste animale indrumate de placerile vieti si sa nu ne traim vietile ca niste oameni normali care trebuie sa evolueze mult pe plan spiritual.
Dupa parerea mea viata e doar un test dat de DUMNEZEU in care avem doua alegeri ori traim in iubire ori in frica(li-se mai spune si lumina si intuneric) si asfel decidem cum ne cream pe noi pe plan spiritual.
Deci daca viata e un test si suntem intr-o calatorie a vieti nu crezi ca DUMNEZEU vrea sa vada daca noi suntem cu adevarat buni chiar si departe de el, intr-o lume rea ca asta si plina de ispite e lumea perfecta pentru un test spiritual in care multi cedeaza.

| NOname explică (pentru nsalion):

Nu înțeleg de ce asociezi lipsa credinței sau agnosticismul cu frica și răutatea.
Tu nu poți să fii bun decât dacă ți se impune de către cineva/ceva?

Și apropo de iubire...
http://www.youtube.com/watch?v=r-eXYJnV3V4

| Raynn a răspuns (pentru nsalion):

Hai sa vorbim ipotetic.

Sa spunem ca in viata asta trebuie sa ne comparatam frumos, sa mergem la biserica, sa tinem post, efectiv sa nu traiesti viata pe cat posibil doar pentru a ajunge intr-un loc unde teoretic totul ar trebui sa fie frumos si bine si fara pacat.

Nu ai de unde sa stii dar poate si raiul e un test la fel. O sa ni se spuna ce sa facem, cum sa facem, ce sa credem pentru a ajunge in alt loc, mai frumos decat raiul si tot asa si tot asa. Crestinismul, pe langa niste principii morale pe care le respect, este fuga dupa un ideal. Alergi catre luminita din capatul tunelului pe o banda de alergat, nu faci nimic, doar obosesti.

| nsalion a răspuns (pentru NOname):

Tot ce am vrut sa spun e ca viata e un test si "ispitele" )pe care nu trebuie sa le asculti) vor sa te faca sa crezi numai prosti si sa nu mai crezi in Dumnezeu sau sa crezi diferite lucruri ca viata e doar una si trebuie sa faci tot ce vrei in ea.Si da iubirea si frica sunt acele asa zise bine si rau pentru ca din iubire esti bun si din frica esti egois(crede-ma)
Daca vrei sa stii de ce am spus iubire si frica nu bine si rau cauta pe net sa vezi si singura daca vrei citeste trage concluzi si vezi ca e adevarat si nu e doar un articol in scopul de a te prosti.
Si nu stiu de ce crezi in faptul ca eu sunt bune doar pentru ca imi inpune cineva sau ceva. Poate nu m-am exprimat bine nu stiu dar daca vrei sa vezi ca exista DUMNEZEU trebuie sa crezi in el sa te rogi si sa nu astepti dupa ce te-ai rugat sa se inteplineasca in 5 secunde.
Si nimeni nu te poate face sa crezi ca exista DUMNEZEU pana nu faci ce am spus mai sus.Mai bine zis cautal tu "ca sa-L vezi" nu astepata la alti sa
ti descrie experienta lui cu DUMNEZEU.
Spune-mi tu :Eu am mancat o portocala adineauri si acum ati pun intrebarea:Cum era portocala dulce/acra.Imi poti raspunde?
Asa nici un om nu-ti poate spune cum se simte el intr-o experienta alaturi de DUMNEZEU care e neaparat pe viata nu asa de cinci minute si dupa aia trece.

| NOname explică (pentru nsalion):

Nu m-ai înțeles, dar e ok.
Mulțumesc pentru răspuns.

| milan9 a răspuns (pentru nsalion):

Foarte bine ai spus:" DUMNEZEU vrea să vadă dacă noi suntem cu adevărat buni chiar şi departe de el, într-o lume rea ca asta şi plină de ispite e lumea perfectă pentru un test spiritual în care mulţi cedează."

Lumea în care trăim este contextul în care orice mică abatere de la "recomandările" lui Dumnezeu, atrage după sine tot felul de consecinţe negative, asupra propriei persoane dar şi asupra celorlalţi. Orice patimă şi orice viciu, nu reprezintă doar o manifestare într-un spaţiu al libertăţii, ci, o manifestare într-un spaţiu al libertăţii
În care putem face bine sau putem face rău, putem fi o cauză a binelui sau cauză a răului din jurul nostru. Nu există viciu care să nu conducă la abuzuri, la reificarea semenilor (sau după caz, motiv de gelozie şi dezechilibru in familie, cu consecinţe pe moment sau "cu efect întârziat", peste ani şi ani), la suferinţă directă sau indirectă asupra celorlalţi...

În privinţa modalităţii pe care Dumnezeu a ales-o pentru a constata fidelitatea omului, independenţa şi "păstrarea distanţei", se pot adăuga câteva lucruri:
- Datorită diferenţei imense dintre om şi Dumnezeu, Acesta, în relaţie cu omul, pentru evitarea lezmajestăţii inutile, dintr-un fel de precauţie, păstrează o oarecare distanţă (dar nu totală în privinţa dovezilor) pentru a lăsa suficient spaţiu libertăţii omului, care astfel poate singur şi sincer, să caute pe "Dăruitorul" vieţii sale pentru a-şi arăta minima recunoştinţă, sau, să găsească o justificare eficientă pentru a nu fi nevoit să facă acest lucru (chiar dacă nu este un lucru greu).

- Într-un alt scenariu posibil, prezenţa directă a divinităţii lângă om, îi poate influenţa deciziile, care astfel nu vor mai avea relevanţă în privinţa fidelităţii şi sincerităţii. Ori, ştim din experienţele noastre că fidelitatea şi sinceritatea sunt cel puţin la fel de importante ca şi dreptatea (cel puţin asta tindem să credem). Din acest motiv, şi pentru Dumnezeu (care S-a autodefinit a fi Iubire), fidelitatea şi sinceritatea răspunsului, este esenţială...

- Prezenţa Sa absolut directă, pentru a-i confirma omului totul, ar fi fost concepută ca suspendare a libertăţii umane de a alege singură răspunsul, fidelizarea sau refuzul. Ştim delicateţea naturii create, pentru a intui şi delicateţea lui Dumnezeu care nu se doreşte a fi prea. insistent.

| bolsevic a răspuns:

Dupa o anumita experienta de viata dupa ce ti "fecundezi sentimentele" dupa comportament voyeurism oniric aberant. realizezi ca esti prea mic prea prost prea gras prea nimeni adica pamant cand puteai fi suflet

| Iunny17miaow a răspuns:

Chiar mi-a dat de gandit ce ai zis, NOname.Intr-adevar,unul dintre cele mai strong motive este acela ca nu avem cum sa stim cand va fi sfarsitul vietii noastre pamantesti.Se intampla atatea,si trebuie sa fim mereu gata. Dumnezeu spune :,,In cele in care te voi gasi in acelea te voi judeca". Mai bine sa nu patim ca omul bogat din Evanghelie,din pilda lui Hristos,care nu era pregatit si caruia Dumnezeu i-a zis ca in respectiva noapte i se va cere inapoi sufletul. Apoi,din experienta proprie,viata adevarata, cea mai fericita cale, este o viata traita nu dupa voia mea, care nu e asa de buna ca voia Domnului, ci dupa poruncile lui Dumnezeu care ne sunt date pentru ca sa fim fericiti si impacati si sa ne fie bine.N-as da acest stil de viata pe nimic.Iti aduce cele mai mari bucurii.Si cand iti dai seama ca cea mai mare fericire care se poate gusta pe pamant este cea a comuniunii cu Dumnezeu, incepi sa alergi si sa te grabesti ca s-o dobandesti(cum ai zis tu in intrebare).Ce e mai frumos decat sa fii impacat cu Dumnezeu, cu tine insuti, cu ceilalti, prin intermediul pocaintei.De ce sa stai dormind in papuci si sa te complaci in greselile si rautatile tale cand poti sa faci ceva bun chiar de azi- sa spui pur si simplu,, Doamne, iarta-ma!".Te-am convins? 

| NOname explică (pentru Iunny17miaow):

Ideea nu era să ne convingem unii pe alții de ceva. Voiam doar să înțeleg raționamentul fiecăruia, ca să-mi formez o imagine de ansamblu cât mai completă.
Vedeam parcă prea multă agitație la "Religie", prea multă presiune, insistență și nu înțelegeam de ce, atâta tot.
Îți mulțumesc frumos pentru răspuns.
Numai bine.

| Silkroad a răspuns:

Pocainta e un dar, nicidecum un merit personal si nici nu-l primeste oricine ci mai ales cei cu inima calda, care nu sunt nepasatori la suferintele altora. Celor cu inima impietrita, Dumnezeu le sta impotriva si-i lasa netulburati pe calea pierzarii, cum zice in Matei (cap.13): "Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii veţi privi, dar nu veţi vedea." "Căci inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu urechile aude greu şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă, şi Eu să-i tămăduiesc pe ei."

Dezlegarea pacatelor nu aduce automat mantuirea, caci Hristos pana si lui Iuda i-a spalat picioarele - ba chiar l-a impartasit - dar spre osanda, caci n-a avut pocainta, nici nu si-a indreptat viata sau faptele ticaloase! Cand omul se pocaieste abia pe patul de moarte, el nu mai are cand sa implineasca si canonul de curatire pe care-l primim toti la spovada, deci isi va face canonul in iad. Pedeapsa nu e inca vesnica: daca indura chinurile de acolo pana la Judecata de Apoi va fi izbavit. Dar nu se compara acele chinuri cu un Canon dat pe pamant (rugaciuni, milostenii, post sau metanii) iar cei care se gandesc ca fenteaza examenul in ultimele minute ale vietii vor suferi o crunta dezamagire. Dumnezeu (Tatal) e milostiv si de aceea nu El va judeca lumea, ci toata judecata a dat-o lui Hristos, care e Drept! (si multe are de platit celor care s-au gasit sa-L batjocoreasca...) Mare grija la partea asta! O data a venit Hristos ca un miel la junghiere, a doua oara insa va veni cu putere si ingrozire ca un Stapan sa faca Infricosata Judecata, la care se vor vedea nu numai faptele si gandurile noastre, ci si consecintele lor pana la punctul terminus al Universului (Sfarsitul lumii).

Sufletul omului simte in adancul lui teama de Judecata, de aceea are frica de moarte. Numai cei foarte curati la suflet, mucenicii si sfintii, merg fericiti si fara teama la moarte... Cei cazuti in pacate grele nu simt acut frica de judecata din cauza betiei patimilor si a orbirii in care se afla, exact ca un nevazator care se indreapta senin spre prapastie sau ca un hot care opereaza fericit in timp ce camera video il filmeaza...

Viata omului incepe din momentul conceptiei (din pantecele mamei) si chiar daca pana la nastere libertatea de actiune ne este mult limitata, gandurile si sentimentele pe care le generam in acea perioada ne determina alcatuirea trupului si existenta pe pamant. Langa Hristos au fost rastigniti doi talhari, nici unul nu mai putea face ceva pironit pe cruce, dar gandurile si atitudinea lor in acea situatie au facut toata diferenta: unul l-a batjocorit pe Dumnezeu, in schimb celalalt si-a recunoscut din toata inima pacatele, marturisindu-l pe Hristos cu inima plina de dragoste. Amandoi talharii si-au implinit prin rastignire canonul si ar fi putut intra in rai curati, dar unul din ei s-a inecat la mal si a facut prin hula adusa lui Hristos un pacat mai mare decat toate crimele sale de pana atunci.

| sebim8lol a răspuns:

Ohhh...NOname nu-i asculta pe ipocriti astia Hai sa te conving eu ca nu esxist Dumnezeu big grin. 1. Daca exista Dumnezeu de ce moare in lumea asta atatia copii repede dupa ce se nasc?(ei nu au nici o vina)2.De ce nu au auzit canibalii(nu neaparat canibali si alti oameni lipsiti de pic de civilizatie( de Dumnezeu? Si ei mor fara sa auda de cuvantul lui Dumnezeu? De ce nu merge Dumnezeu sa li se arate? Deoarece ei nu au nici o vina ca nu cred in Dumnezeu pentru ca nu au auzit de el? Deci? Ei unde merg? In iad pentru ca i-a vestit Dumnezeu cuvantul? Pentru o decizie din aceastea trebuie sa gandesti cu logica nu sa traiesti cu frica? Si sa-ti mai povestesc ceva de demoni sau alte infatisari care sunt din partea diavolului(ca poate o sa intrbi pai da dar demoni expista), deci sa iti explic Diavolul nu exista cum sa iti explic acest lucru este doar in minte oamenilor deoarece creierul uman cand vede intuneric are ca un fel de necunostinta si atunci incepe sa aiba vedenii pe care tu i le produci(gen daca ii satana acolo, bla bla)Aceste lucruri ca, cand vezi intuneric te temi ca este ceva malefic acolo, aceste lucruri sunt datorita panica la intuneric produsa se creier, asa cred ca am dat destula seriozitate si claritate.