Am o întrebare de ceva timp, la care nu am reușit să-mi răspund satisfăcător. Să nu se înțeleagă greșit - nu încerc să influențez pe nimeni, respect convingerile fiecăruia - este doar o curiozitate.
Dacă oricând te-ai pocăi, Dumnezeu, în caz dacă există, oricum te-ar ierta imediat și în mod absolut, pentru că se admite faptul că Isus a plătit deja pentru păcatele tale, atunci de ce să nu-ți trăiești viața liber, fără frică, așa cum îți spune propriul tău bun simț și conștiința, iar spre sfârșitul vieții, dacă simți nevoie, dacă există o chemare, să nu te pocăiești/mântuiești (și, eventual, să adopți o religie)? De ce atâta grabă și presiune, parcă am fi la maraton? Ce importanță are dacă te pocăiești acum sau peste o lună, un an, zece?
În afară de faptul că nu se știe când poți să mori, există și alte motive (pentru voi)?
Rog seriozitate! Și fără ironizări și bătaie de joc. Chiar vreau să aflu logica după care se ghidează fiecare dintre voi.
Mulțumesc anticipat.

Da că, genialo! Desăvârșite-s metaforele tale, as usual...

Ce fantasticofabulos ar fi să fie peștișorul de aur...
Nu că la asta visează toți?...

P.S. Uimitor de bine s-a sincronizat genialitatea lui Eminescu cu a ta... Observi?

Eu te intrebam la ce concluzie ai ajuns pentru ca am o banuiala ca nici macar un singur om nu si-a schimbat parerile intrand la rubrica asta, ci o iesit si mai invârtoșat de-aici.
Cat despre P.S.-ul tau (asa fac eu cand dau peste un moment poetic exagerat)

Hey, modestie frumoasă, destupă-ți urechile ca să-ți șoptesc ceva! Numai shhhh...ai dreptate, sunt mai zăpăcită decât am fost. Dar ador zăpăceală...

Deci dumneata ești adeptă a agnosticismului puternic?
Adică...susții că omul nu poate cunoaște, de fapt, adevărul to begin with?
Caz in care polemica vizând existența divinității e irelevantă și...inutilă.

Mă îndoiesc că Leo e adeptă de vreun fel, oricare ar fi el.
Nu e genul.

Puteti sa-mi spuneti "tu".
Stii, uneori nu prea ma pot concentra si par cam neserioasa. De pilda, acum, nu-ti pot da un raspuns ca-mi tot fug ochii pe numele tau: "godisnowhere".
Fara nicio legatura cu nimic, odata era sa pierd un examen pentru ca proful avea pe nas un muc uscat si nu ma puteam uita decat acolo.Sunt genul ala. De aia nu pot sa-ti raspund azi.

Atunci...se incadrează involuntar in concepția respectivă, ce să zic. Voi, individualiștii...nu aparțineți niciodată de nimeni și nimic.
Dacă dânsa susține că adevărul nu poate fi cunoscut, această perspectivă este in perfectă conformitate cu ideea susținută de agnosticismul puternic. In consecință, concluzia logică e că...

Ideea nu-mi apartine, serios, ma lauzi degeaba.
Mie doar mi s-a parut amuzant sa fac o paralela intre ceea ce li se intampla lor si ceea ce ni se intampla 9, uneori.
http://www.youtube.com/watch?v=JMJXvsCLu6s&feature=player_embedded

Tocmai asta îți și spuneam, draga mea, că, din câte o cunosc pe Leo, nu e în Perfectă conformitate cu nimic.

Dar până la urmă...ce contează? Fiecare cu felul său de a fi, dar într-un final toți suntem oameni.
Iar de răspuns, mi-a răspuns...printre rânduri.

Genial filmuleț! Râd în hohote. Felicitări pentru inspirație, scumpa mea! Ingenioasă paralelă...

Ok, Leo. Per tu, deci.
Stai liniștită, nu am insinuat nicidecum că ai fi neserioasă.
Eram doar...curioasă in ceea ce privește punctul tău de vedere dată fiind analogia făcută.

LOL. In cazul ăsta, și altădată e foarte bine dacă răspunzi.

Ha ha.
LOL.
Brilliant cartoon.

Nu mi se pare discriminare. exact ca intr-o lucrare: care invata mai mult primeste o nota mai mare. nu e o discriminare faptul ca ceilalti au luat o nota mai mica e doar rasplata pentru cat de mult timp au oferit studiului. toate afirmatiile mele se bazeaza pe biblie bineinteles.

Atunci de ce se presupune că toți vor fi iertați? Sau e o iertate parțială în cazul unora și totuși există ranchiună?
Nu se presupune că toți suntem egali în ochii lui?

Chiar mi-a dat de gandit ce ai zis, NOname.Intr-adevar,unul dintre cele mai strong motive este acela ca nu avem cum sa stim cand va fi sfarsitul vietii noastre pamantesti.Se intampla atatea,si trebuie sa fim mereu gata. Dumnezeu spune :,,In cele in care te voi gasi in acelea te voi judeca". Mai bine sa nu patim ca omul bogat din Evanghelie,din pilda lui Hristos,care nu era pregatit si caruia Dumnezeu i-a zis ca in respectiva noapte i se va cere inapoi sufletul. Apoi,din experienta proprie,viata adevarata, cea mai fericita cale, este o viata traita nu dupa voia mea, care nu e asa de buna ca voia Domnului, ci dupa poruncile lui Dumnezeu care ne sunt date pentru ca sa fim fericiti si impacati si sa ne fie bine.N-as da acest stil de viata pe nimic.Iti aduce cele mai mari bucurii.Si cand iti dai seama ca cea mai mare fericire care se poate gusta pe pamant este cea a comuniunii cu Dumnezeu, incepi sa alergi si sa te grabesti ca s-o dobandesti(cum ai zis tu in intrebare).Ce e mai frumos decat sa fii impacat cu Dumnezeu, cu tine insuti, cu ceilalti, prin intermediul pocaintei.De ce sa stai dormind in papuci si sa te complaci in greselile si rautatile tale cand poti sa faci ceva bun chiar de azi- sa spui pur si simplu,, Doamne, iarta-ma!".Te-am convins? 

Ideea nu era să ne convingem unii pe alții de ceva. Voiam doar să înțeleg raționamentul fiecăruia, ca să-mi formez o imagine de ansamblu cât mai completă.
Vedeam parcă prea multă agitație la "Religie", prea multă presiune, insistență și nu înțelegeam de ce, atâta tot.
Îți mulțumesc frumos pentru răspuns.
Numai bine.

Un sistem bolnav care iti induce senzatia de libertate creata prin pocainta.
Nu exista ineptie mai mare, un mesaj de indoctrinare evident.
Pocainta, biletul catre rai.

Raspunsuri asimilate fara a pune intrebari.


Atunci cand ajungi la o varsta inaintata si te pocaiesti deja esti un ipocrit.
Din egoism te pocaiesti.
Pentru ca in mintea ta bolnava crezi ca vei sfarsii etern in iad secat de un infinit chin intern.
Din frica se naste iubirea asta egoista.

Traiesti o viata mizerabila iar totul iti este iertat brusc!

Suntem egali in sensul ca toti avem o sansa de iertare daca ne indreptam. cum ar fi sa mearga in rai unu care toata viata a fost credincios si unu care a furat sau eu mai stiu ce a facut toata viata si nu s-a mai intors la dumnezeu? pai atunci nu s-ar mai duce nimeni la bis si nu iar mai pasa nimanui de dumnezeu

Ai o întrebare foarte interesantă. Chiar am avut o plăcere extraordinară să o citesc! Sunt foarte mulți oameni care le este frică chiar de propria lor ființă! De aceea nu-și trăiesc viața. Pur și simplu, nu-i înțeleg de ce sunt atât de agitați! Dumnezeu are grijă de toate, pe rând! Dar unii, nu au răbdare! În legătură cu intrebarea ta "În afară de faptul că nu se știe când poți să mori, există și alte motive (pentru voi)?,,. Sincer, nu. Nu există. Doar moartea.

A platit pentru pacatele noastre ca sa traim curat, nu sa ne manjim cu franturi din pacat, cu placerile de-o clipa care mai mult ne ispitesc decat sa ne de-a o speranta; suntem tineri si vrem sa profitam de fiecare clipa, ce bine ar fi daca am pune si cap'sorul la lucru.
'' Ce importanță are dacă te pocăiești acum sau peste o lună, un an, zece?''...vezi tu NO, amanarea nu e buna, pentru ca ''este hotul timpului.''
Atunci cand iti iubesti Creatorul, cand apreciezi tot ce-a facut si tot ce va face pentru tine, esti dispus sa traiesti ca pentru El

Dupa o anumita experienta de viata dupa ce ti "fecundezi sentimentele" dupa comportament voyeurism oniric aberant. realizezi ca esti prea mic prea prost prea gras prea nimeni adica pamant cand puteai fi suflet

Parerea mea..nu cred in religie dar cred in Dumnezeu.Nu merg la biserica dar asta nu inseamna ca nu ma rog.
Dumnezeu este pretutindeni in tot ceea ce vedem in tot ceea ce simtim.
Tot ceea ce fac fac cu inima si totusi poate mai exista momente in viata cand gresesc si chiar gresesc dar important este ca invat in ceea ce gresesc.
Crezi ca daca un om este pocait este mai bun? Nu neaparat.Cel mai important este sa facem totul cu sufletul,sa hranim totul cu iubirea din noi, sa protejam totul cu blandete, gingasie, sa sprijinim asa cum putem noi mai bine.
Fa lucruri bune, si apoi nu mai conteaza cand vine sfarsitul. povestii tale.
Dupa fiecare sfarsit apare un nou inceput si dupa fiecare inceput apare un sfarsit.

Îmi place felul tău de a privi lucrurile.
Mulțumesc.

Multumesc si eu,
Fie-ti Inimioara in lumina, iubire, pace!

A te pocăi înseamnă „a te întoarce". Motivul pentru care trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu este că ne aflăm pe un drum greşit. Noi nu mergem pe calea lui Dumnezeu,noi mergem pe calea noastră.
Biblia spune: „Fiecare îşi vedea de drumul lui". Când mergem pe propriul nostru drum şi facem ceea ce vrem noi,nu putem cunoaşte dragostea lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care Biblia spune să ne pocăim.
Pocăinţa nu înseamnă să verşi multe lacrimi pentru păcatele tale. Mulţi oameni plâng şi strigă către Dumnezeu,şi totuşi ei nu se pocăiesc. Pocăinţa nu înseamnă să stai fără mâncare sau să-ţi chinuieşti trupul.
Nimeni nu poate fi scăpat de păcatele sale făcând doar lucrurile spuse mai sus.Da, pentru că pocăinţa nu înseamnă doar părere de rău pentru păcatele tale. Unui puşcăriaş îi pare foarte rău pentru ceea ce a făcut. Cu toate acestea,dacă ar fi eliberat,s-ar întoarce iarăşi la vechiile obiceiuri.
Pocăinţa nu înseamnă teamă. Uneori, în timpuri de primejdie, oamenii obişnuiţi să blesteme pot deveni liniştiţi şi chiar să cerşească îndurare de la Dumnezeu. Dar când primejdia a trecut, ei se reântorc la blestemele lor. Ei nu s-au pocăit.
Pocăinţa este o „întoarcere la stânga-mprejur". Înseamnă să vezi şi să recunoşti că ai greşit, să fii destul de sensibilizat ca să părăseşti ceea ce ai făcut. Aceste lucruri se pot petrece într-un timp foarte scurt.
Pocăinţa este o schimbare a mentalităţii tale, a atitudinii tale, care determină o schimbare în faptele tale. Unul din elementele care contribuie la producerea acestei schimbări în noi, este să vedem că păcatele noastre L-au pus pe Isus pe cruce. Cineva povestea următoarea întâmplare despre felul în care, ca băiat, s-a pocăit de păcatul hoţiei:
„Am fost crescut de bunica mea.Era o bună creştină,o iubeam şi mă iubea. Când am crescut am început să fur. Eram săraci şi puneam mâna pe lucruri care nu îmi aparţineau. Bunica m-a pedepsit pentru faptele mele,dar asta nu m-a oprit. Când vedeam un lucru pe care aş fi dorit să-l am,îl furam numaidecât.
Într-o zi,bunica m-a chemat şi mi-a spus: „Băiete,eu te-am pedepsit pentru furt,dar se pare că acesta nu ţi-a ajutat la nimic. Te iubesc prea mult ca să te las să continui aşa. Prima dată când mai vii acasă cu ceva ce nu-ţi aparţine,voi lua unul din aceste ace de tricotat şi-l voi înroşii în foc. Apoi îţi voi arde cu el mâna ta hoaţă,atât de rău încât nu vei uita niciodată".
Multă vreme nu am mai furat nimic. Ştiam că bunica vorbeşte foarte serios. Dar cu timpul m-am reântors la vechile mele obiceiuri. Veneam acasă cu buzunarele umflate. Bunica a observat acest lucru,dar la început nu a zis nimic. În final n-a mai putut suporta:
„Goleşte-ţi buzunarele!" mi-a poruncit bunica. Am făcut aşa cum mi-a spus. Furasem un cuţit,două bile,un titirez,o radieră şi câteva stilouri.
„Băiete,de unde ai luat aceste lucruri?" Niciun răspuns. Din nou: „Spune-mi de unde ai luat aceste lucruri!". Tăcere. „Ei bine,atunci am să fac ce ţi-am promis", a adăugat bunica.
S-a dus şi a pus acul de tricotat în foc. Când acesta s-a înroşit m-a chemat şi mi-a spus: "Fiule, ca să poţi înţelege gravitatea faptelor tale urâte, ca să poţi cuprinde seriozitatea lor şi să nu o uiţi niciodată, ca să poţi fi vindecat de acestă deprindere, trebuie să-ţi dau o lecţie.Priveşte!"
Şi spunând aceste cuvinte, şi-a deschis propria sa mână şi scoţând repede acul de tricotat din foc, l-a înfipt în palma ei mică.Un mic sfârâit, puţin miros pătrunzător, puţin fum. Asta a fost tot. Apoi şi-a scos acul din mână şi a spus: „Nu-ţi lua privirea de aici!" Aceasta a pus capăt furturilor mele.
Din ziua aceea mi-am dat seama de gravitatea faptelor mele şi cât a costat-o pe aceea care mă iubea atât de mult şi pe care o iubeam şi eu."
Ce a cauzat schimbarea atitudinii acestui băiat? Faptul că a văzut cât de mult îl iubea bunica şi cât de mult a suferit ea pentru el.
Când noi vedem cât de mult ne-a iubit Domnul Isus Hristos şi ce a suferit El pentru noi, aceasta cauzează o schimbare a inimii noastre. Nu există dragoste mai mare decât dragostea pe care o are Domnul Isus pentru noi.
Biblia spune: „Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi"(Ioan 15:13)

Nu cred ca ti-ai dat seama ce credinte avea Einstein.

Oameni buni, a intebarea a fost una si voi ati raspuns FIX cu ceeea ce ea va spus sa nu raspundeti, deoarece nu vrea sa stii despre astfel de motive.
''În afară de faptul că nu se știe când poți să mori, există și alte motive (pentru voi)? '' - pentru judeo-crestini nu exista alt motiv, pentru care sa se pocaiasca cat mai repede.
Bun, acum o sa ma abat un pic de la subiect, dar asta este, imi cer scuze de pe acum.
Parerea mea combinata cu un pic de obiectivitate este ca, de Divinitate nu te poti apropia deloc prin ritualuri religioase ( botez, cununie, etc. ).
Mai bine este sa ai mereu o gandire placuta un comportament la fel de placut, sa ne comportam moral si sa produce/ creem bunuri de toate felurile. Degeaba mergem la biserica, ne dam cu capul de toate icoanele si ii umplem buzunarul popii cu bani, daca suntem niste imorali.

Daca ai gandii in felul asta, asta inseamna ca ai crede in primul rand ca Dumnezeu exista si ca exista si pocainta +mantuire, ai fi un om siret si pagan, pentru ca te gandesti la tine, poftele tale trupesti la o viata fara reguli, pagan pentru ca nu ai Frica de Dumnezeu, El, Domnul, cunoaste ce este in mintea ta si de ce nu ti-ar termina tie sirul vietii pentru ca gandesti marsav si siret? Nu sti cand mori, in a-l 2lea rand, sa presupunem ca ai avut o viata desfranata si pierduta, te gandesti sa te pocaiesti, ai nevoie de mantuire ca sa fi alaturi de Isus, in Imparatia Cerurilor, nu ai avea cum sa fi mantuit pentru ca mantuirea se face prin botezul cu apa, Si TREBUIE SA-TI PARA RAU PENTRU PACATELE FACUTE, SA ITI IEI VIATA DE LA INCEPUT, NU SA GANDESTI CA LIPSIT DE FRICA DE DUMNEZEU SI MINTE STRICATA.Tot odata nu se stie cand va veni sfarsitul, Poti sa traiesti o viata pagana, stiind lucrurile legate de Dumnezeu si mantuire dar sa fie prea tarziu sa te pocaiesti. Va venii o judecata si Domnul va zice : Ai cunoscut legile mele si modul prin care ai putut fi mantuit, te-ai gandit numai la tine. in final esti pierdut in focul ghenei in iad.Trebuie sa avem frica de Dumnezeu, caci El cunoaste tot ce este in mintea noastra. Prin botezul cu apa esti mantuit, dar trebuie sa fi matur pe picioarele tale, sa fi scarbit de viata pe care ai avut-o adica in pacat, si sa incepi o viata noua alaturi de Dumnezeu. Sper sa meditezi tu "noname" si toti care citesc tot ce am scris eu.

Toate aceste raspunsuri sunt parerea voastra, cateva luate din Biblie si de pe Google. Fara suparare, dar n-ati raspuns deloc cum trebuie la intrebarea pusa.
Acum raspunsul meu.Din ce am inteles eu,(adica nimic )
Domnul Iisus Hristos a platit prin jertfa lui toate pacatele facute de stramosii nostri din vremea respectiva, care influentau viitorul prin faptele lor si de asta se spune ''noi'' iar pacatul pentru cei care n-au trait pe vremea Lui,(respectiv acum), doar pacatul stramosesc care este iertat la Botez.In legatura cu pocairea. Dumnezeu nu iarta toate pacatele asa e si firesc parerea mea.Ca daca ar fi iertate unele, situatia s-ar agrava.Sunt pacate pentru care trebuie sa faci mai mult decat sa te pocaiesti.Si are o importanta deosebita sa te pocaiesti, tot ca cica nu apuci ziua de maine, dar nu cred deloc in aceasta ipoteza.Si alte motive da.Constiinta,(sa nu o patezi prin pacate) si Iubirea lui Dumnezeu si a Fiului.
A venit cam tarziu micul meu roman dar sper sa il citesti pana la capat.
Bafta!

Religie, noroc, destin etc. Poti alege oricare din ele dar nici una nu are rezultate concrete.
Parerea mea e ca omul raspunde singur de faptele sale. Daca o da in bara asta e, "Shit happens".