Ce parere aveti despre faptul ca Biserica Ortodoxa ii duce de nas pe oameni, cu "Sfanta Parascheva", despre faptul ca mii de oameni stau acolo, se calca in picioare, sau despre faptul ca bietii batrani, vai mama lor, pupa racla aia de vai...
cu ce motivatie stau oamenii aia acolo? cu adevarat pentru parascheva, sau pentru sarmale si vin?

As vrea sa spun ca pentru Sfanta se duc dar cand ii vad cum se injura si se bat la sarmale nu mai pot crede asta! si apropo nu Biserica ii duce de nas ci incultura...

Da, dar "sfanta" nu ii poate ajuta cu ABSOLUT nimic. Ieremia 10:3-5
atunci, cine ii duce de nas? ii biblie scrie clar, ei nu stiu, biserica stie. dar ii duce de nas, ca sunt o sursa maree de bani. cand se uita la ei, vede ca in desene, niste saci de euro si dolari, nu vede niste oameni.

Ha, ha, ce imi place asta" cand se uita la ei, vede ca in desene, niste saci de euro si dolari, nu vede niste oameni"! ai dreptate!

Drumul până la Iași, este mai scump decât niște sarmale și niște vin!
Ce îi mână până acolo, de la caz la caz.
De cele mai multe ori, prostia și incultura.

Treaba lor ce fac. Romanii in general sunt pomanagii, stii si tu. Asta-i Romania.

EU zic ca pentru sfanta si eu am ajuns si mam inchinat daca ar fi pentru sarmale cred ca isi permite cat de cat oricine dar sfanta a facut multe minuni si e o onoare sa ajungi sa te inchini la ea.

Dacă prin sfinţii plecaţi dintre noi, Dumnezeu a binevoit să facă minuni (acesta fiind un semn al sfinţeniei lor), atunci ei, fiind în continuare "în viaţă" (sufletul lor nu moare niciodată), avem garanţia că Dumnezeu primeşte şi rugăciunea lor.

Trebuie menţionat că drepţii din cer nu sunt oameni morţi! Ei "trăiesc" în imediata apropierea a lui Dumnezeu şi se pot ruga Lui, asemeni îndemnului apostolului Iacov cap.5, 16: "şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului."

„Şi a venit un alt înger şi a stat la altar, având cădelniţă de aur, şi i s-a dat lui tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur dinaintea tronului. Şi fumul tămâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor." (Apocalipsa, VIII, 3-4)

Prin cinstirea sfinţilor, noi îi luăm pe sfinţi ca rugători alături de noi către Dumnezeu, îi sensibilizăm, pentru ca alături de ei rugăciunea noastră să fie mai puternică, mai vie, şi încrederea noastră la fel... (căci "mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului").


- Iacov cap.5, 16:,, şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului." (Trebuie menţionat că drepţii din cer nu sunt oameni morţi! Ei "trăiesc" în imediata apropierea a lui Dumnezeu şi se pot ruga Lui, asemeni îndemnului apostolului Iacov!)

- „Şi a venit un alt înger şi a stat la altar, având cădelniţă de aur, şi i s-a dat lui tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur dinaintea tronului. Şi fumul tămâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor." (Apocalipsa, VIII, 3-4)

- „În numele lui Hristos, aşadar, ne înfăţişăm ca mijlocitori, ca şi cum Însuşi Dumnezeu v-ar îndemna prin noi. Vă rugăm, în numele lui Hristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu!" (II Corinteni, V, 20)

- Alte citate asemănătoare: (Coloseni, IV, 12), (Coloseni, I, 9),. (Apocalipsa, V, 8), etc.

- "Vă îmbrăţişează Epafras, care este dintre voi, rob al lui Iisus Hristos, pururea luptând pentru voi în rugăciunile sale, ca să staţi desăvârşiţi şi plini de tot ce este voinţa lui Dumnezeu." (Coloseni, IV, 12).

- „De aceea şi noi, din ziua în care am auzit aceasta, nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă umpleţi de cunoaşterea voii Lui, întru toată înţelepciunea şi priceperea duhovnicească" (Coloseni, I, 9)

- "Şi când a luat cartea, cele patru fiinţe şi cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare alăută şi cupe de aur pline cu tămâie care sunt rugăciunile sfinţilor."...

De 2000 de ani, creştinii i-au văzut pe sfinţi, pe oamenii drepţi, ca fiind persoane ale căror rugăciuni sunt ascultate de Dumnezeu.

Biblia spune la Ieremia 10:3-5 ca mortii nu pot face nimic. si in eclesiatul la fel se spune in 9:5, 6
iar in ioan 4:23, 24 se spune ca trebuie sa ne inchinam LUI DUMNEZEU in spirit/duh si adevar. RETINË: LUI DUMNEZEU, nu sfintilor. ei nu sunt sfinti, tot pacatosi sunt, si nu au nici o putere.

Biserica a practicat întotdeauna cinstirea sfintelor moaşte, iar Sfinţii Părinţi dau mărturie în acest sens.

Una dintre mărturiile cele mai vechi despre cinstirea şi prăznuirea sfintelor moaşte (începutul secolului al doilea creştin), ne-o dă epistola Bisericii din Smirna, în legătură cu martiriul Sfântului Policarp (înainte de anul 166! ): „Noi am strâns osemintele lui ca un odor mai scump decât aurul şi decât pitrele scumpe şi le-am aşezat unde se cuvine; aici ne vom aduna cu bucurie şi Domnul ne va da nouă să sărbătorim ziua naşterii sale celei martirice, spre amintirea biruinţelor sale şi spre întărirea altor luptători".


Creştinii apostolici, cei din timpul apostolilor, venerau sfinţii, strângeau osemintele lor şi le cinsteau (unul dintre exemple este cel al actului martiric al Sf. Mucenic Ignatie, decedat între 98 – 117 în care se menţionează grija şi cinstea purtată de comunitatea creştină acestor martiri şi sfinţi)!

Sfintele Moaşte sunt rămăşiţe pământeşti din trupurile sfinţilor, pe care Dumnezeu le-a învrednicit de nestricăciune, ca şi îmbrăcămintea sau orice alte obiecte rămase de la ei. Biserica a practicat întotdeauna cinstirea sfintelor moaşte, iar Sfinţii Părinţi dau mărturie în acest sens.

Această cinstire nu se confunda cu cinstirea divinităţii, cinstirea adusă numai lui Dumnezeu! Aşa cum fac şi ortodocşii astăzi (menţionez, cei care sunt autentici, cei cu adevărat ortodocşi, care îşi cunosc şi îşi respectă credinţa!), ei nu confundau cinstirea sfinţilor cu cinstirea care trebuie acordată divinităţii!

Corectitudinea învăţăturilor ortodoxe este garantată de faptul că Biserica îşi raportează modul de viaţă, la reperele autentice, la scrierile vechilor comunităţi creştine (sec I-IV). Aceste scrieri îi au ca autori pe cei numiţi „Părinţii Bisericii", oameni cu o viaţă exemplară, făcători de minuni, care au fost preoţi sau Episcopi în „Biserica primară".

Ca să înţelegi ar fi suficient să laşi interpretările exclusiviste gen "ochelari ca cal", şi ar mai fi nevoie să mai citeşti odată cu atenţie şi sinceritate (lucru care ţi s-ar putea părea imposibil) versetele de mai sus, referitor la ROLUL sfinţilor sau al drepţilor!

Ceea ce imi spui tu este zero. tu excluzi total biblia. "sfintii" aia ce imi zici tu de ei, nici nu sunt amintiti in biblie!
conteaza ce a facut sau nu ISUS nu "sfintii parinti"
va duce de nas biserica ortodoxa!

Ortodoxia nici nu a existat in secolele I-IV
mai invata. numa din 1054 de la marea schisma a aparut ortodoxismul

Dacă mă uit mai sus în lista dată de mcwallace, spre exemplu, SFINŢII SUNT MENŢIONAŢI în BIBLIE! Aaaa, nu sunt date toate numele lor? Nici nu era nevoie, drepţi şi sfinţi, au fost, există, şi vor continua să existe. Lista lor este deschisă!

Mitologia crestina are adepti cei mai multi

Saracia,necazurile vietii omul face orice pentru a avea o speranta ca o va aduce bine, se incarca cu optimism si speranta ca un zeu i va ajuta, eu n-am nimic cu ei, acum ca sarmalele poate le era foame ca nici nu aveau unde sa mance

Daca ai sti ce stiu eu deadevaratelea, ti-ar fi frica sa-ti imbalorezi gura asupra sfintilor domnului.lasa ca ma rog eu pentru prostia ta, fiindca acesta cuvioasa prascheva a trait frumos si curat si mult bine a facut celor dezbracati si saraci.Doamne iarta-l pe acesta fllu 07 care debordeaza de desteptaciune dar nu stie ce spune totusi.amin.sa fii sanatos si macar pe jumatate cat a fost si este sfanta parascheva.

Ortodoxia (numită simplu BISERICA sau BISERICA APOSTOLICĂ -din Răsărit-) nu numai că a existat în sec. I-IV, dar a cuprins fiecare moment din această perioadă! Şi a continuat fără schimbare fiecare învăţătură din această perioadă!

Ce faci tu aici, te apuci să scrii din nou istoria omenirii? Înainte de "Marea Schismă" (ruptura dintre apus şi răsărit, din iniţiativa apusenilor), cele care vor fi numite atunci Biserica Ortodoxă (în răsărit), respectiv Biserica Catolică(apus), au reprezentat împreună „BISERICA PRIMARĂ", BISERICA APOSTOLICĂ, Biserica care a continuat în mod neschimbat învăţăturile comunităţilor creştine din perioada apostolilor!

Cu toate că între cele două Biserici (Ortodoxă şi Catolică) existau mici diferenţe chiar înainte de ruptură, important este că ele au păstrat neschimbate învăţăturile de bază (transmiterea harului iertării şi mântuirii prin ierarhia preoţească în Biserică, cele şapte sfinte taine, Sfânta Predanie ca al doilea izvor al Revelaţiei divine, etc...).

Nimic nu s-a schimbat în 1054 (eventualele diferenţe existau deja de vreun secol!), decât doar o titulatură necesară pentru a face deosebire între ele, CATOLICĂ vs. ORTODOXĂ ("de apus" vs. "de răsărit").

Arata-mi tu unde se spune in biblie de gheorghe, de Andrei cel nebun dupa cristos (este pictat pe un asezamant social langa blocul meu), sau sf parascheva? sa nu mai zic de altii... nu-s unt amintiti in biblie. biblia ii cartea de capatai.

În linie directă rămasă neschimbată, (având "OBSESIA" păstrării neschimbate a învăţăturilor şi a interpretărilor lor pe linia în care primele comunităţi apostolice le-au păstrat) Biserica Ortodoxă a continuat fără nici o deosebire învăţăturile Bisericii primare! De ce a insistat ca esenţa de bază a ei să fie „neschimbabilitatea"? Pentru că doar aşa s-ar fi păstrat şi autoritatea acestor învăţături (provenind fidel de la Hristos şi de apostoli)!

Vechea BISERICĂ APOSTOLICĂ din Răsărit a preluat numele de "Ortodoxă" doar pentru a se deosebi de catolici, începând din 1054.

Deosebirile (inovaţiile, schimbările) faţă de ortodocşi, le aparţin catolicilor, şi acestea au fost introduse cu aproape un secol înainte de despărţire! Chiar aceste schimbări ale învăţăturilor creştine autentice, au reprezentat puncte de discuţii, tensiuni şi în final, separare!

Iată o parte dintre ele:
1.Papa e locţiitorul lui Hristos pe pământ, (pretenţia de conducere sau jurisdicţie universală);
2.adaosul filioque;
3. existenta purgatoriului;
4.folosirea azimelor;

Hai serios, de cand se lafaiau apostolii in averi? si marea schisma? istoria nu o poti schimba.

De ce nu o mers sa le predice oamenilol asa cum o facut Isus? Isus a prouncit sa se predice, nu sa se faca acte de caritate.

Fllu07? du-te ma ca nu avem ce discuta.tu nu te uiti in oglinda oleaca? daca ai cunoaste cuvantul domnului, nici nu ai fi aici pe TPU.ti-ar fi groaza unde ai nimerit.mie nu-mi e, fiindca am o varsta si am vazut multe.astea de paici nu numai ca; le asteptam.nici macar nu ma mira.

"Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-Mi urmeze Mie."

Cum pupă racla aia?
Cum dq vrei să o pupe?
Când pornesc ei de acasă merg până la destinație cu sentimentu patriotic și mândria că vor ajunge la moaște dar...ce urmează apoi când ajung e doar o comedie ieftină.
Se uită care sunt împrejurările, se uită omenia și devin niște animale.
Sincer oamenii care fac astfel de lucruri nici nu știu de ce mai trec pe la biserică.

Te minte pastorul la adunare, prietene. Ortodocsii nu se inchina la sfinti ca la Dumnezeu, ci ii cinstesc ca pe niste inalti demnitari ai raiului si le cer ajutorul ca unor inalti demnitari al raiului. Dumnezeu nu locuieste singur in Cer si fiecare dintre sfintii Sai merita dreapta cinstire dar, in Biserica Ortodoxa, adoratie primeste numai Dumnezeu. Fa diferenta intre adoratie si cinstire. Daca ti se pare incorect sa-i rugam pe sfinti sa ne ajute, atunci data viitoare cand ai nevoie de ceva de la vreun om, mergi si da cu pumnul in masa si nu folosi niciodata cuvintele "te rog". "Succes" garantat!

1. Mulţi oameni au mers, din ţară, e mai scump drumul, decât sarmalele şi vinul.
2. Majoritatea oamenilor s-au închinat, au asistat la procesiunea religioasă şi au plecat, mânaţi de un sentiment sincer de pietate.
Dacă veneau pentru sarmale, făceau coadă la sarmale şi nu la racla Cuvioasei.
Nu cred că ştii cum arată 60 de mii de oameni îmbulzindu-se.
Dacă, erau 5 mii la sarmale, era bine.

Ca la orice manifestaţie publică în ea se infiltrează şi instigatori şi hoţi de bunzunare etc.
E de ajuns, în mulţimea aceea, să împingă 10 oameni rândul din faţă şi se creează efect de domino, în care unii îi calcă pe ceilalţi.
Astfel de elemente, nu sunt reprezentative pentru cei adunaţi acolo şi pentru ceea ce se cinsteşte.

Citatele pe care le-ai dat din Eccleziastul şi Ieremia, sunt din perioada VECHIULUI TESTAMENT, în care cu câteva excepţii (Enoh şi Ilie) ceilalţi mergeau în Sheol, de la Moise, până la, venirea lui Hristos.
Şi apar în contextul în care, unii încercau să facă spiritism.

Mulţi Sfinţi, pentru viaţa dreaptă pe care au avut-o, s-au mutat la Domnul, fără judecată :

"Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă."
Ioan cap V verset XXIV

Iar, de acolo rugăciunea lor, este mult mai puternică.

Sfinţii lucrează în NUMELE SFINTEI TREIMI, nu în nume propriu, de aceea ei ajută oamenii care îi cinstesc şi le cer ajutor să-i întărească în rugăciune curată către Domnul Hristos.

Sfinţii refuză închinarea, în timpul vieţii din SMERENIE, nu din lipsa cunoştinţei sfinţeniei proprii.

Evreii din Vechiul Testament îşi cinsteau patriarhii, cu toate că aveau citatele din Ieremia şi Eccleziastul şi cu toate că Moise era în Sheol.

Chiar Hristos spune că drepţii sunt vii, iar el este trimisul Dumnezeului celui Viu :
"Iar despre învierea morţilor, au n-aţi citit ce vi s-a spus vouă de Dumnezeu, zicând:
Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov"?
Nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor."
Matei cap XXII-versetele 31- 32

Aşadar, pentru că se mută la viaţă veşnică fără a doua judecată, drepţii şi sfinţii sunt vii (rezultă că rugăciunile lor sunt vii), răscumpăraţi fiind pentru viaţa veşnică prin învierea lui Hristos, din perspectiva teologiei creştine.

Începând cu secolul I după Hristos, creştinismul a dat martiri, mucenici, sfinţi şi drepţi care au făcut din modul lor de viaţă, o pildă a dumnezeirii întru Hristos în vremuri grele, în mijlocul unor popoare şi conjucturi ostile.
Iar, pentru jertfa lor Dumnezeu i-a binecuvântat cu faceri de minuni, prin care să miluiască poporul care îi cerea ajutorul.
Atât în timpul vieţii, cât şi după moarte, prin vindecări minunate la Sfintele lor Moaşte, ca dovadă că s-au mutat la viaţa veşnică şi trupul lor a devenit nestricăcios.
Pentru aceea Sfânta Tradiţie păstrează vie amintirea Lor, deoarece pe teologia sfinţilor părinţi s-a păstrat interpretarea corectă a învăţăturilor iar, pe sângele primilor martiri a rezistat Adevărul de Credinţă în faţa stăpânirilor vremii.