De ce au nevoie oamenii sa creada in Dumnezeu? De ce e mai usor sa crezi in divin decat in tine?

Parerea mea este ca religiile au fost create de om, pentru a raspunde unor nevoi ( spirituale, etice, morale, sociale) si unor intrebari.
Daca si-ar fi pastrat scopurile initiale, ar fi evoluat normal si liber, ca orice stiinte care au ca scop strict cunoastere si progres pentru om.

Insa din pacate, tot noi oamenii, am preferat sa folosim toate tipurile de religii, ca instrumente de manipulare.
Si normal ca asta se face pastrand o religie in,, status quo,, adica : reprimand progresul si cunoasterea prin dogme stabilite de grupari de initiati ( acestia fiind reprezentantii diferitelor biserici/culte) Adica, isi neaga scopurile initiale.
Logica mea personala ma indeamna nu sa refuz divinitatea, ci sa refuz sa-mi spuna careva in ce si cum TREBUIE sa cred, ca daca nu, mama dreaqu ma ia.

Si tot logica imi spune ca mai bine sa o caut in mine si in fiecare om.

Am inteles acum. Eu vedeam altfel lucrurile

Meri ma de aici!
Tu esti ceva planta care habar nu ai ce sa faci in lumea asta cu tine si cu cei din jurul tau?
Stai asa, atunci. Nu invata, nu te educa, nu intelege lumea si nu contribui cu NIMIC in comunitatea in care esti.
Lasa, ca vin toate beneficiile prin rugaciuni.
Tu nu trebuie sa lupti si sa muncesti prea mult.

Nu sunt sigura ca ai inteles punctul meu de vedere.
Uite de ce : ai raspuns asa la o intrebare :
,, Noi nu putem alege nici macar acum ce sa fim in viata asta. Suntem in functie de cum suntem influentati sa fim. postat la 29 Martie 2013 4:57
Raspuns la intrebarea:
Deci, Dumnezeu ne-a creat si ne-a dat liber arbitru. L-am avut inainte de nastere, il avem in timpul vietii si il vom avea dupa ce vom muri. Credeti ca noi am ales sa fim ceea ce suntem in viata asta?
Eu cred in liberul arbitru al fiecaruia.

Oricum nu conteaza, pentru ca intrebarea era alta, si nu a noastra.

Am inteles faptul ca tu crezi ca pui toti oamenii pe acelasi nivel si ca religiile au fost create de oameni obisnuiti.

Dar eu spun ca religiile create in modul acesta nici nu pot incepe. E ca si cum ai spune ca eu am niste framantari interioare si imi creez o religie. Putin probabil sa devin asa popular ca Isus sau ca Buddha.

Liberul nostru arbitru este determinat de influente si circumstante interioare, care se intampla. Iar noi nu putem schimba modul in care reactionam intr-o anumita situatie, decat printr-o infranare si suferinta. Daca stai si observi, noi avem acelasi slabon de a reactiona intr-o situatie anume.

Sa presupunem ca te apuca cheful sa iesi sa te plimbi. Dar in acelasi timp, ploaia iti creaza un disconfort. Vrei sa iesi sa te plimbi si apoi vezi ca afara ploua. O sa iei decizia sa ramai in casa. De fapt nu o sa iei decizia, ci atunci cand apare ploaia, apar si in tine insati aceleasi senzatii care apar intotdeauna cand ploua. Si astea te vor face sa ramai acasa. Dar tu crezi ca ai luat decizia, cand de fapt decizia s-a intamplat. Daca o sa iei decizia sa iesi afara cand ploua, nu o sa te simti prea bine. Asa ca o sa stai acasa. Dar primesti un telefon ca o ruda a patit ceva grav. Atunci, alte reactii se intampla in tine, care sunt mai puternice decat cele care apar cand ploua si vei iesi afara pe usa si nici nu te va mai interesa ca afara ploua sau nu. In realitate noi zicem ca am ales sa iesim la plimbare, apoi sa stam acasa pentru ca ploua, apoi sa mergem sa ne vizitam ruda chiar daca ploua, dar in realitate toate astea s-au intamplat. Aceste evenimente care au aparut din exterior au determinat comportamentul nostru care e mecanic in astfel de situatii.

Nu poti sa-ti dai seama de asta decat daca incerci sa inlocuiesti modul de a actiona intr-o situatie cu unul nou. Dar noi nu facem asta, pentru ca atunci ne vor veni 1000 de ganduri si argumente ca ar fi cea mai mare tampenie daca vom actiona asa. Dar nu ne gandim ca si gandurile astea apar mecanic. Ele intotdeauna apar intr-o astfel de circumstanta.

O sa-ti dau un exemplu de-al meu. Inainte cand ma trezeam, intai aprindeam pc-ul apoi ma duceam la baie. Am realizat eu ca asta e o tampenie, pentru ca eu aprindeam pc-ul pur si simplu din obisnuinta. Daca ma intrebai "de ce l-ai aprins", nu eram in stare sa-ti raspund, pentru ca nu aveam nicio treaba la el. E ca cei care spun ca fumeaza pentru ca vor, iar cand ii intrebi de ce vor sa fumeze, iti raspund pentru ca vor
A 2-a zi cand nu am vrut sa mai aprind pc-ul pur si simplu ceva ma impingea sa-l aprind. Stateam si ma observam si apareau ganduri tampite ca "daca e cineva important pe mess si ratezi o discutie? Daca ti-a raspuns cineva pe TPU? Dar daca ti-a raspuns si tu trebuie sa-i raspunzi inapoi si acel raspuns i-ar prinde bine acum, nu dupa amiaza, caci dupa amiaza nu o sa mai aiba efect " Intr-un final m-a bufnit rasul. Dar noi nu observam astfel de ganduri. La cea mai mica senzatie care te impinge sa facem ceva noi ii dam curs, pentru ca zicem ca asa am ales. Dar noi nu am vrut ca acea senzatie sa apara. Daca am putea lua decizii, am putea schimba la noi insine tot ceea ce dorim (mai ales cand logic vedem ca e benefic) fara sa ne mai razgandim. Noi suntem asa de patrunsi de iluzia ca putem "face", incat chiar si cand ne enervam pe cineva sau avem emotii negative, desi vedem ca nu ne ajuta cu nimic, spunem ca celalalt ne-a enervat si ca emotiile nu se pot schimba si ca altceva le produce in noi. Dar nu ne dam seama ca la fel e si cu gandirea si cu miscarile si actiunile noastre.

Ceau
Pana la urma, cumva suntem de acord.
Asta daca tinem seama ca totusi nu functionam haotic, si nu alegem chiar,, la plesneala,,
Ne integram intr-un complex de legi naturale, in care si bacteriile si galaxiile ne sunt parteneri de drum. Ne deosebeste de acestea doar constiinta de sine.
Alegerile noastre sunt libere, dar de gen : merg pe o carare si pot face DOAR : stanga, dreapta, inainte, inapoi. As putea si sari, daca doresc, si daca cred ca este bine.
Sa nu-mi zici ca am cazut in capcana existentei unui demiurg care ne-a construit acest univers in 6 zile - sau mai multe.
Universul in care existam, cu toate regulile lui cunoscute sau nu de noi, este rezultat al evolutiei, in cautarea unui echilibru in progres. nu cred ca este rezultat al unui creator.
Asta este parerea mea.
Nu neg divinul astfel, dar imi pare ca are legatura mai mult cu constiinta noastra de sine, si cu evolutia noastra spirituala.

Nu a zis nimeni sa nu te educi sau altceva. Daca citesti biblia cu atentie vezi ca si Iisus s-a supus legilor de pe pamant desi El nu ar fi avut nevoie sa o faca pentru ca este Creatorul a toate.Dar a dat dovada de smerenie si de supunere ca si noi sa il urmam.Sentimente care pe voi nu va caracterizeaza pentru ca sunteti infumurati si plini de slava desarta.Nu a zis nimeni sa nu te zbati in viata aceasta dar nici asa exagerat cum fac unii.Toate conceptiile acestea ca "eu pot" sau "nu am nevoie de Dumnezeu" sunt niste conceptii pline de mandrie si infumurare.Asa si Lucifer a crezut prea mult in sine (specific multora din ziua de azi) ca poate mai mult decat Dumnezeu Creatorul si a cazut.La fel si oamenii au ratacit de la dreapta credinta si si-au facut fiecare de capul lui cate un cult si s-a ajuns azi la sute de secte.Pentru ca multi din multa infumurare si madrie luciferica se cred mari luminati si trambiteaza in toate partile ca ei au pe Duhul Sfant in ei.Din nou dovada clara de infumurare Si ar mai fi de spus multe, insa ma opresc aici.Nu se merita sa imi bat capul.

Ceau
IIsus nu este creator.
Sau am inteles gresit asta? :
,, Daca citesti biblia cu atentie vezi ca si Iisus s-a supus legilor de pe pamant desi El nu ar fi avut nevoie sa o faca pentru ca este Creatorul a toate,,

Dumnezeu Tatal este intreit in cele 3 persoane trimice. DEci Dumnezeu Tatal este si in Fiul.Cand a fost creat omul a zis "Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră" (Geneza 1:26).Deci toate cele 3 persoane Dumnezeiesti : Tatal, Fiul si Duhul Sfant au contribuit la crearea omului.

Ceau.
Si in afara de niste citate scrise incorect, ai putea sa ai si o opinie proprie, asa fel incat sa te inteleg?

Nu sunt scrise incorect Ce dovezi ai tu cand faci asemenea afirmatii?

Ai editat raspunsul. Ok.
ai si o opinie personala in afara de citate?

Vai, am gasit ce nu am inteles din scrisul tau :,, Dumnezeu Tatal este intreit in cele 3 persoane trimice,,

Ce inseamna,, trimice,,? este totul lipsit de sens ce scrii.

Ceau.
Is satula de astia ca tine, care spun ca omul este un nimic.
Eu nu doresc sa ma ridic deasupra nimanui. Stiu doar ca stau dreapta in fata vietii, si asta vreau si pentru cei apropiati mie.
Nu pot sa sufar oameni umili. Nici macar in fata divinitatii.
Si cred ca Dumnezeu /IIsus ne-au innobilat cu invataturi, nu ne-or facut rame care sa ne taram pe jos.

"Nu pot sa sufar oameni umili.". Daca nu ai smerenie nu te mantuiesti.Hristos ne da in multe parti in biblie dovezi de smerenie pe care si noi ar trebui sa avem. Ne spune undeva in Biblie ca si de am implinii toate poruncile : „Slugi netrebnice suntem, ceea ce eram datori sa face am facut" (Lc 17, 10) Problema este ca noi nu implinim nimic.Pacat ac intelegi gresit smerenia -virtute fara de care nu exista mantuire. "Cine se va înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeri pe sine se va înălţa. " (Mt23.12)

Ma! tu esti normal la cap sau esti un pui de xerox?
Baga si tu o parere personala. nu mai tot da citate

As aprecia la voi ateii daca nu ati mai jignii persoanele care cred in Dumnezeu.In fine trecand peste faptul lipsei bunului simt daca tu nu accepti cuvantul lui Dumnezeu si vi tu cu argumenetele tale pline de madrie luciferica gen "cine mi-s eu" este strict problema ta.Mai tarziu o sa vezi tu ce inseamna sa crezi doar in tine, adica unde te va duce toata treaba asta.

Dar nu sunt atee.
Chiar cred in divinitate si in Dumnezeu.
Daca nu trec legata la ochi prin lume, cocosata de umilinte si nu stau rama sa ma tarasc pe jos, is ceva probleme?

Conteaza si cum crezi.Iti spun eu ca multi care se bat in piept acum ca ei sunt mari credinciosi nu se vor mantuii. Daca nu crezi in cuvintele Domnului care sunt scrise in biblie ce credinta e aia.In fine.Nu eu sunt judecatorul.Este cine sa te judece.

Pai nu vreau sa ma mantuiesc. Imi asum tot ce gresesc.
Vreau sa traiesc viata care imi este data facand bine pentru mine si ceilalti.
Si sa nu-mi fie frica de nici un fel de judecata, cand o sa sa-mi vina ceasul sa mor.

Lasa-ma cu balariile tale de fariseu.

Ma amuzi Dar in acelasi timp esti vrednica de tot plansul

Ma bucur ca razi. insa de ce sunt eu vrednica sau nu, tu nu stii.
Cred ca tocmai ai comis pacatul de a judeca pe altii, fara sa ii cunosti.
Si cred ca tocmai ai cazut in pacatul mandriei :,, stiu eu mai bine decat tine, si mama dreaqu o te ia daca nu crezi ca mine,,