De ce mulți oameni religioși confundă credința cu religia, considerând că a fi credincios presupune automat a aparține unei religii specifice și a participa la ritualurile unei biserici sau cult religios?

Da, dar am vrut să subliniez că jertfa lui Hristos nu necesită neapărat un ritual pentru a fi completă.

Nimeni n-a zis asta. Normal că ea de sine stătătoare este completă. Dar necesită un ritual ca omul să poată participa la ea. La fel ca Liturghia, rugaciunea, postul, datul cu cadelnita si alte ritualuri. A fii credincios înseamnă a participa la aceste ritualuri, iar aceste ritualuri formează religia. Nu poți fi credincios fără ritualuri sau fără religie.

A participa la aceste ritualuri înseamnă a fi creștin practicant, nu a fi credincios. Poți fi credincios și să nu participi la aceste ritualuri.

Pentru că poti fi creștin practicant și sa nu fii credincios.

După cum am spus, jertfa lui Hristos nu necesită niciun ritual suplimentar, deoarece ispășirea păcatelor a fost deja împlinită prin sacrificiul Său, așa cum este scris în Scriptură, în Locul Preasfânt, o dată pentru totdeauna. Prin urmare, jertfa lui Hristos înlocuiește vechile sacrificii ritualice și aduce reconcilierea directă cu Dumnezeu.

Pui problema extrem de greșit și asta după ce ți-am explicat o data, dar văd că trebuie să mă repet: nu e nicăieri vorba că NECESITĂ ritualuri "suplimentare". Niciun ritual nu e o completare sau suplimentare. Ritualul este modul omului care trăiește în timp de a intra în eternitate. Jertfa lui Hristos n-a fost "o dată" (în timp)ci este eternă. S-a manifestat/revelat o dată în timp, dar ea este DE FAPT eternă, iar pentru a intra, pentru a-i accesa eternalitatea e nevoie de ritual din partea comunității creștine. Iar când am zis "credincios" mă refeream la modul în care Sf. Pavel foloseste cuvântul "credință", adică cu sensul de loialitate. Dacă ești confuz înlocuiește credință cu loialitate când zic credință (pentru că și Sf. Pavel așa îl folosea)

Nu ai spus dta că jertfa lui Hristos 'necesită un ritual ca omul să poată participa la ea'? Acestea sunt cuvintele tale și așa te-ai exprimat. Deci, nu am cum să pun problema altfel.

Nu, jertfa lui Hristos nu necesită niciun ritual pentru ca omul să participe la ea, întrucât a fost făcută disponibilă oricărui om care crede în ea, fără obligația de a participa la un ritual sau a o comemora.

În ceea ce privește credința și ce ar trebui să însemne ea, aceasta constă în faptul că credința adevărată nu are legătură cu loialitatea față de niște ritualuri sau o religie, ci cu loialitatea față de "încrederea neclintită în lucrurile nevăzute", în aspectele spirituale, așa cum zice Biblia. Dacă nu sunteți de acord cu această definiție, putem pune punct discuției noastre, pentru că nu accept o altă definiție în afară de cea din Biblie.

N-am zis nicaieri ca loialitatea este față de ritualuri ci că loialitatea se manifestă prin intermediul ritualurilor. Loialitatea nu se poate manifesta doar printr-un vag concept de "încredere" și atât. Un soț loial față de soția sa are anumite ritualuri. O scoate la întalniri sau o ajută prin casă, se duce la muncă să întrețină familia, toate astea sunt ritualuri prin care el își manifestă loialitatea față de soția sa. Dacă tu nu faci nimic pentru partenerul tău; adica nicio acțiune, niciun ritual, atunci loialitatea e doar închipuită. Fără ritualuri loialitatea nu se poate manifesta. La fel e și cu Hristos. A fi credincios lui Hristos înseamnă a fi loial dar nu poți fi loial fara sa-ti manifestezi loialitea intr-un anumit mod concret. Acest mod concret este prin intermediul religiei, al ritualului. Jertfa lui Hristos este completă, dar nu se poate accesa decât prin ritual așa cum un creștin nu are de facto acces sexual la o femeie decât prin intermediul ritualului cununiei. Nu e doar vorba de încredere și atât. Încrederea e primul pas. Dacă ești o femeie și iubitul tau te cere in casatorie degeaba ai tu încredere în el dacă nu zici "da", dacă nu te duci la starea civila, daca nu te casatoresti cu el si dupa toate astea trebuie să îi fi loial soțului zi de zi pana la moarte prin acțiuni concrete. Dacă soția mea îmi zice că are încredere în mine, dar mă ignoră și nu face nimic pentru mine o să zic că asta nu e loialitate, nu e credincioșie. La fel e relația creștinului cu Hristos. Tu poți să ai încredere în Hristos dar asta e doar începutul relației. Și desigur și continuarea ei, dar pe lângă încredere trebuie să existe fapte, ritualuri, religie. Prin asta spui "da" lui Dumnezeu.

Nu, dar asta ai insinuat când ai spus că 'a fi credincios înseamnă a participa la aceste ritualuri'. Cu alte cuvinte, nu ești credincios dacă nu participi la aceste ritualuri. Credința nu constă doar în respectarea unor ritualuri, ci și în fapte bune, milostenie, rugăciuni și alte acte care reflectă valori religioase. Ritualurile sunt o formă de exprimare a credinței, așa cum am mai spus, dar nu credința însăși, și nu este exclus ca această exprimare să fie lipsită de adevărata credință.

În plus, exemplele cu momentele petrecute în cadrul unei relații romantice sunt irelevante, din moment ce ele reprezintă mai mult fapte concrete de credință, în loc de ritualuri care nu au alt scop decât să te facă să meditezi asupra unui lucru.

In primul rand scopul ritualului nu e deloc sa meditezi ci e participare la realitatea spirituala. Fara actele religioase nu poti participa la realitatea spirituala. Faptele bune si milostenia si asa mai departe fac parte din religie. Nu se poate una fara alta.