Din punctul de vedere al bibliei, in care dintre situatii omul este mai indepartat de Dumnezeu:
-daca arata in mod constant compasiune si respect pentru semenii lui, dar el este ateu
-daca comite cele mai nasoale fapte, dar el este un om religios

2

Nici unul. Dumnezeu nu alege oameni după astfel de lucruri, ca cireșele. Sunt legi fundamentale încălcate de ambele părți, si toate au egală importanță.

Citeste in Luca 10: 25-37. Vei primi cel mai corect raspuns

Simplul fapt că pui această întrebare demonstrează absurditatea modului în care vezi lumea prin lentila religiei...

A zis care ar fi mai indepartat, nu apropriat,

E destul de simplu, nu esti cu noi nu existi. important e sa crezi povestea, daca nu o respecti mai negociem noi, mai da un ban la popa, mai faci o rugaciune, te iertam

De ce spui ca e a2-a varianta?

Nu poti fi religios si sa faci fapte rele, altfel nu ai mai fi.
Si daca stii ca sunt fapte rele si le faci esti mai indepartat ca unul care nu stie pe Dumnezeu

Dumnezeu e un personaj imaginar de poveste primitivă, puerilă, fantezistă și absurdă. A fi aproape de Dumnezeu înseamnă a fi departe de realitate, deci înseamnă a fi naiv, credul și neștiutor.
Punctul de vedere al bibliei e punctul de vedere al acelora care au scris-o, iar dorința lor e să aibă cât mai mulți naivi, creduli și neștiutori și despre aceia vor spune că sunt aproape de Dumnezeu. În consecință cei mai îndepărtați de zeu sunt cei din prima categorie, iar cei din a 2-a sunt "apropiați" de zeu.

"Cele mai groaznice şi cele mai crude crime pe care istoria le-a înregistrat au fost comise sub adăpostul religiei sau al altor motive la fel de nobile." - Mahatma Gandhi

Stiinta spune ca Dumnezeu exista, destul de credibil si pentru atei, dar tu esti redus mintal... csf

Inca n-ai reparat caseta?

E vorba de știința neștiinței.
Un om inteligent e întotdeauna capabil să facă diferența dintre minciună și adevăr.

Eu sunt mulțumit

Ce se spune despre zeul din poveste?
E bun, drept, atotputernic, atotștiutor, inteligent, nemuritor și a făcut tot ce există, deci a făcut purici, păduchi, ploșnițe, căpușe și țânțari.
Folosim metoda reducerii la absurd. Face un zeu atotputernic, inteligent, atotștiutor, bun, drept și iubitor purici și păduchi? Nu.
Un zeu atotputernic, inteligent, atotștiutor, bun, drept și iubitor se bucură la vederea puricilor și păduchilor? Nu.
E invizibil un zeu atotputernic, inteligent, atotștiutor, bun, drept și iubitor? Nu.
E mut un zeu atotputernic, inteligent, atotștiutor, bun, drept și iubitor? Nu.
Nu e în stare un zeu atotputernic, inteligent, atotștiutor, bun, drept și iubitor să comunice cu omul?
Lasă un zeu atotputernic, inteligent, atotștiutor, bun, drept și iubitor omul iubit în întunericul neștiinței și primitivismului să moară de boli, de frig, de foame, în accidente și în războaie? Nu.
Are nevoie un zeu atotputernic, inteligent, atotștiutor, bun, drept și iubitor de credință și ritualuri primitive? Nu.
Concluzia e că zeul e o minciună.
De ce "există" zeul? Așa cum un părinte incapabil să-și educe copilul folosește minciuna sperietoare Bau-Bau pentru a determina un copil neștiutor să facă ceva, tot așa și omul mincinos, nesimțit, necinstit și nerușinat folosește sperietoarea Dumnezeu pentru a-i înșela pe naivii creduli și neștiutori. Deci ce e Dumnezeu? E doar o minciună.

Existența unui zeu atotputernic, nemuritor, inteligent și atotștiutor e o absurditate.
Un zeu atotputernic, nemuritor, inteligent și atotștiutor nu e afectat de nimic, pentru că e atotputernic și nemuritor. Orice ar face cineva, sau chiar zeul însuși, pe zeu nu l-ar afecta cu nimic.
În condițiile acestea, un zeu inteligent nu mai face nimic pentru că nu are nevoie de nimic (deci ar fi un zeu care nu face nimic, adică o absurditate).
De inteligență, de simțuri, de sentimente și de iubire are nevoie doar o viețuitoare care trebuie să supraviețuiască, să se adapteze la mediu, să strângă resurse și să se înmulțească. Un zeu atotputernic și nemuritor nu are nevoie de inteligență, de simțuri, de sentimente și de iubire, nu are nevoie să știe ce e bine și ce e rău, pentru că el e atotputernic și nemuritor și nu-l afectează nimic. Zeul nu trebuie să strângă resurse, nu trebuie să se adapteze la mediu și nu trebuie să se înmulțească.

De ce avem purici și păduchi? I-a făcut zeul atotputernic și inteligent? Are nevoie zeul atotputernic de purici și de păduchi? Dar de om sau de ce face omul, are nevoie zeul atotputernic și inteligent? E evident că nu are nevoie și de aceea nici nu face zeul purici și păduchi sau oameni, pentru că nu are nevoie de ei.
De ce avem atunci oameni, purici și păduchi? Materia are proprietăți și în timp se aranjează sub formă de viață și de aceea avem vietăți de la viruși și bacterii până la om inclusiv.

De ce avem boli și războaie? A făcut omul o alegere greșită? Nu. Orice viețuitoare face tot ce se poate face pentru a supraviețui, pentru a strânge resurse și pentru a se înmulți.
Un virus sau o bacterie nu întreabă omul dacă vrea sau nu să se îmbolnăvească și așa apare boala. Virusul sau bacteria folosește omul drept resursă pentru a-și executa programul de viețuitoare: supraviețuire, strângere de resurse și înmulțire.
Un lup sau un om nu întreabă o oaie dacă vrea să fie mâncată. Un om mincinos, hoț, necinstit, nerușinat și rău nu întreabă victima dacă vrea să fie mințită, înșelată sau tâlhărită și așa apare înșelăciunea, tâlhăria și războiul. Nu e vorba de nici un fel de alegere greșită sau nu. E doar executarea programului de viețuitoare.

Dacă exista un Dumnezeu, atunci omul nu mai era "păcătos". Dacă exista un Dumnezeu, atunci omul nu mai era o simplă viețuitoare efemeră, neputincioasă supusă selecției naturale milioane de ani și care luptă pentru supraviețuire, pentru resurse și pentru înmulțire.
Dacă exista un Dumnezeu, atunci nu mai existau boli și războaie, nu existau mii de religii, nu mai exista minciună, hoție, înșelăciune și tâlhărie.
Binele și răul are sens numai pentru viețuitoare și e înscris în codul genetic. O viețuitoare care nu știe ce e bine și ce e rău, nu se ferește de pericole, nu supraviețuiește și nu se înmulțește și așa dispar viețuitoarele care nu au înscris în codul genetic ce e bine și ce e rău.
Pentru o viețuitoare binele înseamnă tot ceea ce ajută viețuitoarea să trăiască, să strângă resurse și să se înmulțească. Viețuitoarea nu e altceva decât un roboțel generat de timp și de proprietățile materiei, un roboțel care nu face altceva decât să supraviețuiască, să strângă resurse și să se înmulțească.
Viața are valoare doar pentru viețuitoare. Viața e o caracteristică a viețuitoarei înscrisă și în codul genetic. Viața nu are nici o valoare pentru altcineva în afară de viețuitoare. Se spune că viața e un dar de la zeu sau că zeul dă sens vieții, dar e un lucru fals. Proprietățile materiei și timpul dau sens și generează viața.
Dacă aș presupune că viața e de la Dumnezeu, atunci viața nu ar avea nici un sens pentru că dacă presupun că Dumnezeu a creat viața, atunci cine are nevoie de viață, eu sau Dumnezeu? Dumnezeu, pentru că am presupus că el a creat-o, deci viața nu mai e problema mea. Eu n-am cerut viață de la nimeni. Dacă lui Dumnezeu îi place viața și are nevoie de viață, atunci e liber să creeze câtă viață dorește, inclusiv purici și păduchi fără număr, inclusiv să lase omul iubit în întunericul neștiinței și primitivismului să moartă de boli, de frig, de foame, în accidente și în războaie.

Apreciez! Asta conteaza in viata: sa fii multumit! Ce conteaza ca ti s-a stricat caseta si repeti niste fraze despre care ti s-a dovedit ca n-au logica si nu demonstreaza nimic? Tu sa fii multumit!

Din punctul meu de vedere caseta nu e stricată și merge perfect. Realitatea dovedește că tot ce am spus e logic. Fiecare gândește cum poate. Un om poate să spună că are încredere în zeul invizibil pe care nu l-a văzut niciodată și mai poate să spună că se așteaptă să primească de la același personaj "viață veșnică" deși nu a văzut nimeni nici un om cu viață veșnică și nici nu pricepe ce ar însemna așa ceva. Alt om poate să spună că ceea ce crede omul mai sus menționat e doar minciună.
Un om se poate mulțumi cu minciuna, altul cu adevărul.

Tu nici macar nu stii ce e minciuna si ce e adevarul. Aceste notiuni nu exista in ateism. Asa ca nu le mai folosi, ca te dai de gol ca nu esti ateu

Pentru mine minciuna înseamnă o afirmație falsă, dovedită ca fiind falsă, iar adevărul e o afirmație confirmată de realitate ca fiind adevărată. Minciuna și adevărul nu depind de ateism, de religie sau de altceva asemănător. Minciuna și adevărul se verifică practic și logic.
Eu sunt ateu pentru că toți zeii sunt niște personaje imaginare inventate de omul primitiv, neștiutor sau mincinos după caz. Nu am cum să nu fiu ateu dacă pentru mine toți zeii înseamnă minciună primitivă, puerilă, fantezistă și absurdă.

Exemplu de minciună: Dumnezeu e atotputernic, atotștiutor, nemuritor și iubește omul.
Dacă era așa, atunci nu mai existau boli, războaie, neștiință, minciună și primitivism. Concluzia e: Dumnezeu nu există și e doar o minciună.

Daca cineva comite constant cele mai nasoale fapte, e religios degeaba, masca lui de religiozitate nu il pacaleste pe Dumnezeu. Evident are oricand optiunea de a-si cere iertare oricand pentru toate pacatele inclusiv pentru ipocrizie religioasa.
Cel care face fapte bune cu gandul ca daca cumva exista un Creator acrsta ar trebui sa fie impresionat de ele e tot indepartat de Creator, mandria de a te descurca fara el, e un pacat mare; Dumnezeu sta impoteiva celor mandri, dar celor smeriti le da har.
Creatorul ne jideca pe fiecare.
Toti cei care suntem in viata avem optiunea oricand sa renuntam la rebeliunea noastra, sa recunoastem ierarhia naturala a Creatiei, sa ne supunem Lui, sa ne cerem iertare si sa ne dedicam sa ne traim viata dupa principiile Lui doar asa functionam bine si suntem fericiti.

Cand am spus ateu nu ma refeream la un om care se asteapta ca un posibil Creator sa fie impresionat. Ma refeream la un om care nu crede in niciun dumnezeu si nici nu prea il intereseaza subiectul si nici nu asteapta nimic in schimb de la cineva. Doar are compasiune si respect pentru semeni pentru ca asa considera el sa se poarte.

Ca ateu, nu esti in stare sa-mi spui de ce minciuna e o chestie REA, ca sa acuzi apoi omul ca e mincinos,, Exemplu de minciună: " Ti-am mai explicat de 126 de ori ca asta e un exemplu cat se poate de tampit. O mai fac o singura data: CONCLUZIA NU REZULTA DIN PREMISA. Nu au nicio legatura. E o eroare de logica. Premisa ta e,, Dumnezeul nelimitat nu se comporta asa cum cred eu cu mintea mea limitata ca m-as comporta daca as fi dumnezeu". Concluzia ta e:,, Dumnezeu nu exista''. Acest rationament e totuna ca si cum as zice eu urmatorul rationament: Premisa: cerul e albastru. Concluzie: e o abominatie sa pui ananas pe pizza.

Minciuna e rea pentru că ascunde adevărul, iar omul mințit acționează greșit.
Aici nu e vorba că zeul nu se comportă cum vreau eu. E vorba de descrierea zeului care nu corespunde cu realitatea. Dacă un individ îmi spune că există un zeu atotputernic, inteligent, nemuritor, atotștiutor, bun și drept, care a făcut tot ce există și care ne iubește, atunci acel om e un mincinos, pentru că realitatea ne arată cu totul altceva și anume că acel zeu nu există, pentru că dacă exista, nu aveam boli, războaie, minciună, înșelătorie, tâlhărie, neștiință și primitivism.
Toate calitățile date zeului ne arată că zeul nu există.
De ce omul mincinos atribuie zeului asemenea calități care nu se regăsesc în realitate? Pentru că altfel nu l-ar băga nimeni în seamă pe mincinos. Problema mincinosului e că minciuna nu corespunde cu realitatea, dar asta nu-l împiedică pe mincinos să mintă în continuare și să profite de naivitatea și credulitatea omului neștiutor care nu gândește. Sunt destui oameni care nu gândesc prea mult și iau minciuna drept adevăr.

Sa stii ca sunt intrebari total diferite:

Ce ar zice Biblia?

Ce ar face Isus?

Https://www.youtube.com/watch?v=k2FrLIlQCDo

In orimul rand Dumnezeul biblic nu exista.
In al doilea rand umanist vorbind varianta 2 mere la puscarie varianta 1 e ok.

Am intrebat in care dintre cele doua situatii omul este mai indepartat de Dumnezeu. Biblia ar raspunde diferit fata de Iisus la aceasta intrebare? Din cate stiu eu, biblia nu contrazice cuvantul lui Iisus.

,,Minciuna e rea pentru că ascunde adevărul" Wow. M-ai dat gata. Serios, literally m-ai dat gata. Chiar n-am ce sa-ti mai raspund la asta Cand o sa ai un raspuns care chiar face sens, sa-mi zici si mie

Nu are destul sens? Dacă minciuna e bună, atunci nu mai avem nevoie de adevăr. De ce minte omul? Ca să-l prostească pe omul naiv, credul și neștiutor și să beneficieze de tot ce poate da omul înșelat.
Minciuna nu ascunde adevărul? Minciuna arată adevărul? Minciuna e sursa de adevăr?
Exemplu de minciună: Un individ face un inel de cupru care se oxidează, îl lustruiește bine și dacă întâlnește un naiv, minte că acel inel e de aur și ia banii naivului. E bună minciuna? E bună pentru omul mincinos, pentru că îi aduce un câștig nemeritat.
Alt exemplu: Un individ scrie niște povești absurde, puerile, fanteziste și misogine cu zei, în care promite vindecări miraculoase, viață veșnică în urma practicării unor ritualuri primitive fără nici o valoare. Omul naiv cumpără cărțile, cumpără lumânări, icoane, cruciulițe, citește poveștile și pierde timpul și banii degeaba, se roagă la personajele imaginare din poveste și chiar refuză un tratament medical care l-ar vindeca de boală. E bună minciuna? E bună pentru omul mincinos care câștigă bani degeaba înșelând omul naiv și credul care pierde tot, timp, bani, sănătate și chiar viața. Ce calități are omul mincinos? E necinstit, nesimțit, nerușinat și lipsit de omenie.
Are mincinosul vreo problemă dacă omul nu se vindecă sau nu primește "viață veșnică"? Nici o problemă. Mincinosul îi spune că ritualurile primitive nu au avut efect pentru că naivul a făcut niște alegeri greșite sau a făcut străbunica lui ceva, nu a fost destul de credul și nu a efectuat ritualurile primitive mai cu viață și de câteva sute de mii de ori, apoi îi mai spune că pe l-a pus zeul la încercare și că va fi mai sănătos pe lumea cealaltă. Cât despre viața veșnică, acolo mincinosul chiar nu mai are nici o problemă, pentru că e "pe lumea cealaltă" în altă dimensiune, în dimensiunea minciunii și a înșelătoriei ieftine.