Din punctul de vedere al bibliei, in care dintre situatii omul este mai indepartat de Dumnezeu:
-daca arata in mod constant compasiune si respect pentru semenii lui, dar el este ateu
-daca comite cele mai nasoale fapte, dar el este un om religios

Nu am spus ca sunt 2 lucruri care s-ar contrazice intre ele. Doar ca ma indoiesc ca Dumnezeu nu poate sa fie El bucuros daca iti iubesti semenii, fara sa Il iubesti pe El.
Iar, daca intr-adevar ar fi adevarat ca pentru Dumnezeu este mai important sa fie El iubit de om decat sa-si iubeasca omul semenii ar insemna ca este un ipocrit. Asta pentru ca este evident ca oamenii au nevoie mai mare de iubire decat El.

Nu e deloc adevarat ca pentru Dumnezeu este mai important sa fie El iubit de om decat sa-si iubeasca semenii. Pentru Dumnezeu este important sa-ti iubesti si semenii si pe El. Nu poti fara una sau fara alta sa te mantuiesti.
"Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească." (I Ioan 4:20)

Asta una la mana. Dar poti oare sa-ti iubesti doar semenii si pe Dumnezeu nu? Nu poti, deoarece Dumnezeu este iubire si este Creatorul tau. Daca cu adevarat iti iubesti semenii cu atat mai mult si in mod natural Il iubesti pe Cel care te-a creat si ti-a dat lumea asta si pe oamenii pe care îi îndrăgești atât de mult.

De ce crezi ca Dumnezeu ar fi bucuros daca nu-L iubesti? cum crezi ca se simte dragostea neimpartasita? crezi ca se simte bine? Pana si in mod omenesc stim ca dragostea neimpartasita este dureroasa

Nu pot sa cred intr-un Dumnezeu care spune ca este mai important ca omul sa se roage si sa se spovedeasca decat orice alt lucru de pe lumea asta, inclusiv decat sa iubeasca vreun om.
Daca tu poti, iti respect credinta. Pe mine ma depaseste.

Fata mea, cine a zis ca e mai important sa te rogi si sa te spovedesti decat sa iubesti alti oameni? Cine a zis asa ceva?
În viața unui creștin AMBELE sunt importante. E o tampenie sa le iei la comparat si sa zici ca ba una ba alta e mai importanta sau mai putin importanta. E o falsă dihotomie.

Biserica promoveaza ideea ca oricat de javra si de inuman ai fi, daca te spovedesti si te impartasesti vei fi iertat de Dumnezeu. Asta indiferent de traumele pe care le-ai produs altora si indiferent de cat sunt ei afectati in continuare de acele traume. Tu te spovedesti si esti iertat. Ceea ce simt acei oameni in continuare este problema lor.

Invers, daca le arati celor din jur iubire neinteresata fara sa te intereseze religia o sa ajungi direct in iad.

In felul asta biserica, chipurile, promoveaza iubirea.

Cu alte cuvinte, daca esti om cu ceilalti oameni conteaza mai putin. Important este sa te spovedesti. Te iarta Dumnezeu pentru orice.

Eu una nu pot sa cred intr-un Dumnezeu care, chipurile, te iubeste, dar vrea sa te trimita in iad doar pentru ca nu ii esti supus.

Daca un om complexat si frustrat ar spune altui om: "Te iubesc, dar, ca sa primesti aceasta iubire a mea, trebuie sa te porti cum vreau eu." Asta ar avea sens, nu pentru ca acel om ar iubi pe bune, ci pentru ca ar fi influentat de propriile frustrari si complexe.

In schimb, Dumnezeu, care nu ar avea de ce sa aiba vreun complex, nu ar avea de ce sa se poarte asa. Ar fi un mare ipocrit.

Nu merge chiar asa. Nu te poti pur si simplu spovedi chiar daca tu nu simti niciun fel de căință. Omul care vine la spovedanie vine pentru ca vrea sa fie un om nou, un om schimbat, care nu mai e "javra" sau "inuman". Omul care vine la spovedanie isi regreta din inima toate faptele si vrea iertare de la Dumnezeu, vrea o a doua sansa, ca sa poata pune inceput bun si sa repare ce a stricat inainte. Crede-ma ca nu prea inteleg care exact e problema aici. Tu spui ca nu ar trebui sa existe iertare la Dumnezeu? Dumnezeu n-ar trebui sa ierte pe nimeni? N-ar trebui sa dea nimanui o a doua sansa?

Iar daca chiar arati iubire neinteresata oamenilor, din tot sufletul tau eu sunt singur ca pana la urma te convertesti la crestinism. E imposibil ca un om sa arate iubire neinteresata si sa nu vina la Dumnezeu mai devreme sau mai tarziu. Dumnezeu are rabdare cu toti si îi asteapta sa creada în El.

Si da, Biserica promoveaza iubirea. Iertarea este o fapta a iubirii, nu-i asa? Sau tu crezi ca daca exista iertare inseamna ca oamenilor le e permis sa se comporte ca "o javra"? In niciun caz. Cine se comporta asa cum ai zis tu, "ca o javra sau inuman" ajunge direct in iad dacă nu se pocăiește.

"Cu alte cuvinte, daca esti om cu ceilalti oameni conteaza mai putin"
gresit. aici gresesti foarte mult. A fi om cu ceilalti conteaza extrem de mult. Asta e indatorirea unui crestin. Daca nu esti om cu ceilalti nu poti fi crestin. Daca nu iti iubesti aproapele ca pe tine insuti NU poti fi un crestin.

Dumnezeu nu te trimite in iad "pentru ca nu îi esti supus". În momentul in care esti ateu, esti ateu pentru ca crezi in tine insuti. Cu alte cuvinte iti pui bazele si speranta doar in puterile tale. Dumnezeu nu se supara pe tine ca faci asta, El pur si simplu zice "Daca vrei sa crezi in tine atunci crezi in tine. Daca tu te poti salva pe tine insuti atunci salveaza-te pe tine insuti"
Problema e ca nu ne putem salva ne noi insine. Cum sa ne salvam? ce putere avem noi sa ne mantuim pe noi insine?

"Omul care vine la spovedanie isi regreta din inima toate faptele si vrea iertare de la Dumnezeu, vrea o a doua sansa, ca sa poata pune inceput bun si sa repare ce a stricat inainte."
Ai impresia ca atunci cand se duce cineva la spovedanie doar formal si enumera acolo pacatele nu mai vrea preotul sa-l spovedeasca si sa il impartaseasca din cauza ca nu are cainta sau nu are destula cainta? Crezi ca sta vreun preot sa se uite daca omul are sau nu cainta la spovedanie inainte de a ii spune sa vina si pentru impartasanie?
Biserica ii invata pe oameni ca daca te spovedesti si te impartasesti esti iertat de Dumnezeu. Pentru crestini, faptul ca se impartasesc inseamna ca sunt iertati de Dumnezeu. Ca au avut sau nu cainta la spovedanie este mai putin important.

Ideea conform careia ducandu-te la spovedit vei fi iertat in mod automat de toate pacatele ii inraieste pe multi credinciosi. Multi traiesc cu ideea ca isi pot permite sa se poarte foarte urat cu ceilalti cu gandul ca, ulterior, oricum se vor spovedi si vor fi iertati.
Pe langa asta, multi pot avea ideea ca s-au spovedit, le-a parut rau, au cerut ajutor de la Dumnezeu, deci ei si-au facut treaba. Mai departe, este treaba lui Dumnezeu sa ii schimbe. Ei nu trebuie sa mai schimbe nimic la comportamentul lor.

Parerea mea este ca nu ar trebui sa existe iertare sau neiertare divina pentru ca nu ar trebui sa existe nici furie sau pedeapsa divina. Daca nu exista furie sau pedeapsa divina atunci nici nu se mai pune problema de iertare sau neiertare. Oamenii cer iertare de la Dumnezeu pentru ca se tem de o pedeapsa sau cauta o rasplata pentru ca si-au cerut iertare. Omul ar trebui sa fie educat sa fie constient de impactul pe care il au propriile fapte asupra altora si sa ii respecte pe ceilalti. Ideea conform careia ar trebui sa iti fie frica de o pedeapsa sau sa astepti vreo rasplata pentru faptele tale, iar lucrul asta te face un om mai bun, mi se pare o prostie.

"Mi se pare o exagerare, indiferent de cat de pacatoasa e persoana respectivă. Dacă spui că nu ești creștin Îl renegi pe Hristos."
Asta ai raspuns la o alta intrebare pe care am postat-o pe site.
Acum spui:
"Daca nu iti iubesti aproapele ca pe tine insuti NU poti fi un crestin."
Deci, nu stii prea bine ce crezi.

"Problema e ca nu ne putem salva pe noi insine. Cum sa ne salvam?"
Genul asta de intrebari sunt motivul principal pentru care consider ca a fi crestin nu are nicio legatura cu iubirea, ci doar cu frica sau cu dorinta de recompensa. Crestinii cauta o salvare de ceva de care se tem sau o recompensa pentru ceva ce au facut. Asta nu are nicio treaba cu iubirea, ci doar cu temerile sau dorintele lor.

"Pentru crestini, faptul ca se impartasesc inseamna ca sunt iertati de Dumnezeu. Ca au avut sau nu cainta la spovedanie este mai putin important."

De fapt este crucial să ai căință la spovedanie, altfel pleci mai rău decât atunci când ai venit. Sunt de acord că există creștini de carton care au impresia că pot să fie răi și după să fie iertați, dar asta nu e pocăință adevarată și vor ajunge în iad dacă nu se pocăiesc cu adevărat.

"Ideea conform careia ducandu-te la spovedit vei fi iertat in mod automat de toate pacatele ii inraieste pe multi credinciosi. "

Pentru că nu înțeleg creștinismul. Dacă asta au ei impresia că e creștinismul se vor duce direct în fundul iadului.

"Daca nu exista furie sau pedeapsa divina atunci nici nu se mai pune problema de iertare sau neiertare."

Nu înțelegi ce e aia furie sau pedeapsă divină. Pedeapsa divină e cu scopul de a te smeri, iar smerindu-te să te întorci de la rău și să faci bine. Dumnezeu nu se "înfurie" asa cum se înfurie un om. E mai complicat de fapt. Furia lui Dumnezeu și pedeapsa Lui sunt moduri ale dragostei divine care se resfrâng asupra unui suflet lipsit de dragoste.

"Ideea conform careia ar trebui sa iti fie frica de o pedeapsa sau sa astepti vreo rasplata pentru faptele tale, iar lucrul asta te face un om mai bun, mi se pare o prostie."

Și mie mi se pare o prostie. Vrei să știi un secret, Irina? Creștinismul nu e despre asta! Nu e despre recompense sau pedepse, cu toate că mulți oameni asta cred. Dar greșesc amarnic. Iar cine face bine doar ca sa primeasca recompensă nu va dobândi raiul. Cine face bine doar fiindcă e frică de iad nu va cunoaște nicidoată dragostea. A fi creștin CU ADEVĂRAT nu e despre recompense și pedepse ci este despre comuniunea cu Dumnezeu.

"Deci, nu stii prea bine ce crezi."

Ba stiu foarte bine ce cred. Doar că mă refeream la două moduri distincte de a fi creștin. Prima dată m-am referit la creștin ca cel care acceptă dogmele creștinismului, iar a doua oară ca cel care le îndeplinește. Așa sunt mulți. Pot fi numiți creștini și necreștini în acelasi timp. Deoarece acceptă Creștinismul, dar nu-l trăiesc cum ar trebui.

"Crestinii cauta o salvare de ceva de care se tem sau o recompensa pentru ceva ce au facut. Asta nu are nicio treaba cu iubirea, ci doar cu temerile sau dorintele lor."

Aici nu sunt de acord. Doar fiindca cauti salvare nu înseamnă prorpiu zis că te temi de ceva anume. Există totuși o temere, dar nu e deloc cum îți imaginezi. Nu e vorba despre temerea de iad, ci e vorba de frica că o să te îndepărtezi de tot ce este mai frumos și mai bun în existență. Genul ăsta de frică e naturală. Oricine are o anumită frică de sărăcie, de boală, de moartea celor dragi. Frica demonstrează că noi oamenii vrem lucruri bune și ne deranjeaza să fim lipsiti de ele. Iar cel mai mare deranj din întreaga existenta este sa fii lipsit de Creatorul tău. Nu mi-e frică de iad, dar mi-e teamă să nu fiu cu Dumnezeu.

Pot sa inteleg partea cu comuniunea cu Dumnezeu. Doar ca eu inteleg prin asta o comunicare intima doar intre om si Dumnezeu. Cu Dumnezeu poti comunica de oriunde. Dumnezeu este peste tot. Nu ar trebui sa fie nevoie de biserica, si, mai ales, nu ar trebui sa fie nevoie de preoti. Asta cu exceptia cazului in care asa simte omul ala sa se duca la biserica si sa discute cu preoti.

Observ ca spui de multe ori ca daca nu faci X sau Y ajungi in iad. Bine, atunci cine ajunge in rai? Doar sfintii? Toti ceilalti ajung in iad?

Dumnezeu stie cine ajunge in rai. Eu am spus asta ca sa-ti arat ca nu e asa cum zici tu. Probabil am exagerat un pic, dar am exagerat tocmai cu scopul ca tu sa intelegi despre ce e vorba. Tu spui ca poti sa fii un jeg de om si sa te spovedesti. Am pomenit de iad ca sa accentuez faptul ca ideea asta a ta e gresita. Nu poti face orice vrei, nu poti fii un nesimtit sau un fricos sau pur si simplu sa fugi dupa o recompensa fie ea si raiul si sa te astepti la mantuire. Am facut o simplificare si oarecum o absolutizare tocmai ca sa intelegi ca crestinismul nu e atat de absurd precum îl prezinți tu. Creștinul ideal nu caută recompensa raiului, nici nu se teme de iad și nici nu se poartă cu necuvinta doar pentru ca poate sa mearga sa se spovedeasca. Asta vreau tu sa intelegi si sper ca ai inteles la cat ti-am tot explicat. Macar asta sper ca ai inteles si ca n-am vorbit degeaba.

E adevarat ca cu Dumnezeu poti comunica oriunde si ca Dumnezeu este peste tot, dar exista un motiv pentru care exista biserici si preoti, altfel spus, exista un motiv foarte intemeiat pentru faptul ca prezenta lui Dumnezeu e mai activa in biserica decat oriunde altundeva.
Biserica exista ca o continuare la templu, iar templul a avut rolul de a diferentia intre sacru si profan, intre sfintenie si necuratie. Dumnezeu asa a vrut ca omul sa inteleaga extrem de bine diferenta dintre El si orice altceva. De asta exista o gradatie de sfintenie. Biserica e un loc mai sfant decat ce e in afara bisericii, altarul e mai sfant decat restul bisericii, iar potirul unde se afla Sf. Trup si sf. Sange al Domnului Hristos e mult mai sfant decat altarul.
Intelegi aceasta gradatie? te apropii tot mai mult de o sfintenie din ce in ce mai mare. Tocmai asta vrea Dumnezeu ca noi sa intelegem prin faptul ca exista biserici. Preotul are rolul de a conlucra cu Dumnezeu in actul Lui de sfintire a lumii. E nevoie de o consacrare aici, de un om special, pus deoparte de harul lui Dumnezeu care sa intreprinda lucrarea de mantuire in lume. Si cate ar mai fi de spus aici... Oricum ideea principala e ca toate lucrurile astea au o intreaga logica divina in spate si nu sunt la intamplare. As putea vorbi toata ziua despre simbolistica templului, despre modul de pefagogie a lui Dumnezeu si asa mai departe, dar sper ca ai inteles ce am zis eu aici.

3. Daca este ateu si comite genocide.

DESI, istoria ne arata ca cele mai mari crime au fost in numele religiei, si asta spune ceva...

Prima varianta

In ambele situatii este departat de Dumnezeu.
In prima el il neaga pe Dumnezeu prin necredinta lui.
In a doua il neaga pe Dumnezeu prin faptele lui.

În niciuna. Ca să fii aproape de Dumnezeu trebuie sa le ai pe ambele, și sa îți iubești semenii, și sa faci faptele cerute de Dumnezeu. Nu poți sa spui ca ești mai aproape de Dumnezeu dacă faci doar una, sau mai departe de El. Trebuie sa le ai pe ambele, altfel ești tot îndepărtat