Dumnezeul biblic există cu adevărat sau e doar un mit? Dacă există, avem și dovezi sau doar Biblia?

Nu doar Biblia confirma existenta lui Dumnezeu ci tot ceea ce ne inconjoara...
Creaţia dovedeşte existenţa lui Dumnezeu...
Apoi, mai este insusi natura morală a omului este adaptată conducerii morale. Noi găsim această conducere în noi, administrată de conştiinţă, care slujeşte la condamnare şi pentru a le aminti tuturor oamenilor ce este bine şi ce este rău.
Mai este gandul vesniciei... Fiecare dintre noi nazuim spre Fericire...

Exista avem minuni nu dovezi! un ateu nu ar crede dar un crestin ar fi induiosat exista lumina sfanta la istraelo data pe an nu te pune pe ganduri?

Nici una dintre cele enumerate de tine nu e o dovadă obiectivă a existenței Dumnezeului biblic. Ești subiectivă pentru că ești creștină căci dacă te-ai fi născut în religia islamică ai fi contestat Biblia.

Lumina despre care vorbești s-a demonstrat că e o înșelătorie.

Tu ce vrei de fapt? Sa il vezi pe Dumnezeu in carne si oase?

Cand va invata lumea ca totul este o fabula?

Uite un articol care o sa te plictiseasca,dar e foarte bun,deschide ochii, asta daca esti pregatit si vrei sa ''deschizi''ochii.
E lung, dar bun.


Viaţa lui Iisus Hristos. A fost Fiul lui Dumnezeu? O scurtă analiză a vieţii lui Iisus Hristos şi vom vedea de ce credinţa în El nu este nicidecum credinţă oarbă…



De Paul E. Little

E cu neputinţă să ştim în mod clar dacă există sau nu Dumnezeu şi cum este El dacă El nu preia iniţiativa să ni Se descopere. Trebuie să ştim cum este El şi ce fel de atitudine are faţă de noi. Hai să presupunem că am şti că există, dar că ar fi ca Hitler – capricios, crud, rău şi plin de prejucăţi. Ar fi o concluzie cu adevărat îngrozitoare, nu-i aşa?

De aceea trebuie să scrutăm orizonturile istoriei şi să vedem dacă există vreun indiciu legat de revelaţia lui Dumnezeu. Ei bine… există un indiciu precis. Într-un sătuc obscur din Palestina, în urmă cu aproape două mii de ani, S-a născut un Copil într-un grajd. De atunci şi până în zilele noastre întreaga lume continuă să sărbătorească naşterea acestui Copilaş, pe nume Iisus Hristos.

A trăit în anonimat până la treizeci de ani, când a început o lucrare publică care a durat trei ani şi care a fost menită a schimba mersul istoriei. Era o persoană bună şi se spune despre El: „Oamenii de rând Îl ascultau bucuroşi" şi „El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor" (Evanghelia după Matei 7:29).
Viaţa lui Iisus Hristos

În scurt timp s-a văzut totuşi clar că Iisus făcea nişte declaraţii şocante, de-a dreptul înfricoşătoare, despre Sine. A început să vorbească despre propria Persoană ca despre cineva mult mai mare decât un învăţător sau un proroc de excepţie: a început să spună desluşit că este Dumnezeu. A pus identitatea Sa în centrul învăţăturilor Sale. Întrebarea crucială pe care le-a pus-o celor ce Îl urmau a fost: „Cine ziceţi că sunt?" Când Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!" (Evanghelia după Matei 16:15-16), Iisus nu a fost şocat, nici nu L-a mustrat. Dimpotrivă, l-a lăudat!

Iisus a declarat apoi făţiş acelaşi lucru, iar cei ce-L ascultau I-au înţeles pe deplin cuvintele. De aceea citim în Biblie: „Tocmai de aceea căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu" (Evanghelia după Ioan 5:18).

Altă dată Iisus a spus: „Eu şi Tatăl una suntem." Pe dată iudeii au vrut să-L omoare cu pietre. El i-a întrebat pentru care faptă bună vor să-L omoare. „Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu" (Evanghelia după Ioan 10:33).

Iisus a declarat că are calităţi pe care doar Dumnezeu le are. Când un bărbat paralizat care dorea să fie vindecat a fost adus prin acoperişul casei, Iisus i-a spus: „Fiule, păcatele îţi sunt iertate." Aceasta a provocat o mare tulburare printre conducătorii religioşi, care-şi spuneau în inima lor: „De ce vorbeşte astfel? Huleşte! Cine poate ierta păcatele oamenilor, în afară de Dumnezeu?"

Într-unul din momentele de mare cumpănă, când însăşi viaţa Îi era pusă în primejdie, marele preot L-a întrebat direct: Eşti Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?" „Iisus tăcea şi nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat iarăşi şi I-a zis: „Eşti Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?"

„Da, sunt," i-a răspuns Iisus. „Şi veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului." Atunci marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: „Ce nevoie mai avem de martori? Aţi auzit hula. Ce vi se pare?" Toţi L-au osândit să fie pedepsit cu moartea" (Evanghelia după Marcu 14:61-64).

Legătura Sa cu Dumnezeu era atât de apropiată încât a considerat că atitudinea pe care cineva o are faţă de El, o are faţă de Dumnezeu. Aşadar, cine-L cunoaste pe El Îl cunoaşte pe Dumnezeu (Evanghelia după Ioan 8:19; 14:7). Cine-L vede pe El Îl vede pe Dumnezeu (12:45; 14:9). Cine crede în El credea în Dumnezeu (12:44; 14:1). Cine-L primeşte pe El Îl primeşte pe Dumnezeu (Evanghelia după Marcu 9:37). Cine-L urăşte pe El Îl urăşte pe Dumnezeu (Evanghelia după Ioan 15:23). Şi cine-L onorează pe El Îl onorează pe Dumnezeu (5:23).
Iisus Hristos – Fiul lui Dumnezeu?

Dacă luăm în consideraţie afirmaţiile lui Hristos, nu avem decât patru posibilităţi. A fost fie un mincinos, fie un nebun, fie o legendă, fie Însuşi Adevărul. Dacă spunem că El nu este Adevărul, atunci fie că ne dăm seama de aceasta, fie nu, automat declarăm că una dintre celelalte trei opţiuni este adevărată.

(1) Există posibilitatea ca Iisus să fi minţit când a spus că este Dumnezeu – aşadar, ştia că nu este Dumnezeu, dar intenţionat şi-a indus în eroare ascultătorii, pentru a conferi autoritate învăţăturilor Sale. Cei care cred sincer acest lucru sunt, probabil, foarte puţini la număr, dacă or exista. Chiar şi cei care Îi tăgăduiesc divinitatea tot Îl consideră un Învăţător mare şi integru. Ce nu-şi dau ei seama este că cele două afirmaţii se contrazic reciproc. Iisus nu prea ar mai fi un învăţător mare şi integru dacă a minţit intenţionat tocmai în privinţa celui mai important lucru din învăţăturile Sale: identitatea Sa.

(2) Mai moderată, dar la fel de şocantă, a doua posibilitate ar fi că era sincer, dar Se autoamăgea. Cum am numi noi astăzi pe cineva care zice despre sine că este Dumnezeu? L-am numi nebun şi acesta ar fi şi cazul lui Iisus dacă S-ar înşela tocmai în această privinţă extrem de importantă. Dar dacă analizăm viaţa Sa, nu vom găsi nici măcar o singură dovadă de anormalitate şi dezechilibru – care caracterizează de obicei o persoană cu astfel de tulburări psihice. Dimpotrivă, la Hristos vedem cea mai mare stăpânire de sine posibilă în momentele de criză.

(3) Cea de-a treia posibilitate – Toate afirmaţiile Sale cum că ar fi Dumnezeu ar face parte dintr-o legendă. Mai exact, în secolele al treilea şi al patrulea, adepţii Săi au fost atât de entuziasmaţi încât I-au atribuit nişte cuvinte pe care El Însuşi ar fi şocat să le audă. Şi dacă acum S-ar întoarce pe pământ, i-ar repudia pe dată.

Teoria legendei a fost infirmată categoric de numeroase descoperiri ale arheologiei moderne. Acestea au arătat, fără umbră de îndoială, că cele patru biografii ale lui Hristos au fost scrise în timpul vieţii unor persoane contemporane cu Hristos. Cu ceva timp în urmă Dr. William F. Albright, arheolog faimos în întreaga lume, spunea că nu există nici un motiv pentru a crede că măcar una din Evanghelii ar fi scrisă după anul 70. Căci este de domeniul incredibilului ca o simplă legendă despre Hristos, scrisă sub forma unei Evanghelii, să se fi răspândit atât de mult şi să fi avut acel impact uriaş pe care l-a avut… fără să se fi bazat pe nimic real.

Este ca şi cum cineva din vremea noastră se apucă să scrie o biografie a fostului preşedinte american John F. Kennedy, din care să reiasă că acesta a declarat că este Dumnezeu, că le iartă păcatele oamenilor şi că va învia din morţi. O astfel de povestire este atât de exagerată încât n-ar avea nici o şansă să „prindă" la nimeni, fiindcă mai trăiesc mulţi oameni care l-au cunoscut cu adevărat pe Kennedy. Această „teorie a legendei" nu stă deloc în picioare, dată fiind apariţia timpurie a manuscriselor Evangheliilor.

(4) Singura opţiune este că Iisus a spus adevărul. Cu toate acestea, dintr-un anumit punct de vedere, putem spune că declaraţiile, vorbele nu înseamnă mare lucru. Este uşor să vorbeşti. Oricine poate afirma orice. Au mai fost şi alţii care au pretins că sunt Dumnezeu. Şi eu aş putea susţine că sunt Dumnezeu; şi tu ai putea face acelaşi lucru, însă toţi trebuie să răspundem la o întrebare: „Ce probe aducem în sprijinul declaraţiilor noastre?" În cazul meu nu ţi-ar lua mai mult de cinci minute ca să-mi demontezi afirmaţia; probabil că tot atât ţi-ar lua ca s-o respingi şi pe a ta. Dar dacă vorbim despre Iisus din Nazaret, nu mai e aşa de simplu. El avea dovezi în sprijinul afirmaţiilor Sale. De aceea a spus: „Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine şi Eu sunt în Tatăl" (Evanghelia după Ioan 10:38).
Dovezi din viaţa lui Isus Cristos

Prima: caracterul Său Îi confirmă afirmaţiile. Mulţi locatari ai azilelor de nebuni pretind că sunt nişte celebrităţi sau zeităţi, dar afirmaţiile le sunt infirmate de caracterul lor. Cu totul diferită este situaţia lui Hristos. El este deosebit, unic – precum Dumnezeu.

Iisus Hristos a fost fără păcat. Viaţa Sa era de o calitate atât de rară încât îi putea provoca pe vrăjmaşii Săi cu întrebarea: „Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat?" (Evanghelia după Ioan 8:46). La această întrebare I s-a răspuns cu tăcere… deşi stătea de vorbă cu persoane cărora le-ar fi plăcut să Îi scoată ochii cu vreun defect de caracter al Său.

Când citim despre ispitele cu care S-a confruntat Iisus, nu-L găsim deloc mărturisind că ar fi păcătuit. El n-a cerut niciodată iertare, deşi le-a spus adepţilor Săi să-şi ceară iertare pentru păcatele lor.

Este uimitor faptul că Iisus nu avea deloc acel sentiment de decădere morală pe care îl au şi îl mărturisesc sfinţii şi misticii din toate vremurile. Deoarece oamenii cu cât se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atât sunt mai copleşiţi de defectele, decăderea şi greşelile lor. Într-adevăr, cu cât stai mai aproape de o lumină puternică, cu atât îţi dai seama că… trebuie să te speli. Lucrul acesta este valabil pentru muritorii obişnuiţi şi în sfera moralului.

La fel de izbitor este faptul că Apostolii Ioan, Pavel şi Petru, care fuseseră toţi învăţaţi încă din fragedă copilărie să creadă că păcatul este universal, au vorbit cu toţii despre neprihănirea lui Hristos: „El n-a făcut păcat şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug" (1 Petru 2:22).

Pilat, care numai prieten nu-I era lui Iisus, a spus: „Ce rău a făcut?" Prin aceasta, el recunoştea nevinovăţia lui Hristos. Iar sutaşul roman care a stat mărturie morţii lui Iisus, a spus: „Cu adevărat acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!" (Evanghelia după Matei 27:54).

A doua: Hristos a dovedit că are putere asupra forţelor naturii, putere pe care o putea avea numai Dumnezeu, Cel care crease acele forţe.

El a liniştit o furtună puternică şi valurile învolburate ale Mării Galileii. Aceste lucruri i-au uimit atât de mult pe oamenii prezenţi cu El în barcă, încât au exclamat: „Cine este Acesta de Îl ascultă chiar şi vântul, şi marea?" (Evanghelia după Marcu 4:41). A schimbat apa în vin, a hrănit cinci mii de oameni cu cinci pâini şi doi peşti, a înviat din morţi unicul fiu al unei văduve îndurerate, a înviat fiica unui tată distrus de pierderea copilei sale. Unui vechi prieten i-a spus: „Lazăre, ieşi afară!", înviindu-l din morţi. Este foarte interesant faptul că nici măcar duşmanii Săi nu au tăgăduit această minune; dimpotrivă, au încercat să-L omoare. „Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El" (Evanghelia după Ioan 11:48).

A treia: Iisus a arătat puterea Creatorului asupra bolilor şi asupra afecţiunilor trupeşti. I-a făcut pe şchiopi să meargă, pe muţi să vorbească, iar pe orbi să vadă. A vindecat şi unele probleme de natură congenitală, care nu puteau fi tratate psihosomatic. Cea mai neobişnuită vindecare a fost aceea a orbului, descrisă în Evanghelia după Ioan, capitolul 9. Deşi bărbatul acela nu a putut răspunde întrebărilor puse de conducătorii religioşi, ceea ce se întâmplase cu el a fost suficient pentru a-l convinge. „Eu una ştiu: că eram orb, şi acum văd." „De când este lumea, nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere", a spus el (Evanghelia după Ioan 9:25, 32). Pentru el dovezile erau mai mult decât evidente.

A patra: dovada supremă a Divinităţii lui Hristos a fost învierea Sa din morţi. În cursul vieţii Sale Iisus Şi-a prevestit de cinci ori moartea. A prevestit şi cum va muri şi că după trei zile de la moarte va învia din morţi şi va fi văzut de ucenicii Săi.

Cu siguranţă că aceasta a fost marea încercare: era o afirmaţie uşor de verificat. Fie s-a întâmplat, fie nu s-a întâmplat.

Atât simpatizanţii, cât şi detractorii credinţei creştine recunosc că învierea lui Hristos reprezintă piatra de temelie a credinţei. Apostolul Pavel scria: „Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, şi zadarnică este şi credinţa voastră" (1 Corinteni 15:14). Pavel îşi întemeia întreaga credinţă şi viaţă pe învierea în trup a lui Hristos. Fie înviase din morţi, fie nu. Însă dacă înviase cu adevărat, atunci era evenimentul cel mai senzaţional din toată istoria omenirii!
Dacă Iisus este Fiul lui Dumnezeu…

Dacă Hristos a înviat din morţi, atunci ştim sigur că există Dumnezeu, ştim cum este El şi cum Îl putem cunoaşte personal. Universul capătă sens şi scop şi este posibil să Îl cunoşti pe Dumnezeu chiar şi în zilele noastre.

Pe de altă parte, dacă Hristos nu a înviat din morţi, atunci creştinismul este doar o piesă de muzeu interesantă… atât şi nimic mai mult. Nu are nici un suport real. Deşi este o idee înălţătoare, totuşi, fiindcă nu are nici o bază reală, nu merită să te ambalezi prea mult. Aceasta înseamnă că martirii care s-au dus cântând la lei şi misionarii contemporani care şi-au dat viaţa în Ecuador şi în Congo în timp ce le prezentau Evanghelia şi altora… au fost nişte sărmani naivi.

Detractorii creştinismului îşi concentrează atacurile cel mai adesea asupra învierii lui Iisus, fiindcă s-a observat desluşit că acest eveniment reprezintă esenţa chestiunii. Unul dintre cele mai puternice atacuri împotriva creştinismului a fost iniţiat de un tânăr avocat britanic, Frank Morrison, în jurul anului 1930. El era convins că învierea lui Hristos era doar o fabulă fantezistă. Dându-şi seama că era piatra de temelie a credinţei creştine, s-a hotărât să facă un serviciu întregii lumi, demascând o dată pentru totdeauna această înşelăciune şi superstiţie. În calitate de avocat, considera că are acea capacitate critică necesară unei filtrări precise a dovezilor, admiţând dovezile conform criteriilor stricte care reglementează desfăşurarea unui proces în justiţia contemporană.

Totuşi, în timp ce făcea cercetări asupra cazului de faţă, s-a întâmplat ceva uimitor: a descoperit că acest caz nu era nici pe departe atât de uşor pe cât îşi închipuise. Drept urmare, primul capitol din cartea sa Cine a mişcat piatra? este intitulat „Cartea care nu a vrut să fie scrisă." Aici descrie cum, în timp ce examina dovezile cazului, s-a convins – deşi nu dorea acest lucru – de realitatea învierii trupeşti a lui Hristos.
Moartea lui Iisus

Iisus a murit printr-o execuţie publică pe cruce. Conducătorii de atunci au spus că din cauza unei hule; Iisus a spus că a murit ca să plătească pentru păcatele noastre. După ce a fost torturat în mod groaznic, picioarele şi încheieturile mâinilor I-au fost pironite pe o cruce, unde a fost lăsat să atârne, murind apoi prin asfixiere lentă. Pentru a se asigura că este mort, soldaţii romani I-au înfipt o lance în coaste.

Trupul Său a fost înfăşurat apoi în pânză de in îmbibată cam cu 50 de kg de mirodenii lipicioase şi a fost pus într-un mormânt săpat în stâncă. După aceea un bolovan de 1 1/2- 2 tone a fost rostogolit la intrare, blocând-o total. Întrucât Iisus anunţase public că va învia din morţi după trei zile, au fost lăsaţi şi câţiva soldaţi romani drept santinelă. În plus, intrarea în mormânt a fost sigilată cu sigiliul roman oficial, declarându-se astfel mormântul proprietate romană.

În ciuda tuturor acestor precauţii, după trei zile trupul lui Iisus nu mai era acolo. Numai îmbrăcămintea Sa funerară mai rămăsese acolo, păstrând exact forma trupului Său. Bolovanul care sigila intrarea în mormânt a fost găsit pe o pantă, la distanţă de mormânt.
A fost învierea lui Iisus doar o legendă?

Prima explicaţie a învierii lui Iisus a fost că ucenicii I-au furat trupul! În Matei 28:11-15 vedem care a fost reacţia conducătorilor religioşi când gărzile le-au adus ştirea – de neînţeles şi enervantă – că trupul lui Isus dispăruse. Le-au dat bani soldaţilor, zicându-le să le spună oamenilor că ucenicii veniseră în timpul nopţii şi Îi furaseră trupul, în timp ce ei, soldaţii, dormeau. Explicaţia aceasta era atât de şubredă încât Apostolul Matei nici măcar nu s-a ostenit să găsească argumente contra ei! Ce judecător ar sta să te asculte spunând că ştii tu că în timp ce dormeai, vecinul ţi-a intrat în casă şi ţi-a furat televizorul? Cine ştie ce se întâmplă în jurul lui când doarme? O astfel de mărturie ar provoca râsete în orice tribunal.

În plus, avem de-a face şi cu un lucru imposibil din punct de vedere psihologic şi etic. Tot ceea ce ştim despre ucenici, despre caracterul lor, ne face să ne dăm seama că nu ar fi furat nicidecum trupul lui Hristos. Dacă ar fi făcut aşa ceva, însemna că răspândeau în mod deliberat o minciună, care avea să înşele numeroşi oameni şi să le provoace moartea a mii dintre ei. De asemenea, dacă presupunem că unii ucenici ar fi uneltit să-I fure trupul, era imposibil apoi să fi ascuns acest lucru de ceilalţi ucenici.

Fiecare ucenic a avut de înfruntat o încercare: a torturilor şi a martirajului, pentru declaraţiile şi convingerile proprii. Oamenii sunt gata să moară pentru ceea ce cred că este adevărat, chiar dacă acel lucru este, în realitate, o minciună. Însă niciodată nu vor fi gata să moară pentru o minciună, ştiind că este o minciună. Dacă putem fi siguri că cineva spune adevărul, acest lucru se întâmplă pe patul de moarte. Iar dacă ucenicii Îi luaseră trupul lui Iisus, deşi Hristos era încă mort, tot nu am putea explica aşa-zisele Sale apariţii după Înviere.

O a doua ipoteză ar fi că autorităţile, iudaice sau romane, au mutat trupul de acolo! Dar de ce? Din moment ce tot puseseră gărzi la mormânt, ce rost mai avea să-I mute trupul? De asemenea, cum se face că autorităţile au păstrat tăcerea atunci când apostolii au început să predice în Ierusalim, cu îndrăzneală, despre învierea lui Iisus? Conducătorii religioşi fierbeau de furie şi au făcut tot ce le-a stat în puteri pentru a împiedica răspândirea mesajului că Iisus a înviat din morţi: i-au arestat pe Petru şi pe Ioan, i-au bătut şi i-au ameninţat, încercând astfel să le închidă gura.

Dar şi-ar fi putut rezolva problema foarte uşor. Dacă trupul lui Hristos ar fi fost la ei, ar fi putut să-L arate într-o paradă pe străzile Ierusalimului. Cu o singură lovitură ar fi reuşit să înăbuşe creştinismul în faşă. Faptul că n-au făcut asta este o dovadă elocventă că nu aveau trupul lui Hristos.

O altă teorie răspândită este aceea că femeile au greşit drumul, ducându-se la un alt mormânt, din cauza ceţii dimineţii şi fiindcă erau sfâşiate şi copleşite de durere. Şi atunci, în supărarea lor, şi-au închipuit că Hristos înviase… dat fiind că mormântul era gol. Cu toate acestea, şi teoria de faţă cade, din pricina aceluiaşi motiv ca şi precedenta. Dacă femeile au greşit mormântul, cum se face că marii preoţi şi ceilalţi vrăjmaşi ai credinţei nu s-au dus la mormântul adevărat să scoată trupul lui Iisus de acolo? Mai apoi, este de neconceput ca şi Petru, şi Ioan să facă aceeaşi greşeală… şi atunci, cu siguranţă, Iosif din Arimateea, proprietarul mormântului, ar fi rezolvat dilema. În plus, nu trebuie să uităm că aici nu era un cimitir public, ci un loc de înmormântare privat. Prin urmare, nu exista prin apropiere vreun alt mormânt care să le îngăduie să facă această greşeală.

Pentru a explica faptul că mormântul era gol, s-a mai avansat o altă teorie: a leşinului. Conform acestei teorii, Hristos nu a murit, de fapt. Din greşeală s-a raportat moartea Lui, dar, de fapt, El doar leşinase din cauza epuizării fizice, a durerilor şi a sângelui pierdut. Iar când a fost aşezat în mormântul rece, a înviat. A ieşit din mormânt şi S-a arătat ucenicilor Săi, care au crezut, în mod eronat, că înviase din morţi.

Această teorie este de dată relativ recentă; a apărut prima dată la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Este interesant de remarcat că dintre toate atacurile violente la adresa creştinismului, de-a lungul istoriei, nici o teorie de acest gen nu s-a perpetuat încă din vechime. Toate declaraţiile din vechime afirmă cu tărie moartea lui Iisus.

Dar hai să presupunem pentru câteva clipe că Iisus a fost îngropat de viu şi a leşinat. Putem oare crede că a supravieţuit trei zile într-un mormânt umed, fără hrană, fără apă, fără nici un fel de îngrijire? Ar fi avut puterea să iasă din hainele de înmormântare, să împingă la o parte bolovanul cel greoi de la uşa mormântului, să biruiască gărzile romane şi să umble kilometri întregi pe propriile picioare… pe acele picioare care fuseseră străpunse cu piroane?! O astfel de teorie este mai improbabilă chiar decât realitatea simplă a învierii lui Isus.

Chiar şi criticul german David Strauss, care nu crede nicidecum în învierea lui Isus, a respins această teorie, considerând-o neveridică. Iată cuvintele sale:

Este cu neputinţă ca cineva care tocmai a ieşit din mormânt, pe jumătate mort, care merge târându-se, fiind slăbit şi bolnav, care are nevoie de îngrijire medicală, de bandajare, de o îngrijire atentă şi care, în cele din urmă, a cedat suferinţei, să le fi lăsat ucenicilor impresia că a biruit mormântul şi moartea… că este Prinţul vieţii.

În ultimă instanţă, dacă teoria aceasta este corectă, înseamnă că Hristos însuşi S-a implicat în nişte minciuni evidente. Ucenicii Săi credeau şi predicau că murise şi apoi înviase din morţi. Dar Iisus nu a făcut nimic pentru a destrăma această convingere; dimpotrivă, a încurajat-o.

Singura teorie care oferă o explicaţie convingătoare a faptului că mormântul era gol este învierea din morţi a lui Iisus Hristos.
Ce înseamnă pentru tine viaţa lui Isus Hristos

Dacă Isus Hristos a înviat din morţi, dovedind astfel că El este Dumnezeu, atunci înseamnă că El este viu şi astăzi. Şi nu doreşte doar închinarea noastră; doreşte să Îl cunoaştem şi să vină în viaţa noastră. Iisus a spus: „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine" (Apocalipsa 3:20).

Carl Gustav Jung spunea: „Nevroza principală a vremurilor noastre este goliciunea spirituală." Toţi ne dorim din suflet ca viaţa noastră să aibă sens, să aibă profunzime. Ei bine, Iisus ne oferă o astfel de viaţă, bogată, plină de sens, printr-o relaţie cu El. Iisus a spus: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug" (Ioan 10:10).

Întrucât Iisus a murit pe cruce, luând asupra Sa toate păcatele întregii omeniri, este acum în măsură să ne acorde iertarea Sa, să ne accepte aşa cum suntem şi să ne cheme la o relaţie personală cu El.

Îl poţi invita pe Iisus Hristos să vină în viaţa ta chiar în clipa aceasta. Îi poţi spune: „Doamne Isuse Hristoase, îţi mulţumesc că ai murit pe cruce pentru păcatele mele. Te rog să mă ierţi şi să vii în viaţa mea chiar acum. Îţi mulţumesc că îmi oferi ocazia de a avea o relaţie personală cu tine, de a Te cunoaşte."

Si mai sunt si alte dovezi, ZECILE DE MILIOANE de marturii cu minuni ale Sfintilor(intermediari intre om si Dumnezeu). Marturii cu experiente ciudate, deosebite, minunate, vindecatoare.Sunt milioane.Crede-ma.Oamenii nu mint, pot minti 1 milion maxim, dar zeci de milioane nu.Citeste despre MINUNILE Sfantului Nectarie, a vindecat si cancerul si tumorile.Nu toate.Dar a vindecat.Citeste despre Sf.Nectarie pe internet.
Si sunt muuuuulti alti Sfinti!
Sa nu uitam si simplele povesti de viata ale oamenilor.Si multe altele.Sa nu uitam si de argumentele rationale.Tot pe site-ul acela gasesti un articol:''Existenta'' care iti explica ca trebuie si e necesar si EXISTA Dumnezeu.Acum daca ai ochi sa vezi, vezi daca nu.Asta e.Numai bine

Citeste despre Minunile Sfantului Nectarie. Eventual cumpara sau imprumuta o carte despre minunie lui.Vei vedea ca sunt si marturii ale doctorilor,medicilor, dovezi, sunt si marturii simple, complexe, o gramada.FOARTE MULTE! MILIOANE, chiar sute de milioane! Dumnezeu lucreaza prin Sfinti.De ce vorbesti daca nu citesti cateva marturii, vreo 20-30.Vei vedea oameni vindecati de cancer, tumori care au disparut deodata, medici vindecati, medici martori la vindecare si alte multe lucruri fenomentale si surprinzatoare.Chiar eu am avut o experienta de nivel mediu in care Dumnezeu pot sa spun ca, El, Chiar a facut o dovada de iubire, o minune.M-a vindecat.Sunt sigur 100% ca El a fost.Concidente nu pot fi fiindca sunt prea multe si e prea ilogic sa crezi ca e la intamplare.Defapt cum sa crezi ca SUTELE DE MILIOANE sau MILIOANELE de marturii sunt minciuni? CUm sa crezi ca sunt la intamplare si nu are ca si cauza o interventie DIVINA, supranaturala? E ilogic, lipsit de sens.Citeste.Vezi.Citeste despre moarte clinica.Dar citeste cartea cu Sf.Nectarie.Si atunci ai putea sa iti dai cu parerea, ai avea dreptul.Multi se ung cu ulei sfant de la candela Sf.Nectarie(manastirea cu moastele Sfantului se afla in Bucuresti, Radu Voda se numeste) si deodata, a doua zi sau mai tarziu sau mai devreme sau imediat simt o stare de liniste, BINE, vindecare.Multi se vindeca si le dispar necazurile.Autosugestie? NU cred.Coincidenta? Nu cred.Sunt prea multe.Si sa fim seriosi, nu ma pot ruga de exemplu la un stilou sa ma vindece, pupandu-l gata sunt vindecat, dar daca te rogi la Sf.Nectarie,mai ales la DUMNEZEU Iisus Hristos sau la Maica Domnului si alti Sfinti te vindeci.SUNT repet MILIOANE SI SUTE DE MILIOANE! De marturii.Deci sa crezi ca sunt doar coincidente, autosugestie e cam naiv, ilogic, irational.

Stii care-i diferenta dintre hombre si tine? El vorbeste din experienta de viata, iar tu din citite si auzite. Trage tu concluzia.

Exista cu adevarat, il cheama Iehova si sunt dovezi istorice si arheologice cu privire la El.

Nu dragă, nu-s atât de prost dar nici retardat să cred că "tot ce zboară se mănâncă ". Ți-am spus că ești subiectivă.

Dumnezeul Biblic NU exista!
EL Dumnezeul a fost FURAT de la religia mozaica tot atunci cand crestinii au FURAT si Biblia religiei mozaice!

Daca avem dovezi atunci nu mai avem atei.
Si chiar de ei nu aveam de gand sa ma impiedic in Rai.

Mai fratie, daca oasele alea facea ce credeti voi, mai mergea bolnavi la spital? Tipa aia care spune ca afost vindecata de cancer la stomac de sfantul de fapt a primit tratament din America (care la noi nu se gaseste, anul 2006) de la un medic roman Oana stabilit acolo. A luat tratamentul in alternanta cu rugaciunile ei la sfantu,
"eu ştiu cine m-a ajutat: MAICA DOMNULUI şi SFÂNTUL NECTARIE! Lor m-am rugat mereu şi în paralel cu aplicaţiile-şoc presupuse de tratament, m-am uns cu mir din candela Sfântului, ceea ce fac şi în prezent. După un an de la acest minunat rezultat, am mai avut o intervenţie chirurgicală, deoarece îmi rămăsese de dinainte un mic polip endocervical, care mi-a fost acum extirpat. Anul acesta, în 2010, când am fost la ultimele amalize, mi s-a spus că rana e vindecată, că nu au mai crescut niciun fel de formaţiuni, ba chiar până şi cicatricele au dispărut, cu excepţia uneia mici…"
Acum judecand rational sfantul s-au "aplicaţiile-şoc presupuse de tratament" a vindecat cancerul.
Daca nu avea tratamentul era de mult dusa dupa sf. Nectarie.

Dar tu ești sigur că ajungi în Rai? Baftă atunci!

Si eu am avut o experienta de viata in care puteam sa fiu mort sau la pat toata viata. Vorbesc serios.Am avut momente de disperare si eram satul de viata.Nu aveam liniste, fericire, nimic, nimic.2-3 ani am suferit.Nu pot sa spun ca a fost o suferinta groaznica, dar medie.Si m-a facut sa cred in Dumnezeu.El mi-a aratat ca ma iubeste.Si au fost prea multe coincidente care eu le zic minuni, nu coincidente.Sunt prea multe lucruri bizare care mi s-au intamplat. Exista Dumnezeu sau un Creator.Asta e sigur.Si eu vorbesc din experienta personala dar si din carti,citate, lucrari pe care le-am studiat si le studiez ca inca sunt novice spre mediu. Oricum, am avut o copilarie fericita, perfecta si o adolescenta dezastruoasa pana acum.Iar anul asta am iesit la liman, de 1 an jumate.Trage tu concluzia.Dar inca mai am de luptat, de fapt toata viata lupt, lupt pentru Hristos.Cand o sa aveti experiente de viata ca ale mele sau ca ale multor oameni care au suferit si mai mult, atunci sa vad ce faceti, in ce credeti etc. Oricum stiu, nu e necesar sa ai o boala ca sa crezi in Dumnezeu desi uneori boala te aduce la suprafata, la Adevar. Oricum fiecare crede in ce vrea.
Numai bine

Sunt unele experiente de-a dreptul surprinzatoare, altele medii si mici, normale, simple.Asa le clasific eu personal.
Oricum nu poti,nu imi sta in fire mie si nici multora sa crezi ca vindecarile, marturiile, experientele, binele dupa rugaciune puternica si sincera au ca si cauze, pure intamplari.Cum sa fie totul la intamplare? E hilar.E ilogic,irational. Daca ar fi totul la intamplare lumea,tot ce ne inconjoara,Universul si corpul uman,inteligenta,geniile si toate toate frumusetila,toata COMPLEXITATEA lucrurilor, corpului uman, Universului ar fi ilogica, irationala, neargumentata.COMPLEXITATEA lucrurilor fac sa exista un Creator.Si gandirea Intelligent Design.INTELLIGENT DESIGN! Cum sa crezi ca ai evoluat, dintr-o maimuta? Sau sa crezi ca totul e la intamplare? Fara niciun scop, tel, logica.E total eronat. Oricum e doar parerea mea si a multora care sustin Intelligent Design-ul. Oricum fiecare crede in ce vrea.

Prietene, tu ai auzit de Inteligent Design de puțin timp căci e o teorie nouă ce nu are nici un fundament științific ci doar speculații la fel ca cele biblice. Tu spui că nu e o întâmplare când din 100 de oameni cu cancer, care au fost credincioși, doar unul se "vindecă" deși mă îndoiesc căci în cele mai multe cazuri boala s-a reactivat. Unde e minunea și unde e întâmplarea?
Sunt mulți atei care s-au vindecat de boli cărora doctorii nu le-au dat șanse de vindecare dar ei nu au pus aceste vindecări în cârca vreunui zeu.
Tu încă trăiești pe spatele părinților tăi și ai o atracție spre supranatural și e normal ca lipsa de experiență și înclinația ta să te determine să crezi asemenea falsuri.
Tu dacă visezi noaptea c-ai vorbit cu Dumnezeu, a doua zi începi să împrăștii halucinația ca pe o binecuvântare. Stai liniștit că nu "tot ce zboară se mănâncă " și studiază cărți științifice și nu științifico-fantastice!

"Cum sa crezi ca ai evoluat, dintr-o maimuta?"
Avem stramos comun, care a disparut iar noi si cimpanzeii bonobo avem in comun 98, 4 dn ADN.
Tu cum poti sa crezi ca esti facut din ţărână si ti-a suflat un pârţ in nas si instant te-ai facut viu cu toata uzina care functioneaza in corpul uman. Nu ti se pare ca asta e o fâsâitură fara nicio noimă? Sa crezi asta si alte aberatii doar pentru ca te incanta ideea vietii vesnice, ca are cine sa te apere si sa te ajute daca te rogi!?

Creatia lui Dumnezeu si Creatorul e mult mai complex decat iti imaginezi.Are multe lucruri, lature, parti, etape etc.E mult mai diferit de cum ai zis tu asa ironic si batjocoritor.
Noi nu credem in Dumnezeu doar ca se protejeze ci pentru ca ne-a dovedit ca exista.Si El exista sigur.Mi-a demonstrat mie personal si altor sute de milioane de oameni.

Nu va demonstrat nimic, aveti o credinta oarba in orb, si atat.

Nu esti singurul care ai avut experiente nefericite in viata. Tu ai impresia ca doar credinciosii au trecut prin necazuri? Si eu am trecut... dar nu am avut motive plauzibile sa-mi raspund cu Dumnezeu la ele. Uite, iti spun un secret, minunile nu cresc pe garduri! Nici macar Dumnezeu(sa presupunem ca ar exista) nu se baga peste legile fizicii, nici peste liberul albitru. Totul este natural, evolutiv, cauza si efect. O minune ar sfida legile fizici, care sunt fluente si aceleasi, ar intrerupe lantul, l-ar strica.
Eu zic sa lasi sfintii si minunile ca nu exista asa ceva(parerea mea).
Esti liber sa crezi ce vrei.

Pai,cauza,efect.Si cum e inceputul a tot ce exista? Big-Bang? Nu creed deloc.Sunt multe intrebari, multe lucruri ilogice la gandirea tip Big-bang.Si gandeste-te,nu trebuie sa fi existat o cauza PRIMARA,SUPRANATURALA,INTELIGENTA(sa-i zicem asa) ca sa creeze tot,sa dea drumul la sirurile cauza,efect.Un fel de cauza care genereaza toate efectele sau cauza care da drumul la cauza,efect,cauza,efect.
Intelligent Design mi se pare,chiar daca,consideri ca zici ca sunt doar niste idei, argumente nefondate, mi se pare deci destul de inteligent si LOGIC! Sunt cateva documentare, filmulete pe youtube sau pe internet despre faptul ca este IMPOSIBIL sau ILOGIC sau in cel mai rau caz putin probabil sa nu exista un Creator, aici nu vorbesc de Dumnezeu cel din Biblie ci de un Creator.O forta inteligenta etc.Am mai vorbit lucrurile astea.Sunt multe informatii si in carti despre acest lucru.Totusi tin sa inclin balanta adica sunt mai multe argumente nefondate cum ii zici tu, dar logice ca exista Dumnezeu decat ca nu exista.
Si mai sunt si argumentele crestine, care le tot dau pe aici, articolul Dincolo de credinta oarba si altele de pe site-urile crestine cu argumente.Si sunt si alte multe motive.
Eu cred ca niciodata nu se va intampla sa fie doar crestini sau doar cei ce cred intr-o divinitate pe Terra, ci mereu o sa exista crestini, atei, deisti, teisti, etc.In fine.Parerea mea.Pana la urma aici e vorba de credinta, e optionala, libera asa cum ai zis tu.Dar nu poti sa spui deloc 100% (!) ca nu exista Dumnezeu.
El exista, credinta mea, a milioane de alti oameni, sute de milioane etc.
Sunt si atei multi recunosc.
Asta e.
Un lucru e sigur.Se va afla raspunsul 100%.Sau nu crezi asta? Poate candva.Ssau dupa moarte.Sau cine stie.

Eu spun ca este un mit, hai oameni buni, suntem in sec 21, inca mai credem in dumnezeu? inca mai... suntem spalati pe creier de popi si de cei care impart pliante " isus a inviat(sau decedat) " Totusi,am inteles indoctrinarea cu care suntem de mici copii invatati, ni se baga cu forta pe gat, si auzim adesea ede mici copii " iti taie popa limba daca mai vorbesti urat " Na sigur, vad ca inca se mai merge pe premiza "creatorului suprem " oameni buni, de exista asa ceva, ori ne facea perfecti, ori ne omora.

Multi crestinii ar putea povesti cum a actionat Dumnezeu in viata lor chiar si eu pot. Dar daca povestesc multi vor spune ca bat campi si atei vor avea o atitudine negativista, asa ca ce rost are sa povestesc?

Tuturor li se întâmplă lucruri extraordinare în viață. Tu te crezi special?

Bravo likeeeeeeeeeeeeee

1 nimeni nu crede in dumnezeul din biblie si doar in ajutorul care vine o data cu acea credinta

2 acel ajutor, speranta nu are nevoie de dovezii de nici un fel, credinta ca definitie e lipsa dovezilor

3 biblia e un mit furat din alte miturii, daca lumea chiar ar crede in isus ar fi foarte diferita, dar nimeni nu crede, macar noi ateii recunoastem asta

"El exista, credinta mea, a milioane de alti oameni, sute de milioane etc."
Mereu bagi la inaintare spre convingere ca milioane si sute de milioane cred, insa nu crezul unui numar mare poate demonstra ca e si adevarat. Hai sa-ti insir cateva crezuri in masa de la noi; Englezi importau tractoare de la noi sa faca lame de ras iar nemti sa le topeasca, italieni importau sticla pentru ca ii interesa ambalajul de lemn, nemti importau rosii pentru ca ii interesa lemnul de la lădiţe, francezi aveau la nationala o maimuta in poarta, un jucator de fotbal celebru (al carui nume imi scapa) avea sigiliu la un picior si nu avea voie sa suteze cu el ca era periculos de puternic, intr-un final si-a rupt sigiliu de la picior, a sutat la poarta si a omorat maimuta francezilor, Ceausescu vorbea peltic ca-i taiase varful limbii in puscarie la Jilava, In timpul invaziei din Cehoslovacia rusi au incercat sa intre si la noi si a trimis trei tancuri, iar noi care aveam laser lasat de Henry Coanda le-am topit si rusii s-au retras etc. Toate aceste năzdrăvanii se stiau pe toata suprafata tarii inainte de 1989 si erau crezute de milioane de oameni, asta inseamna ca erau si adevarate? Ti-am dat exemple traite nu citite s-au auzite.