Imi este foarte frica de moarte. Ma gandesc in fiecare zi cu groaza ca intr-o zi nu voi mai fi. Desi am avut si am o viata destul de dificila cu multe suferinte psihologice si chiar unele probleme fizice nu vreau ca ea sa se sfarseasca. Voi cum ati scapat de frica de moarte? In fiecare zi cand ma culc mi-e frica ca daca nu ma mai trezesc a doua zi? Nu vreau sa mor,vreau sa ma bucur cat mai pot de viata,dar moartea si posibilitatea mortii nu imi ies din cap,mereu am fost asa,adica de mic,nici nu pot sa ma bucur mult de viata caci ma gandesc la moarte.
Am fost la psiholog,nu m-a prea ajutat,iau antidepresiv dar nu ma ajuta in sensul asta,gandul si frica ramane,fiindca e vorba de cel mai rau lucru de pe Pamant,moartea.
Mi-e ciuda ca viata in general a tuturor atarna de un fir de ata,e vulnerabila si supusa mortii si ma gandesc logic ca poti sa mori oricand,asa si este, putem muri oricand, doar sunt pline stirile de tot felul de vesti de decese.
Oare cum sa ma linistesc si sa nu ma mai gandesc atat la moarte?
Cand eram mic ma trezeam si plangeam cand ma gandeam ca odata eu voi muri, nu doream sa accept asta si nici acum nu prea accept, mi-e frica, am multe regrete si mi-as dori sa traiesc macar 50 de ani.
Vreau sa nu imi mai fie frica de moarte dar cred ca nu e posibil. Voua nu va e frica?
Sper sa exista viata de dincolo, un loc mai bun, o lume mai buna dupa, ca altfel e destul de nasol.

Romanii au o vorba, de ce ti-e frica, nu scapi.

De ce sa imi fie frica de moarte cand este inevitabila? Ni s-a dat fara sa o cerem si ni se ia fara sa fim intrebati.

Dupa ce ai murit, nu mai ai nici o problema, deci nu e chiar asa de rau.

Chinezii traiesc cu gandul ca ziua de maine ar putea fi ultima zi din viata. Nu ca la noi unde lumea te intreaba "dar tu unde te vezi peste 10 - 20 de ani?" Mentalitate diferita.

E ca un somn, dar fara vise.

Viata se da la pachet cu moartea. Viata fiind finita, cine iti da viata, iti da si moartea. Povestile primitive cu viata vesnica sunt niste falsuri si nu pot genera viata vesnica. Nimeni nu are viata vesnica. Frica de moarte e continuta in "bios-ul" cu care ne nastem si e rezultatul evolutiei. Frica ne face sa fim mai atenti la tot ce facem asa incat sa traim cat mai mult, insa pana la urma toti murim.

Se numeste tanatofobie, este teama patologica de moarte si nu, nu o avem si noi; teama de moarte este naturala, dar cea patologica, obsesiva, este destul de rara.

Deci, eu care m-am nascut cu mintea inca in viata anterioara, nu stiu cum as putea ajuta pe speriatii care nu inteleg. Si zici ca viata ti-o petreci gandindu-te la chestia asta?
Cand eram copila, nu intelegeam ce-s amintirile astea, lucrurile astea care le stiam, nu se potrivesc cu lumea in care traiesc, si frica mea era "viata", si trebuia sa ascund inauntrul meu. Eram asa prostanaca, aveam un lucru in fata si nu stiam unde sa-l caut.
Cauta preoti indieni (budisti, hindusi) Cred ca sunt preoti budisti in Romania care te pot ajuta. Meditatie, mantra, karma, samskara. Daca nu intelegi singur. Dah, mai e si cuvantul yoga, asana. Poate mai editez.

Frica de moarte nu-i din pricina morții, ci din pricina vieții. Vrei, așadar, să nu te temi de moarte? Trăiește creștinește! Celui ce se teme de Domnul, bine-i va fi întru cele de pe urmă (Iisus Shah 1, 13). Cine a trăit bine, nu poate muri rău. Cine este pregătit de moarte nu se teme de nici o moarte, chiar daca va veni pe neașteptate. „El moare pentru că nu moare".