Mi-e foame. Exista un lucru numit mincare, care sa satisfaca aceasta cerinta a corpului meu. Mi-e sete. Exista un lucru numit apa. Mi-e frig. Exista Soarele. De ce atunci nu pot accepta ca, atunci cind nu sunt iubit, sau cind cel iubit m-a parasit sau m-a dezamagit, exista un "lucru" numit Dumnezeu, care, fiind dragoste desavirsita, e capabil sa implineasca pe deplin si aceasta nevoie sufleteasca a mea? Daca El nu exista, de ce avem atit de mare nevoie sa ne simtim iubiti? Dragoste perfecta din partea uni om, nu exista in lumea asta. O mincare buna poate satisface foamea pe deplin, apa (sau berea pentru unii ) poate satisface setea, de ce un om nu imi poate satisface setea de dragoste pe deplin? Sau daca chiar poate, de ce sunt atit de putine cazurile in care acest lucru se intimpla?

Ura nu exista prin ea insasi. Daca nu ai sti ce e dragostea, nu ai stii nici ce e ura. E ca si lumina cu intunericul. Intunericul nu e ceva anume, e doar absenta luminii, la fel si cu ura, e absenta dragostei. Ca asta se manifesta printr-un sentiment, e normal, suntem oameni, si un anumit tip de sentiment trebuie sa avem, altfel am fi masini, iar cind dragostea dispare, sentimentul care apare e ura. De aceea, cu cit iubesti pe cineva mai mult, se zice ca cu atit mai mult il vei uri cind se va desparti de tine.

Poti cu adevarat sa te simti asa de iubit de cineva asa cum poti sa iti potolesti foamea sau setea?

Ceea ce zici tu inseamna ca unele din cele mai frumoase fapte facute in istoria omenirii au fost facute de minti facute sub puterea autosugestiei. Oare sa fie chiar asa? Are autosugestia puterea de a trimite la propria moarte niste oameni?

Asta ma intreb si eu de vreo 2 ani.Nu stiu.Chiar as vrea sa stiu,sau macar sa fac ceva sa nu-mi mai placa de x.Dar Nu Pot. Ii stiu si defectele, si calitatile, si mirosul, l-as recunoaste doar de la o simpla atingere.
Asta m-am intrebat si eu!
Daca tot se numeste iubire, atunci de ce nu e iubire in adevaratul sens al cuvantului!?
Apropo,"El" exista.
Nu Dumnezeu e de vina ca sentimentele oamenilor nu sunt reciproc.
Cupidon asta...tot pe unu loveste, ci nu pe amandoi!

Da,pot atat timp cat stiu cine ma iubeste.

Chiar ai dreptate in mare parte, dar daca nu mai iubesc pe cineva nu inseamna ca il urasc, pot fi si indiferent la adresa acelei persoane.

Da, de ce nu? Este posibil si chiar foarte probabil.
Diferenta intre noi este simpla, tu explici faptele oamenilor prin implicarea unei entitati, iar eu o explic din punctul de vedere al psihologiei umane.
Nu sunt intratat de arogant sau atat de tintuit de o idee si recunosc sincer ca este o posibilitate ca eu sa ma insel iar tu implicit sa ai dreptate, insa exista aceiasi posibiliate ca tu sa fii cel care se inseala in privinta actiunilor oamenilor iar ca eu sa am dreptate. Este o chestiune de convigeri, eu consider ca... si tu consideri ca...

Da, corect! Unul dintre noi se inseala, altul spune adevarul. Dar care e cel ce spune adevarul? La asta trebuie sa ajungem. Oricum, tu nu zici lucruri rele, in ce priveste psihologia, trebuie sa iti dau dreptate, insa si tu ai zice adevarul daca ai tine cont de Entitate. Unele din argumentele mele forte stau tocmai in faptul ca rastoarna toata psihologia umana. E ca si descoperirea planetei Pluto. Cind a fost descoperita, nu a fost vazuta. Se stie ca a fost observata o anomalie pe orbita planetei Neptun, care a dus la concluzia ca trebuie sa existe o alta planeta care sa influenteze miscarea planetei Neptun. La fel e si cu oamenii. Exista o infuenta psihologica majora, care nu o poti explica prin psihologia normala a individului decit daca apare acea Entitate care influenteaza viata omului si o face sa fie anormala din punct de vedere psihologic. Un exemplu: In loc sa fiu trist, disperat ca imi arde casa cu toate lucrurile, eu stau calm si linistit, stiind ca toate se vor rezolva cu bine. Si asa a fost - am trait experienta asta, In mod normal, toti cei care i-am cunoscut ca avind o asemenea experienta au fost afectati psihic, eu am scapat datorita influentei Entitatii.

Nu esti singurul care a scapat de o boala terminala urata(si nu numai), au mai scapat si altii(cu sau fara imaginatie), iar la multi dintre ei imaginea din imaginatie este diferita de a ta(alta religie).
Tu vrei sa crezi ca a fost o minune, te autosugestionezi in favoarea credintei tale.

Imi pare rau pentru exeperienta ta, sincer, insa vad ca tii sa ai dreptate in aceasta discutie. Nu ai de unde sa stii ca entitatea te-a ajutat psihic. Creierul uman, psihicul mai ales este inca un taram in continua explorare. Se stiu multe insa despre el, un fapt fiind acea tarie psihica in momentele mai putin placute in viata. Nu toti o au fiindca suntem diferiti. Uite ca iar explic punctul meu de vedere doar prin intermediul psihologiei.
Ca sa nu o mai lungim este exact cum am zis Cristi, eu consider ca x se explica prin... iar tu consider ca x se explica prin... Partea amuzanta este ca amandoi credem ca avem dreptate, eu unul sunt convins din prisma psihologiei umane iar tu esti convins de argumentele tale datorita credintei. Eu nu zic ca nu este o posibilitate ca o entitate sa se implice in psihicul omului, tot ce spun este ca eu personal nu cred, din varii motive printre care si psihologice. Nu as putea sa zic "ca nu ai dreptate, nu este posibil" pentru ca nu le stiu pe toate, insa din ceea ce stiu, din carti si articole despre psihologie imi pot permite sa afirm, zic eu, cele afirmate pana acum. Daca eu nu cred in Dumnezeu tot din n motive, de asemnea nu voi putea crede in aceasta tangenta a unei divinitati cu psihicul uman insa nu pot sa afirm ca nu exista nici o posibilitate, caci (si cred ca ma repet) ea ar fi, insa eu cred ca sunt slabe sanse ca ea sa fie valida, cum de altfel tu crezi ca este o probabilitate mare ca ea sa fie valida.

Blablabla. Poveşti.

De ar gindi si s-ar exprima toti ca tine, ce bine ar fi!
Da, asa e, fiecare in dreptul lui crede ca ce stie el e mai bine, si, dupa cum ai zis, nu le stim pe toate incit sa ne pronuntam in mod absolut. Eu cred pentru ca am vazut multe la viata mea, am experimentat multe in acest sens, si daca as da toate la o parte, as ajunge la probleme psihice si mentale serioase, pentru ca toate au o logica, si aceasta logica ducindu-se, nu as mai ramine cu nimic. E ca si cind vezi mereu cerul ca fiind albastru, iar mai apoi, dupa ani, descoperi ca poate fi si rosu. Poti avea un soc in acest sens, pentru ca tu altfel sti realitatea. Dar si in cazul tau, faptul ca sti de ce nu crezi, nu e de lepadat. Asta e ce sti tu, si tu stii mai bine de ce crezi asa. Oricum, adevarul e pe undeva. Si mi-ar place ca cel ce greseste dintre noi, sa il descopere.

Da. Poate ca povesti. Dar adevarate!

Şi cum ziceam. Vorbăria multă nu face viaţa mai bună.

Oare asa sa fie? Cum ar fi pentru voi, fetele, pentru tine ca fata, sa nu poti vorbi cind vrei? Hai, stiu ca fetelor, femeilor le place mult sa vorbeasca, si cu cit mai mult, cu atit mai bine!

Să şti că eu nu sunt vorbăreață.

Acel om ce nu-ti poate oferi dragoste deplina, inseamna ca nu este omul potrivit sa o faca. Rari sunt acei oameni perfecti unul pentru altul care s-au gasit, s-au completat si nu au mai avut nevoie de nimic. Dragostea adevarata inseamna cand persoana opusa devine totul pentru tine, cand tu devii totul pentru ea, cand ajungeti sa va intelegi reciproc, sa fiti cei mai fericiti indragostiti si cei mai buni prieteni.

OK, e perfect adevarat ce spui tu, dar de ce sunt asa de rari acei oameni? De ce dragostea aceea care sa te implineasca pe deplin e atit de rara incit para inexistenta? De ce nu e ca si mincarea, cind mai mereu gasesti ceva care sa te satisfaca pe deplin?

Pentru ca dragostea este un dar unicat, si nu toti o pot intelege pe deplin, multi o considera o prostie si majoritatea habar n-au ce inseamna dragostea adevarata. Dragoste adevarata nu inseamna doar sa te imbratisezi cu persoana iubita si sa zici ce calda esti. Dragostea adevarata inseamna atunci cand o vezi sa te topesti, sa fii cu gandul numai si numai la ea, sa fii in stare sa-ti dai viata pentru ea, tot faci sa o faci pentru binele ei, atunci cand ii simti corpul aproape de al tau, sa incepi sa tremuri si sa-i prelingi usor obrazul pana la gat, si de la gat in jos, si tot asa, sa te uiti in ochii ei si sa nu te mai saturi. Dragostea adevarata este atat pe implinire spirituala cat si fizica. Daca este partiala, atunci nu se mai cheama dragoste adevarata.