Oamenii religioși in general și cei profund religioși sunt într-adevăr mau fericiți decât cei seculari? Am văzut de mai mult niște sondaje cum ca cei credincioși și cei care merg des la biserici și manastiri nu suferă de depresie și anxietate! Dar pana la urma care sa fie cauza acestui lucru! Eu de exemplu nu sunt o persoana prea religioasa dar nu am nici depresie și nici anxietate, totuși am observat ca depresia și dorința de a îți pune capăt zilelor coincide lipsa de credință în viața de apoi iar cu cât este o persoana mai secularizata cu atât este mai susceptibila la depresie și anxietate! Oare asta sa fie cauza depresiei în orașele mari și zonele bogate din România? Iar dacă ar fi asa atunci de ce eu nu sunt susceptibil la depresie și anxietate sau nu am gânduri de îmi pune capăt zilelor cu toate ca nu sunt religios de felul meu! Cine imi poate explica mai bine relația dintre a fi secular în raport cu religia și credința?
Ordonare:
După relevanţă
Aia fanatici da. Religia e pentru ei ca un drog si sunt la fel de fericiti ca drogatii.
Răspunde
Daca esti credincios ai o perspectiva holisrica asupra existentei, stii de unde vii si încotro te îndrepți.
Răspunde
50% din depresie, anexitate, starea de fericire este moștenită genetic, 50% este influențată de mediu, deși nu e vorba de religie
Credinciosii sunt niste mamaligi care nu au sange in ei sa se sinucida, desi multi dintre ei fac umbra pamintului degeaba. Partea pozitiva e ca stupizenia asta cu viata de apoi ii ajuta pe unii sa fie mai zen, deci da, e o logica in spatele maglavaitzului mistic si a asa-zisei fericiri a credinciosilor. Depresia si anxietatea au cauze extrem de complexe. Fa si legatura intre mediul in care traiesc de obicei religiosii si non-religiosii si o sa iti mai pice o fisa-doua.
Vreau argumente pe baza faptului ca sinuciderea este în regula și de ce crezi tu ca nu exista viața după moarte! Îmi plac afirmațiile tale! Îmi poți oferi argumente?
Nu zic ca e in regula sa te sinucizi ca nu ai gasit Coca-Cola la supermarket sau ca te-ai despartit de partener, ci ca in unele cazuri e de preferat - gen pentru a evita ultimele luni de chin cand ai o boala terminala. Oricum, ideea e ca multi au vieti de cacao si le e frica de viata de apoi, dar si sa o traiasca pe asta.
De ce cred ca nu exista nici o viata dupa viata? Am patit de cateva ori sa trec pe linga moarte personal, am discutat si cu altii si pot afirma cu tarie ca e totul conditionare. Creierul mai functioneaza vreo 30 de minute dupa ce mori. Gindeste-te ca stim foarte putin despre adevaratele lui capabilitati. In alea 30 de minute, poti trai secole. Da, in cazul asta, aia e viata de apoi. Ingerasi, norisori, cazane cu smoala serios? Sa lasam prostiile...
De la frizerie și coafură ai trecut la religie? Ăsta da salt spectaculos! Rămâi la religie și în câțiva ani vom vorbi despre cuviosul Florică de la Alexandria.
Tu nu ramai în Suceava ta la orele tale de istorie? Vezi ca îți fug copiii din toamna de la ore ca nu mai este obligatorie istoria!
Fericirea nu vine doar din religie.Sunt mulți oameni fericiți care nu cred în Dumnezeu, dar au viață echilibrată, relații bune, un scop, o carieră sau hobby-uri care le dau sens.Religia nu garantează sănătatea mintală. Există mulți oameni religioși care suferă de depresie, anxietate, chiar și sinucidere (inclusiv preoți sau călugări). Nu e o garanție absolută. Religia poate crea vinovăție și frică.La unii oameni, religia creează anxietate, vină constantă (de păcat), frică de iad sau de pedeapsă. Asta poate agrava problemele psihice, nu le reduce.Mulți seculari sunt bine mental pentru că și-au găsit alt sens.Un om secular poate crede în știință, în progres, în umanitate, în familie, în artă. Nu trebuie să fie religios ca să aibă o viață plină de sens. Datele statistice pot fi înșelătoare.În multe țări religioase, oamenii se simt rușinați să spună că suferă psihic. Deci datele pot fi „cosmetizate". În schimb, în țările seculare oamenii vorbesc deschis despre depresie. Sărăcia și educația joasă pot influența atașamentul religios. Oamenii din medii mai sărace sau cu mai puțină educație tind să fie mai religioși – nu neapărat mai fericiți. E o nevoie de sprijin, nu un semn de „fericire superioară".
Faptul că tu ești echilibrat, fără depresie și fără gânduri suicidare, deși nu ești religios, arată că nu religia este cheia unică. Sunt și alți factori: personalitate, mediu, stil de viață.
Nu sunt de acord că religia în sine iti cauzeaza vinovatie sau frica. Eu spre exemplu sunt Creștin și n-am nicio frică de iad sau vreun simt de vinovatie. Mai degraba cred că oamenii cu predispozitie la anxietate vor avea anxietate indiferent de situatie. De exemplu daca sunt religiosi vor avea anxietate de la frica de păcat, iar dacă sunt atei vor avea anxietate din alte cauze sau se vor simti vinovati din alte cauze ce tin de moralitatea seculară. Cred că de vină este temperamentul omului, nu religia.
Nu e așa simplu. Depinde de multe. E ușor sa nu fii depresiv dacă nu dai de greutăți în viață, chiar dacă ești complet ateu. Iar dacă ești creștin doar cu numele, dar fără credință reală e ușor să cazi în depresie. O mare cauză de depresie este și ambiția obsesivă sau toxică, iar Creștinii sunt încurajați să evite genul ăsta de obsesii concentrându-se în primul rând pe Împărăția lui Dumnezeu.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
