Oare cum ii explici unui copil cine e Dumnezeu atunci cand devine constient de el si cand pune intrebari?

Constient de cine?

"Dumnezeu e ceva ce au inventat oamenii cand nu au gasit raspunsuri la intrebari despre viata si natura. Uite, pentru ca nu intelegeau ploile si furtunile au spus ca le-a dat el, din suparare, dar tu stii ca e vorba de circuitul apei in natura si de curenti de aer."

Nu poate sa devina constient de el(!), eventual daca a luat-o razna. Te referi daca aude de el, de valorile religioase.

Impartialitate. Il iau pe "nu stiu" in brate. E cam greu, eu avand o convingere... I-am spus parerea si atat, nu incerc sa-l conving, nici ca-i alba nici ca-i neagra. I-am spus hoatarat ca nu sunt atotstiutor, chiar daca el e cam convins de asta, ha ha ha...ha ha.

Poate de aceea ateii nu prea fac copii, de teama ca nu stiu ce sa le raspunda in afara de nu stiu si nu exista.

E ex ateu, intelege-l :o3
Doar animalele fara ratiune fac copii fara sa se gandeasca, mai sunt si din alea cu ratiune, cica ar avea, si fac, apoi "dumnezo cu mila".
http://www.vhemt.org/whybreed.pdf

Interesant tabel
Habar nu aveam ca ar putea exista asa multitudine de motive pe acest subiect...

De aici rezulta ca oamenii isi concep si cresc copiii dupa felul fiecaruia de a fi si de a percepe lumea inconjuratoare. Unii cu mai mult folos, altii cu mai putin folos.
Si astfel se perpetueaza si diferentele majore intre persoanele membre ale aceleeasi specii pamantene.

Eu as fi curioasa sa aflu cum un ateu poate gasi pe Dumnezeu? cazul invers, un credincios devine ateu, l-am aflat.
Acum, ce il face pe un ateu sa devina credincios?

Si astfel se inmultesc ca paduchii doar prostii, ca aia cu cap gandesc inainte sa faca ceva. O noua specie rasare. In fine.

Tu cum ii explici unui copil mic ce sau cine e dumnezeu?

Vine un moment cand sufletul isi cere drepturile si iti aduce aminte de scopul scurtei vizite pe Terra.
Depinde mult unde te afli pe scara evoluției spirituale. Daca abia ne-am reincarnat din animale este normal sa insistam sa fim atei iar sufletul are rabdare sa ne lase sa ne mai acomodam. Sufletul este o scânteie divina o mica parte din Dumnezeu.
De aceea se spune sa nu judecam pe nimeni deoarece suntem cu totii fii ai aceluiași Dumnezeu chiar daca avem nume sau concepte diferite despre El.

Eu cunosc mulţi atei, prietenii ai părinţilor mei care au copii şi destule argumente pentru a-şi susţine opiniile. În concluzie, mănânci căcat.

"prietenii ai părinţilor mei "
Esti clasa a II-a?
Ar trebui sa stii sa scrii mai bine.

Credinta...

Ăsta-i argumentul tău? Tăceai, mai bine.
Era de fapt "prieteni ai părinţilor mei", mare chestie. Dar sigur mă, sunt agramată pentru că am adăugat un "i" din neatenţie. Pot să-ţi spun şi eu că nu prea ştii ce-i aia virgulă, dacă e să continuăm subiectul ăsta. În fine.
Tot mănânci căcat.

Credinta. Parintii mei nu m-au indoctrinat in viata lor cu iadul vesnic sau mai stiu eu ce. Parintii mi-au afirmat doar de existenta Domnului. Evident, ca pe masura ce auzeam tot mai multe despre El, am inceput sa-L simt, parca ma conducea pe un drum, dar apoi am inceput sa gresesc inaintea Lui, si pe masura ce-mi cresteau faradelegile( si inca cresc, din pacate) numai simteam acea indrumare. Oh, ma simteam implinit, curat.
''cum ii explici unui copil cine e Dumnezeu?''
Simplu. Ca El exista. In rest, Il las pe Dumnezeu sa-l conduca. Evident, am sa-l invat s atraiasca si dupa regulile morale si crestine, dar pana la urma ramane alegerea lui.
Dar tu?

Conştient de el? Adică (semi)îndoctrinat deja? Altfel nu văd cum.

Depinde de vârsta copilului. Dar cea mai simplă explicaţie ar fi "Moş Crăciunul oamenilor mari".

"Ăsta-i argumentul tău?"
Ce argumente poti da cuiva care nu stie sa scrie si este cu "cacatul" in gura la fiecare fraza?
Scrii ca o tiganca manelista si mai vrei si argumente:
"În concluzie, mănânci căcat. "
"Tot mănânci căcat."
"E un căcat ce ne arăţi tu. Alege alteceva."
"Vorbeşte ăla care ascută electro căcat house..."
"De ce în utlimele două zile aud din ce în ce mai des de căcatul ăsta?"
Nu am cautat mai departe ca deja mi s-a facut scarba de tine.
Cind o sa înveți sa scrii decent si sa te comporți civilizat, poate o sa-ti aduc si argumente. Pana atunci ești doar o ratata prost crescuta si lipsita de bun simt.

Dacă lucrul ăla chiar e de căcat, de ce ar folosi alt termen, iubire?

Vede in orice doar ce are inauntru.
Legea oglinzii.
Poate sa-si dea cu tone de parfum ca tot pute.

Frumos raspuns, profund ..asta credeam si eu si inca tind sa cred...
Mersi

Interesant, si mi se pare destul de corect...

Eu.i-as spune ca atat timp cat suntem aici in viata e imperios sa respectam oamenii indiferent de cultura, nationalitate,religie, clasa sociala.
I-as spune ca s-ar putea sa existe ceva mai presus de noi (d-zeu) si ca ar putea lua forma fortei, curajului din noi, sperantei din suflet, increderea ca nimic nu e atat de greu cum pare si ca toate trec in final.

Mai departe ar hotara el.

Nu trebuie sa fim asa drastici. Stii ca omul tinde sa respinga si sa considere gresit orice e diferit de opinia lui.
Pur si simplu, nu avem de unde stii ca ceva este total gresit si ca ceva este total corect.
Nu avem motive de ura intre atei si crestini. Nu avem un motiv palpabil.

I-as spune ca s-ar putea sa existe ceva, cineva undeva in Univers, care ar putea sa fie chiar forta din noi, puterea de a trece pesa fte obstacole, ar luorma increderii in noi si ca nu ne putem descoperi curajul decat atunci cand suntem pusi in situatia limita.

Desigur,Satan poate produce mult rau, daca nu-i invatam pe copiii nostri caile si Cuvantul lui Dumnezeu, daca nu-i ajutam sa respecte legile lui Dumnezeu, daca nu-i disciplinam si nu-i calauzim, si daca nu-i invatam sa faca alegeri dupa voia lui Dumnezeu.Invata pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, si cand va imbatrani, nu se va abate de la ea.Atuncii cand nu facem acest lucru, copiii nostri pot deveni rebeli si pot face alegeri care sa ii scoata de sub protectia lui Dumnezeu.

Pana la urma, cred ca e bine sa crezi in ce vrei tu pe Pamant atat timp cat nu faci rau altora si cat lucrul acela in care crezi te implineste.

Poti raspunde la un comentariu de-al cuiva fara cuvinte jignitoare.

Atat timp cat traiesti o viata plina de semnificatie si benefica pentru omenire.

Dar nu ziceam neaparat de crestini. Uite, saracii se inmultesc ca paduchii. Ce educatie o sa primeasca acei copii? Poti sa fii crestin sau ateu si sa fii sarac, un crestin zice "facem si ne ajuta dumnezeu", un ateu stie ca nu-l ajuta nimeni, e trist, dar asta e realitatea. Pe crestin n-o sa-l ajute nici un dumnezeu si copiii ajung vai de capul lor, fac la randul lor copii, tot asa.

O sa ti-l imbolnaveasca ceilalti copii cu idei despre iad, diavol, posedati, s.a.m.d.

Da, dar forma semnificatiei depinde de la om la om.
De acord cu tine.

M-am gandit si la asta, da.
Anturajul are ceva de spus, normal. Traim in mijlocul oamenilor.
Asta e...
Depinde cat de influentabil este el sau nu.

Mi se pare logic si de bun simt, sa nu iti manipulezi copilu cu povesti crestinesti.

E cam complicat. Dumnezeu este Cel care a facut tot ce putem vedea si tot ce nu putem vedea inca: raiul, ingerii iadul si diavolii (pe care nu Dumnezeu i-a creeat ci au devenit ei). El este fara de inceput si fara de sfarsit. Dumnezeu este atotputernic, ombiprezent si este bun. Nu doreste raul niciunui om, ci ne iubeste mai mult decat ne putem noi imagina dar este si drept. Eu atat m-am priceput sa spun, cel mai bine ar fi sa stai de vorba cu un preot.