| ania a întrebat:

Ovidiu Drimba, autorul ateu al Istoriei Culturii și Civilizației spune despre Vechiul Testament- Studiile de istorie antică a țarilor din Orientul Apropiat precum și rezultatele cercetărilor arheologice( vd W Keller) au confirmat validitatea Vechiului Testament ca principală sursă de informație privind civilizația și cultura ebraică( vol I, p226).Ce părere aveți?

6 răspunsuri:
| doctorandus a răspuns:

Drimba e ramas cu cel putin 20-30 de ani in urma consensului arheologilor si istoricilor. Faptul ca e ateu nu-l face atotcunoscator.

| RAY a răspuns:

In primul rand Ovidiu Drimba era crestin si logic ca sia aparat credinta, de fapt el a vrut sasi demonstreze credinta in dumnezeu, desigur ca nu a fost el acolo si a descoperit ceva afirma si el ceva desigur fara dovezii

| RAY a răspuns (pentru doctorandus):

Nu-i ateu e crestin

| ania explică:

Am dedus că nu e credincios din afirmații din carte referitoare la religia evreilor, de genul - religia a fost factorul care a impregnat viața politică și socială pentru a susține autoritatea și interesele claselor dominante( vol I, p 251)

| muffy1 a răspuns:

Mi se pare normal ca vechiul testament sa faca referire la chestii reale.
dar studii si cercetari ale teologilor evrei, si crestini, nu atei, oameni credinciosi, au concluzionat ca moise nu a existat niciodata, si personajul sau e o suma a patru personaje mitice, cate un pic luat din fiecare si aparand mitul lui moise.
deci in afara de o mica valoare istorica, pentru ca e o carte scrisa pe vremea aia, si poate da indicatii despre asezari si locatii ce existau atunci, ca valoare religioasa sau ca dovada a personajelor e 0 vechiul testament.

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Eu cred ca are dreptate, cu singura adnotare ca, la fel ca toate datele istorice relatate in acea perioda, erau mai mult sau mai putin romantate.De asemenea, daca tinem cont de faptul ca scripturile evreiesti erau copiate in mod ritual de scribi, la fiecare 80 de ani pentru a impidica uzura, putem fi siguri ca fiecare copiere diferea putin de precedenta, functie de personalitaea si atentia scribului.E ceva in genul telefonului fara fir.