Servus! E cineva preot pe aici sau care a făcut seminarul teologic? Aș vrea să mă lămurească în următoarea problemă: vreau să nu mai fiu catolică cu acte. E posibil așa ceva?

Da si tot Francisc spune ca si ateii se pot mantui...

Așa e. Religia depinde de spațiul socio cultural. Atât timp cât noi respectăm legile morale, cele de la Dumnezeu chiar nu mai contrează, pentru că se subînțeleg. Și apoi Isus a spus să iubim. Restul e can can. Pace!

Biserica vrea adepți. Unii pleacă alții vin. Isus nu cere o religie. Nu zice în Biblie de așa ceva. El a fost cel care a făcut cele mai mari păcate conform legilor evreilor: a vindecat în zi de sâmbătă, a făcut minuni, e xorcizat demoni, a salvat o curvă de la moarte. Oare de ce a făcut asta? Nu pentru că el știa că nu există reguli în ordinea pe care a făcut-o? A zis clar: Iubiți-vă! Biserica nu a fost instituită de el, ci de urmașii lui. Isus nu a fost creștin. Creștinii se trag din iudei (Septuaginta e copy paste din Talmud). De ce îi zici lui Isus Domn? A fost cumva căsătorit?

să simţi, să gândeşti, să doreşti, în interiorul Bisericii - așa zice papa. Eu nu simt nimic la biserică în afară de vreme pierdută, nu prea am ce să gândesc căci vorbesc alții, să doresc să fac parte din biserică, nu.

Nimeni nu se mântuieşte singur. Dimensiunea comunitară este esenţială în viaţa creştină. - papa zice ceva, dar în realitate lucrurile stau altfel. Te duci la biserică și atât. Nu te ajută nimeni cu nimic dacă ai un necaz. Eventual îți cer bani.

Nu pot să fac parte dintr-o biserică dacă nu rezonez cu ideile ei, o biserică care a sfințit armele în numele lui Dumnezeu, deși Isus a spus clar să nu facem asta.

Declaraţia papei Francisc a fost înţeleasă şi interpretată total greşit. Această declaraţie trebuie interpretată într-un context. Ateii nu se pot mântui dacă mor fără să se întoarcă la credinţă şi fără să facă pocăinţă pentru păcatul ateismului. Credinţa e o condiţie necesară pentru mântuire, dar nu suficientă. În Biblie este scris că, credinţa fără fapte este moartă, dar nici faptele bune fără credinţă nu au valoare mântuitoare.

Biserica vrea mântuirea oamenilor. Biserica este întemeiată de Domnul Isus Cristos. El a lăsat apostoli şi a spus explicit: „ Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, iar porţile iadului nu o vor birui." (Mt. 16, 18). Deci iată că el a întemeiat Biserica. Biserica nu înseamnă doar clădirea, ci şi comunitatea formată din ierarhi, preoţi şi credincioşi. Termenul de Biserică e polisemantic (are mai multe înţelesuri): 1) numeşte şi adunarea, comuniunea credincioşilor – "ekklesia" (în limba greacă) înseamnă "adunarea credincioşilor", "comuniunea credincioşilor" împreună cu "episcopos" (episcopii) şi "presbíteros" (preoţii); 2) numeste şi institutia Divino – umană formată din episcopi, preoţi si credincioşi; 3) numeşte şi clădirea unde se adună aceştia.

Iar faptul că a pus pe primul loc iubirea de Dumnezeu şi de semeni nu vine în contradicţie cu întemeierea Bisericii.

În decursul istoriei n-au putut birui Biserica nici păgânii, nici otomanii, nici comuniştii şi nu va reuşi nimeni niciodată aceasta.

Domnul Isus Cristos i-a trimis în lume pe apostoli iar succesorii apostolilor sunt episcopii şi preoţii, care, împreună cu credincioşii, formează Biserica. Biserica este comunitatea credincioşilor împreună cu păstorii lor, episcopii şi preoţii.
Nimeni nu se poate mântui de unul singur, ci fiecare are nevoie de Biserică. Sfântul Ciprian spunea: "Nimeni nu-L poate avea pe Dumnezeu drept Tată dacă nu are Biserica drept Mamă."

Poporul evreu a fost ales de Dumnezeu pentru ca Domnul Isus Cristos să se întrupeze în cadrul său. Deci iudaismul a avut rolul de a pregăti venirea în luime a Domnului Isus Cristos. El nu a fost căsătorit, îi spunem Domn pentru că este Fiul lui Dumnezeu.

Că unii dintre preoţi au greşit, asta e cu totul altă problemă. Dar e greşit ca, pornind de la nişte cazuri particulare, să generalizezi, învinuind, în bloc, toţi reprezentanţii Bisericii şi cu atât mai mult e greşit să contesteşti Biserica în sine. Dumnezeu acţionează cu harul său prin toţi preoţii, indiferent dacă sunt vrednici sau nu.

Dumnezeu nu spune să ucizi, dimpotrivă, spune să nu ucizi. Totuşi războiul de apărare (nu cel de cucerire) este legitim, aşa cum este îngăduită şi legitima apărare atunci când cineva atentează la viaţa noastră, dacă prin fugă sau altfel nu ne-o putem apăra. Dar cei care au făcut cel mai mult rău în istorie au fost ateii. De exemplu, regimurile ateiste comunist şi nazist au facut sute de milioane de victime, cât nu au murit nici in cruciade, nici în timpul inchiziţiei la un loc!

Că nu rezonezi tu cu Biserica, asta e ceva subiectiv. Calea spre mântuire este îngustă, nu comodă, iar Biserica e necesară pentru mântuire, aşa cum am explicat. Trebuie să mergem pe calea corectă, nu pe căi subiective, făcute după mintea noastră şi după placul nostru.

Biserica a fost Întemeiată de urmașii lui Isus, Petru, Paul etc. Niciunde în Biblie nu zice Isus : Eu sunt întemeietorul creștinismului. Pentru asta am venit pe Terra. Păi biserica biruiește singură, nu e nevoie să o biruiască alții, prin bir mai ales.

Ce treabă are Domn cu Fiul lui Dumnezeu? În accepțiunea cotidiană, domn e un bărbat căsătorit. Ce zice un sfânt nu mă interesează. Ce zice Isus, care a fost cel mai mare învățător, da îmi pasă. Cu el rezonez.

Biserica, instituția sfântă nu trebuie să greșească. Nu are voie. Dacă bazele noastre se clatină, ce va fi cu vârful clădirii?

Eu sunt sigură că Dumnezeu îi iubește și pe atei, căci ei se comportă după normele morale, nu după cele creștine.

Știu de calea îngustă, doar că eu nu pot să mă duc la o biserică cu care nu rezonez, care are o bază păgână și apoi antibiblică. Ar însemna să mă mint pe mine și pe cei din jur. Eu asta nu pot. Pace!

„Îl iubesc prea mult pe Dumnezeu ca să am o religie!"

Nu stiu exact cum a sunat declaratia, dar ar trebui si el sa fie mai atent cand face astfel declaratii si sa explice mai clar in ce context se pot mantui si ateii ca sa nu se mai creeze confuzii, chiar daca nu e vina lui ca lumea cauta sa interpreteze declaratiile politice si religioase in functie de interesul lor... Totusi e papa nu oricine, trebuie sa isi apere cu ardoare credinta si sa nu lase loc de interpretari in niciun context...

Văd că nu citeşti cu atenţie răspunsurile mele. Am argumentat clar că Biserica este întemeiată de Domnul Isus Cristos. El a trimis apostoli şi a spus explicit: „ Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, iar porţile iadului nu o vor birui." (Mt. 16, 18). Deci iată că el a întemeiat Biserica.

Biserica Catolică este cea mai biblică dintre toate bisericile. Nu are absolut nimic păgân, astea sunt minciuni ale unor sectanţi!

Istoria demonstrează clar că Biserica încă de la început a avut papi (Sfântul Apostol Petru fiind primul papă) deci Biserica Catolică are întreaga plinătate a creştinismului.

Biserica nu greşeşte când ne învaţă despre credinţă şi morală. Că unii dintre oamenii Bisericii pot greşi în viaţa lor personală, adică pot păcătui, asta e cu totul altceva. Dar foarte mulţi preoţi sunt drepţi şi sfinţi, să urmăm exemplele acestora. Iar valabilitatea acţiunilor unui preot nu depinde de vrednicia sau nevrednicia acestuia. Dumnezeu acţionează chiar şi prin preoţii care au păcătuit, adică acţiunile lor pentru credincioşi sunt valabile.

Nimeni nu se poate mântui de unul singur, ci fiecare are nevoie de Biserică. Domnul Isus Cristos i-a trimis în lume pe apostoli iar succesorii apostolilor sunt episcopii şi preoţii, care, împreună cu credincioşii, formează Biserica. Biserica este comunitatea credincioşilor împreună cu păstorii lor, episcopii şi preoţii.

Şi cuvântul Domn e polisemantic, are mai multe înţelesuri şi nu ştiu de ce te legi de amănunte nesemnificative. Când spunem Domnul Isus Cristos folosim cuvântul în accepţiunea de Domnul Dumnezeu, nu în accepţiunea de bărbat căsătorit.

Domnul Isus Cristos este Dumnezeu întrupat, Fiul lui Dumnezeu, nu doar "cel mai mare învăţător",

Ateismul este un păcat. Ateii se pot mântui numai dacă se întorc la credinţă în viaţa pământească şi fac pocăinţă pentru păcatul ateismului, ca şi pentru orice alt păcat. Chiar dacă se comportă după normele morale, faptele bune fără credinţă nu sunt suficiente. Nici credinţa fără fapte nu e suficientă pentru mântuire, dar nici faptele fără credinţă. Credinţa e o condiţie necesară pentru mântuire, dar nu suficientă. Iată ce este scris în Biblia referitor la necesitatea credinţei: "Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută." (Evr. 11, 6)

Știu și eu acele citate din Biblie de care zici, dar atât timp cât Isus nu a zis că el a venit să inventeze creștinismul, (o religie copy-paste după iudaism) chiar nu am de ce să cred în așa ceva. Apropo de rugăciune și de biserică. Rugăciunea Rozariul e contrară Bibliei:

Matei 6

6 Ci tu, când te rogi, intra în odaita ta, încuie-ti usa si roaga-te Tatalui tau, care este în ascuns; si Tatal tau, care vede în ascuns, îti va rasplati.
7 Când va rugati, sa nu bolborositi aceleasi vorbe, ca pagânii, carora li se pare ca, daca spun o multime de vorbe, vor fi ascultati.

La urma urmei, credința în Isus e cea care ne mântuiește și nu biserica:
Pavel si Sila i-au raspuns: „Crede în Domnul Isus, si vei fi mântuit tu si casa ta." (Fapte 16:31)

Închinarea la idoli:
Psalmul 115

4 Idolii lor sunt argint si aur, facuti de mâini omenesti.
5 Au gura, dar nu vorbesc, au ochi, dar nu vad,
6 au urechi, dar n-aud, au nas, dar nu miros,
7 au mâini, dar nu pipaie, picioare, dar nu merg; nu scot niciun sunet din gâtlejul lor.
8 Ca ei sunt cei ce-i fac, toti cei ce se încred în ei.

Și apoi tot în Biblie spune clar că între om și Dumnezeu nu există mijlocitor, așa cum propagă biserica:
1 Timotei 2:5
5 Caci este un singur Dumnezeu si este un singur mijlocitor între Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos,

1 Ioan 2

1 Copilasilor, va scriu aceste lucruri ca sa nu pacatuiti. Dar, daca cineva a pacatuit, avem la Tatal un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihanit.

Acceptă faptul că suntem diferiți, iar Biblia e interpretabilă. Fiecare e liber să facă ce vrea. Pace!

Domnul Isus Cristos a întemeiat Biserica creştină, deci creştinismul. Este acelaşi lucru.
Religia creştină nu este nicidecum "copy paste" după religia iudaică. Poporul evreu a avut rolul de a pregăti venirea în lume a Domnului Isus Cristos, care a fost prevestit de profeţi şi aşteptat de-a lungul veacurilor.
Domnul Isus Cristos a adus plinătatea Revelaţiei, Adevărul integral. El este Fiul lui Dumnezeu, supremul Revelator şi totodată supremul Revelat. Dumnezeu ne-a spus totul deodată în Fiul său.
Domnul Isus Cristos s-a întrupat în poporul evreu, dar el nu e limitat de un popor, pentru că el e Dumnezeu întrupat, nu doar om. În Domnul Isus Cristos sunt două firi sau naturi: Divină şi umană totodată, pentru că el este Dumnezeu şi om în acelaşi timp.

Rugăciunea Rozariului nu e nicidecum contrară Bibliei. Rugăciunile sunt de multe feluri. Nu este un singur tip de rugăciune.

Credinţa în Domnul Isus Cristos este o condiţie necesară pentru mântuire, dar nu este suficientă. Pe lângă credinţă sunt necesare şi faptele: „După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă" (Iacob 2, 26).

Trebuie să faci diferenţa între adoraţie (închinare) şi veneraţie. Sfinţilor le aducem un cult secundar, numit veneraţie, nicidecum închinare. Ne închinăm numai lui Dumnezeu. Iar venerarea statuilor şi icoanelor se răsfrânge asupra sfântului reprezentat de statuie sau icoană.

Faptul că Domnul Isus Cristos e singurul Mijlocitor nu exclude nicidecum preoţia. Domnul Isus Cristos a trimis apostoliiar succesorii apostolilor sunt episcopii şi preoţii. Preotul acţionează „in Persona Christi", adică acţionează în Persoana Domnului Isus Cristos, în numele Lui.

Tocmai pentru faptul că unele citate din Biblie sunt interpretabile, nu are dreptul oricine să le interpreteze după mintea sa, că astfel ar fi milioane de interpretări. Interpretarea corectă e cea dată de reprezentanţii Bisericii, adică Sfinţii Părinţi (marii teologi creştini) în Conciliile ecumenice. Ei sunt asistaţi în mod special de Duhul Sfânt şi nu pot greşi când ne învaţă lucruri cu privire la credinţă şi morală.