Vi se pare normal ca sa se minta ca Verdictul stiintei: Creatie?

De ce mint sectanctii ca stiinta a dovedit ca exista Dumnezeu? Una e credinta una e cunoasterea, asa e crestineste sa minti?

https://www.youtube.com/watch?v=I21TlScjSc0

De deism, panteism ce crezi?

Mai degraba panteistii sunt mai aproape de real, zice divinitate la univers si restul ca sunt fascinante, puternice, dar nu are nici o treaba cu divinitatea pana la urma nici asta.
Deistii, aia cu Dumnezeu cauza primara a lumii iar nu vad un sens real.
Ma, nu stiu, poate sunt eu dus, dar vad ca astia scot niste chestii care nu au nici o treaba cu relitatea!

Stii diferenta intre stiinta si credinta?
Pruncul crede ca puțulica este doar pentru a face pipi. Pe cand mosneagul, stie ca asa este.

Universul este constient de existenta lui?

Nu are cum fi, ca nu are creier ca noi, ca si constienta asta e tot rezultatul unor reactii chimice, a unui soft. Daca nu exista un creier (calcularor), nu are unde a avea loc chimie, softuri, deci nu exista nici organe de simt sau altceva.
E ca la masinile alea care se vor conduce singure, trebuie sa recunoasca mediul inconjurator, fara calculator (creier), nu ar avea cum.

Pai panteisti asta cred ca universul stie de existenta lui, in fapt orice lucru este constient fie ca e viu sau mort

De unde draci cred ei ma aia si aia?! Nu e asa, nici calculatoarele nu is constiente care nu-s total moarte, nu s-a ajuns inca sa fie constiente, va mai dura pana atunci. Omul este singura fiinta constienta de existenta ei, constienta se asociaza cumva cu inteligenta, ca daca esti constient adica si inteligent, poti invata sa citesti, un animal nu poate ca nu stie ce-i spui, tocmai ca nu constient de el, nu poate invata limbajul, nu sa vorbeasca, macar sa-l inteleaga, adica nu se comporta deloc ca un om mut. Unui mut daca ii zici apasa tasta x si scrie mama, ala o face.

însă concepția panteistă susține că Dumnezeu este prezent în tot, identificându-se cu materia și universul, cu propriile sale creații, fiind schimbător și imperfect, spre deosebire de concepția deistă, care consideră că Dumnezeu a creat lumea, ulterior asistând impasibil la procesul de evoluție al acesteia.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Panteism

Asta stiu, dar care e baza reala? Pe ce argumente faptice isi sustin ei credintele?! Altfel se numeste psihoza intr-o mai mare sau mai mica masura. Adica se numeste asa orice traire (inclusiv aia, simt ca se va intampla ceva rau, sau simt ca nu stiu ce o sa fie), convingere, credinta, senzatie, perceptie neconforma cu realitatea.

E credinta nu au nevoie de argumente

Pai fara argumente se numeste boala cumva! Pe ce baza crede?! Ca ei sunt convinsi ca asa e, au argumentele lor imaginative, deci fara treaba cu realul.

Http://www.medicalnewstoday.com/articles/326871.php#2

Cand o sa-mi dovedesti cum s-a format viata din nimic, poate te cred.

Dexonline definește:
-a cunoaște = a poseda in memorie pe baza experientei sau a studiului; - a ști.
- a stabili, in chip obiectiv, natura, proprietățile unui lucru, relațiile dintre fenomene si a le da o interpretare conforma cu adevărul.
A crea : - a face ceva ce nu exista înainte.
A descoperii - a pătrunde o taina, un mister.
- a dezvălui ceva ochilor dând la o parte ceea ce-l ascunde sau ceea ce-l fereste de priviri, a scoate la lumina.
Daca inca nu ați citit cartea :"Mintea - o călătorie spre centrul ființei umane" de Daniel J.Siegel v-o recomand.Se poate descărca gratuit si merita citita. Eu am cumpărat cartea.
După cum observam, din definițiile din dex,a cuvintelor :a cunoaște, a descoperi, nici creștinii, nici ateii nu se încadrează atunci când se refera la existenta lui Dumnezeu sau la evoluție.
Cat privește cuvântul a crea, este adevărat ca a face ceva ce nu exista înainte, referitor la cum a apărut tot ceea ce exista, inclusiv noi, este mai de crezut ca aparține unei ființe atotputernice pe care creștinii o numesc Dumnezeu, decât a accepta ca a apărut din nimic.
Adevărul este ca suntem liberi sa alegem.
Pe creștini nu-i deranjează ateii.Nu stiu de ce pe atei ii deranjează creștinii.

A demonstrat cumva stiinta ca nu exista? Incapatanarea de a nega existenta lui Dumnezeu in afara oricaror dovezi poate sa nu aiba limite, dar, cei care sunt cat de cat sinceri in neputinta lor de a crede se numesc agnostici. Ei recunosc cel putin ca pe baza dovezilor cunoscute de ei nu au reusit sa ajunga la o concluzie sigura.

Stii care e probabilitatea calculata a faptului ca o singura gena (din genomul uman de 70.000 gene) sa apara accidental prin "generare spontana"? Are o probabilitatea jenanta de 1 din 10 aflat la puterea 650. Adica 10 urmat de 650 de zerouri. Ori... numarul tuturor atomilor din univers ar avea doar 80 de zerouri!

Un argument valabil pentru cei care doresc un suport sincer pentru credinţa lor în existenţa sacrului a fost oferit de un mare om de ştiinţă, Erwin Schrödinger, laureat al premiului Nobel pentru fizică cuantică.
- El a observat că volumul maxim al unei gene (particulă a materialului ereditar) poate fi cuprins într-un cub cu mărimea laturii de MAXIM 100 distanţe atomice – însumând astfel un număr de atomi cuprins între o mie şi un milion – în funcţie de tipul şi de mărimea atomilor).

- Tot el afirmă că este practic imposibil ca acest număr limitat să poată explica un comportament ordonat, să formeze o structură organizată, să posede un,, program" de autoreproducere completă, de redare a unui caracter, funcţie sau organ în organismul dezvoltat ulterior, un,, program" de coordonare cu celelalte gene, de gestionare a unui metabolism propriu etc…

- Automat, concluzia acestei realităţi, este faptul că existenţa şi manifestarea unei gene, şi prin translaţie – a vieţii în general, constituie, în faţa oricărei tehnologii avansate, o enigmă, un mister de neînţeles, o manifestare minunată a Sacrului, o amprentă discretă a Celui care se află în spatele cortinei...

Milan9 argumentele complexități apartin deismului, panteismului nu teismului, aceste lucruri nu dovedesc ca dumnezeu tau exista si ca inca nu stim si trebuie sa aflam sau tu nu stii si incerci sa iti dovedesti credinta prin minciuni, nimic nu a fost la intamplare a fost cauza si efect

AstalusAna nu s-a dovedit ca exista dumnezeu, a spune ca exista pentru ca nu s-a dovedit ca nu exista este o eroare logica, nu s-a dovedit ca nu exista spiridusi desi ei exista, faza e in felul urmator una e credinta alta e stiinta, nu le combinati aiurea

Http://ro.wikipedia.org/wiki/Erwin_Schr%C3%B6dinger

era ateu apropo

Acum 5 ore | r3r3r3r3r3r3 a răspuns:
Cand o sa-mi dovedesti cum s-a format viata din nimic, poate te cred.

cum adica nimic, din moment ce era cv atunci

Sa vad afirmatia lui, o dovada cv

Stia el ca e imposibil? Era imposibil pentru mintea lui care avea si aia niste limite, nu au reusit astia acum mare chestie cu genetica, stia el la vremea aia, a dat si el o parere.
Normal ca e ceva de neinteles pentru nivelul actual de tehnologie, gandeste-te ca noi suntem niste aparate biologice dupa o evolutie de milioane de ani.
Ar fi culmea cu aparatura de maxim 100 ani incoace, sa afli mare lucru, deci nu inseamna ca daca e de neintales, gata a venit un smecheras si a facut, ne imaginam noi doar ca nu putem sa ne dam seama ca daca e imposibil pentru ce stim acum, e posibil in alte conditii.

Dovada ca nu exista este ca ar trebui sa fie facut si el de cineva! Ca nimic nu apare aiurea, deci unde ajungem? Cine a fost primul? Nu merge. Pe creatorul lui l-a facut altul si?
Si hai sa presupunem ca exista, la ce ma ajuta daca nu intervine in nimic? E ca si cum nu exista, nu am de ce sa cred si sa ma supun la ceva care nu-mi aduce nimic.
Vrei sa cred in tine si sa inchin in fata ta, da tati, vino, convinge-ma, arata-mi si te cred. Daca am o problema grava care nu o pot eu si altii rezolva, ajuta-ma.

Ray,de cati ani ai nevoie sa inveti sa scrii corect?
Esti de 7 ani pe site-ul acesta si nu ai avansat deloc.

| Panamax las ca stii tu sa scrii

Era ateu si a afirmat asta, asta e ciudat, asta daca chiar a afirmat asa ceva, ce spune Milan

Pai na, nu intelegea ce era si a zis ca ceva divin a facut chestia aia, si chiar daca era asa, acela care ar fi facut era tot cineva dar mult mai inteligent, deci nu o divinitate, ca noi numim divinitate pe aia mai destepti care fac chestii pe care noi nu le pricepem, e o tampenie. Nu le pricepem ca inca nu am ajuns acolo, dar in timp vom ajunge. Noi vrem sa intelegem ceva ce s-a perfectionat in milioane de ani, nu merge cu o tehnologie aparuta de 80-100 ani doar. Asta daca cineva o fi facut. Si ala care l-a facut pe ala care a facut ce nu intelegem noi, e mai destept, are un nivel si mai sus, si tot asa, nu e nimic mistic, si nu stiu cum.

Ala avansat cand face ce face, i se pare cum ni se pare noua cand facem o telecomanda, perfect okey si facubil, e cum zice unu de clasa 1-a cand vede pe unu facand integrale la mate, tot SF e.

Desigur ca acum 1+1 fac 2, dar... peste 100 de ani cand tehnologia va atinge alte standarde 1+1 vor face 9! Toate teoremele si legile fizicii si matematicii descoperite si descrise de marii oameni de stiinta raman in picioare de sute de ani, unele de mii de ani! Valabilitatea lor se valideaza prin descoperirile de care tu te bucuri cand iti deschizi tableta, cand dai drumul la centrala, cand te deplasezi cu avionul sau pur si simplu cand te sui pe trotineta...

Seductia aceasta, ca desi nu am nici o dovada sa fiu blocat in negare sa eu ma incapatanez sa nu cred (doar pentru a fi mai altfel decat ceilalti - seductia demonica a mandriei- cel mai complex dar si cel mai greu pacat) nu duce decat la o sistare a cautarii, a sinceritatii de a vedea minunile pline de semnificatie ale creatiei. Una care, la sugestie demonica, e de asa natura construita incat sa il tina blocat pe un om (biata faptura natanga careia Dumnezeu i-a pus la picioare absolut toate mijloacele pentru a-l intui, a-l descoperi- SINGURA CONDITIE luata in calcul de Dumnezeu IN MOD ELEMENTAR fiind dorinta ca El sa existe si sa fie descoperit!) fix o viata intreaga.

Un caz trist pe care tin sa ti-l expun,... un tata, unul care ajunsese sa doarma noaptea in camp deschis, la 4-5 km de oras, langa un baraj, locul unde singurul sau fiu a suferit un accident fatal. Inec. Stiu foarte bine despre acel tata ca era ateu. Inainte de a-si pierde fiul. Dupa nu stiu, Dar imi este usor sa intuiesc ca... ar prefera sa existe. Pur si simplu pentru ca nu i-ar mai fi greu sa depaseasca bariera orgoliului.

Nu sunt in negare dar eu vreau fapte, in negare sunt aia care in ciuda faptei ei neaga, deci e invers. Adica pica examenu si zice ca nu se poate asa ceva, desi nu am inteles cum poate nega un fapt clar, nu am inteles cum merge acest mecanism de aparare numit "negarea", fara ceva psihotic nu ai cum sa negi un fapt clar.

Insa cand nu exista fapta, e si normal ca ai dreptul sa nu crezi. Si de ce sa am dorinta ca el sa existe? Ce treaba am eu? Viata merge inainte foarte bine si fara el ca exista sau nu. Pe mine ma intereseaza sa am sanatate, bani sa o duc bine, prieteni si partenera de calitate ca sa fiu si sentimental implinit si atat, ce exista si ce nu, nici nu mai conteaza. Ptr ca si daca ai probleme nasoale ai sa vezi ca nu intervine nimeni, asa ca si daca ar exista, tot nu ar avea importanta.
Orgoliu este mandrie proasteasca dobandita din complexe din trecut, neimpliniri, nerealizari, eu nu am avut asa ceva niciodata, chiar am intrebat un coleg de forum de ce multi barbati au asa ceva, mai acum 3 saptamani am intrebat, deci nu ca zic acum fals ca n-am, iti zic si cui am zis daca vrei, nu am asa ceva ca nu ajuta la nimic, mi-ar face rau.
Nu trebuie sa existe dumnezeu ca sa nu am orgoliu, trebuie sa nu-l ai pur si simplu stiind ca e un sentiment parazit care face rau celui care-l are.

Stii ce este cel mai dramatic lucru din toate cu care ai putea avea de-a face? Acela ca Divinitatea iti da si posibilitatea sa o refuzi. Iti ofera totul (plecand de la premisa existentei!) si... asteapta raspunsul tau. In cazul de fata dispretul tau.
Dumnezeu il tine pe om in palma Sa, El fiind Cel carfe ii pune la dispozitie totul, chiar cu riscul ca acesta sa-si "palmuiasca" ziditorul...

Datorită diferenţei imense dintre om şi Dumnezeu, Acesta, în relaţie cu omul, dintr-un fel de precauţie (şi pentru evitarea lezmajestăţii inutile), păstrează o oarecare distanţă (lăsând însă suficiente dovezi) pentru a lăsa suficient spaţiu libertăţii omului, care astfel poate singur şi sincer, să caute pe "Dăruitorul" vieţii sale pentru a-şi arăta minima recunoştinţă, sau, să găsească o justificare eficientă pentru a nu fi nevoit să facă acest lucru (chiar dacă nu este un lucru greu).
- Într-un alt scenariu posibil, prezenţa directă a divinităţii lângă om, îi poate influenţa deciziile, care astfel nu vor mai avea relevanţă în privinţa fidelităţii şi sincerităţii. Ori, ştim din experienţele noastre că fidelitatea şi sinceritatea sunt cel puţin la fel de importante ca şi dreptatea. Din acest motiv, şi pentru Dumnezeu (care S-a autodefinit a fi Iubire), fidelitatea şi sinceritatea răspunsuluinostru şi a căutării noastre libere, este esenţială...

- Prezenţa Sa absolut directă, pentru a-i confirma omului totul, ar fi concepută ca suspendare a libertăţii umane de a alege singură răspunsul, fidelizarea sau refuzul. Ştim delicateţea naturii create, pentru a intui şi delicateţea lui Dumnezeu care nu se doreşte a fi prea. insistent.

De ce toţi cei care văd sau afla detaliile unor minuni indubitabile au uneori tendinta (dupa această experienţă) de a nu devini neapărat mai drepţi şi sfinţi? Asta pentru că nu minunile sunt cel care fac minuni, ci smerenia, dorinta sincera de a cunoaste pe Dumnezeu. Minunile sunt deosebit de importante dar, nu sunt absolut necesare pentru mântuire (de aceea şi sunt ele atât de rare)! Pe cand smerenia da...
Sinceritatea şi recunoaşterea "bârnei" din ochiul propriu sunt "ruinele" orgoliului pe care se poate "construi" mântuirea!