Bună ziua, aș dori și eu un sfat am născut de 6 luni și m-am schimbat total am pierdut 25 de kg cele pe care le luasem în sarcină destul de repede zic eu și mi-am pierdut apetitu pentru mâncare ce-i drept nici înainte nu mă omoram cu mâncarea dar acum dacă mănânc 2, 3 linguri de mâncare pe zi nici dulciuri nu pot mânca nici cu fructele nu stau bine sau să mă hidratez de la orice îmi vine să vomit nu pot mânca ciorbele ce îmi plăceau odată nici anumite mâncăruri pentru ca de la 2, 3 linguri mi se face rău dimineața când mă trezesc îmi simt stomacul gol dar și când dau să mănânc la fel am fost la gastroenterolog am fc și analize nu e nimic.
Uneori mă gândesc ca poate am vreo boală și nu o depistez chiar nu știu ce să mă mai fac.

Mergi la un medic. Mergi și cu copilul tău la medic. Să faci analiză la ficat și la A1c (la glicemia pe 3 luni).

Nu ai nimic pe stomac, dar ai tot pe psihic. După sarcină, corpul tău nu s-a transformat într-un alien, ci pur și simplu mintea și hormonii îți fac meniu all-inclusive cu greață și lipsă de apetit.

Când te trezești dimineața flămândă și totuși ți-e silă de mâncare, asta nu e boală misterioasă, ci fix combinația clasică: oboseală, stres post-partum și probabil niște anxietate servită la tavă.

Dacă vrei să nu slăbești până intri în manualul de anatomie, fă-ți o programare la un psihiatru/psiholog, discută despre depresia post-partum și ia ajutorul pe care medicii de stomac nu ți-l pot da.

Nu ești specială prin faptul că nu îți vine să mănânci, ci prin faptul că ignori soluția reală. Și nu, nu o să mori de la 2-3 linguri, dar nici bine n-o să-ți fie.

Eu cred că schimbările prin care treci după naștere sunt foarte intense, atât fizic, cât și emoțional, și e normal să simți că organismul nu mai reacționează ca înainte, mai ales în privința apetitului. Faptul că analizele și investigațiile nu au arătat nimic grav e un semn bun, însă disconfortul pe care îl descrii ar putea avea și o componentă psihică sau legată de oboseală și stresul postnatal, nu doar de stomac. Poate ar fi util să discuți și cu medicul de familie sau chiar cu un psiholog, pentru că lipsa poftei de mâncare și greața pot fi influențate și de starea emoțională; în același timp, să continui să cauți soluții mici care să te ajute să tolerezi măcar porții reduse de alimente sau lichide.

Oricât de puțin ai reuși să mânaci, încearcă sa alegi mâncăruri dulci-acrișoare, am trecut și eu prin asta, organismul este creat să se adapteze, iar rolul tău este să îl ajuți. Caută fructele un pic acrișoare, la salate adaugă și un pic de lamaie, în apa pe care o bei la fel pune și un pic de lămâie sau rodie, și o să vezi că încet -incet începe să funcționeze. Nu exagera. Combină și cu un pic de mișcare, nu mult, nu trebuie să te forțezi, zilnic cât ai timp și cât îți permite organismul. O să vezi că funcționează!