| Constantin_Angela_1957 a întrebat:

Buna ziua tuturor.
Am un bun prieten care de 9 zile a fost operat la genunchi pentru o reconstructie, dureri imense si decadenta psihica.
Acum l-am transferat la o clinica pentru recuperare iar aseara avea glicemia 290. Tot ii spun sa stea calm sa nu se mai enerveze pentru situatia in care se afla, acolo la clinica sunt cazuri mult mai grave decat este el si ca trebuie sa fie primul medic care isi da sfaturi insa totul este inutil.Din cauza stresului si a acestei noi vesti(glicemia) aseara plangea.Precizez ca este o persoana foarte dinamica, viata luin este munca si iar munca de dimineata din zori pana seara tarziu, acum se vede in aceasta situatie si deja a intrat in depresie.Ma poate sfatui cineva cum as putea sa-l ajut mai mult decat cu vorbele si sfaturile mele. Va multumesc

Atenţie! Problemele de natură medicală sunt probleme serioase care necesită asistenţă/consult specializat. Sugestiile date de utilizatorii TPU au doar o valoare orientativă şi în nici un caz nu exclud consultul profesional medical. Prin urmare vă recomandăm să apelaţi la personal medical specializat atât pentru diagnosticare, cât şi pentru tratament.
2 răspunsuri:
| JohnnyBi a răspuns:

Simplu. cu cat e mai stresat visul lui este impins de recuperare in timp. cu cat mentine starea de stres se adauga zile la recuperare, zile in care e fortat la pat si andreea tonciu la tv. daca se linisteste si isi vede de recuperare calm, linistit propriul corp il va ajuta. faptul ca psihicul domina fizicul este cunoscut de ceva timp, astfel incat s-a inventat proverbul "mens sana in corpore sano" tradus prin "minte sanatoasa in corp sanatos". daca el isi mentine mintea bolnava, corpul va respecta dorinta psihicului si se va simti bolnav.

ca exemplu eu dupa o operatie la picior (operatie ce trebuia sa dureze cam 6 ore avand toate ligamentele din genunchi rupte) si spitalizare pe foi 1 luna am intrat calm in operatie, aceasta a durat cam 40 de minute (pre operatie ligamentele incepusera sa se lipeasca la loc si fiind pozitivist de fel s-au lipit cum trebuie) si spitalizarea a fost redusa de la 1 luna la 5 zile. respectand ce au zis doctorii, asistentele si voind sa plec acasa i-am respectat si ascultat si m-am gandit asa. am de ales. 1 luna in spital singur (stateam intr-un separeu singur in camera si nu aveam voie sa ma ridic din pat) sau mai putin timp daca sunt ascultator. si luni m-am internat + operatie si vineri am plecat acasa. crezand ca nu o sa mai pot face sport tot restul vietii m-a facut putin suparat, dar am zis sa incerc totusi, cu un kinetoterapeut sport din nou. si acum la 7 luni dupa operatie corpul meu merge brici. mai sunt momente rare cand ma jeneaza piciorul, dar este ca o boaba de nisip pe plaja

suntserios
| suntserios a răspuns:

Mai mult decat sa ii fii alaturi nu prea ai cu ce sa il ajuti. Treaba cu gliemia se va vedea in urma unor investigatii cat de grava e, deci nu trebuie sa traga concluzii pripite. Ajutorul unui psiholog ar fi de folos, spitalul ar trebui sa puna la dispozitie