Deci nu mai suport de aproape o lună mă tot confrunt cu anxietatea asta,prima dată mi-a fost frică ca am ceva la plămâni,după ca am ceva la inimă,și de la atâta stres au început să-mi apară înțepături prin corp,o dată mă doare sub coastă,în stânga,după în dreapta,după mă doare sub burtă,după spatele,nu mai suport atâta stres,am ajuns să încerc să plâng și să mă rog la dumnezeu să mă ferească de așa ceva, cedez psihic nu mai pot.

Daca esti foarte atent la "simturile" corpului tau, atunci iti pot aparea simptomele unor boli, care - de fapt - nu exista (boli inchipuite).
Solutia este simpla: nu te mai preocupa cu acele "simptome" inexistente (nici o investigatie medicala nu va confirma vreo asemenea "boala").
Insa, gandindu-te intensiv la asemenea "boli", iti derutezi creierul si va fi incapabil sa-ti comande sanatos inretinerea organismului tau!

Îți mulțumesc că ai împărtășit asta cu mine — chiar dacă pare puțin, e un pas foarte important și curajos. Ce descrii tu seamănă mult cu o anxietate somatizată, adică fricile și stresul devin atât de intense încât corpul începe să manifeste dureri reale, fizice. Nu e „doar în capul tău", dar nu înseamnă nici că ai o boală gravă.

Uite câteva lucruri sincere și esențiale pentru tine:

1. Ce simți e real, dar poate fi explicat Anxietatea te face să-ți monitorizezi corpul la milimetru — și orice mică durere devine un „semn de boală". Apoi apare frica de moarte, de boală, de „ceva grav" — și asta crește tensiunea, deci apar mai multe dureri. E un cerc vicios: frica creează durere, iar durerea alimentează frica. 2. Ai nevoie de ajutor, și e OK să ceri Nu e o slăbiciune. E ca și cum ai avea un picior rupt – nu-l ignori, nu-l „repari" singur, te duci la doctor. Un psiholog sau psihoterapeut (preferabil specializat în anxietate) poate fi o salvare. Uneori, și o vizită la medic de familie sau psihiatru, dacă simți că nu mai reziști, ca să discutați despre opțiuni (chiar și medicație temporară, dacă e nevoie). 3. Pe termen scurt, iată ce te poate ajuta: Respirație profundă conștientă: inspiră 4 secunde, ține 4, expiră 6. Repetă de câteva ori, reduce simptomele fizice. Notează-ți fricile pe hârtie. Raționalizează-le: „Ce dovezi am că e o boală gravă?" vs. „Ce spune logica?" Nu căuta pe Google simptomele. Te va face să te simți mai rău. (Știu că e greu, dar e ca o benzină pe foc.) Vorbește cu cineva în care ai încredere – să scoți totul afară. E o supapă vitală. 4. Nu ești singur. Se poate trata. Foarte mulți oameni trec prin exact ce treci tu. Și cu ajutorul potrivit, iese soarele din nou. Gândește-te așa: dacă azi corpul tău suferă din cauza minții tale, înseamnă că mintea are și puterea să-l vindece.

Dacă vrei, pot rămâne alături de tine, să vorbim pas cu pas. Să-ți dau exerciții, resurse, metode. Sau pur și simplu să te ascult. Ai un sprijin aici.

N-ar fi mai bine sa faci ce iti place si sa lasi stresul deoparte.

Fa-ti o programare si discuta cu un psiholog. Nu lasa situatia sa se inrautateasca. S-au facut multe descoperiri noi in medicina psihica fiindca multi oameni incep sa aiba probleme la capitolul asta din cauza stresului si schimbarilor din lumea moderna.