Hei... Mă confrunt cu o problemă.
Poate că pare amuzant, însă pentru mine nu e. Nu suport unele sunete...cum ar fi atunci când cineva mănâncă zgomotos sau câteodată când vorbește mai tare. În acele momente simt că îmi pierd mințile...și trebuie să rog acea persoană să se oprească sau să plec din prezența ei. Îmi dă o stare foarte urâtă de neliniște, îmi crește pulsul și îmi vine să plâng. Din copilărie nu suportam să aud trenul, îmi apăsam degetele în urechi de fiecare dată când trecea. Alteori nu suport niciun sunet.
M-am săturat să mi se tot spună că sunt prea sensibilă. O știu deja prea bine. Dar aproape numeni nu înțelege că urăsc să fiu așa și să percep totul așa deranjant, doar că nu pot controla asta.
Îmi doresc un copil din sufletul, iubesc copiii, însă uneori mă întreb dacă voi fi în stare să cresc unul, având în vedere că unii copii sunt foarte gălăgioși.
Mai trece prin asta cineva?

Mergeți la un medic specialist psiholog cu specializarea în tratamentul prin hipnoză.
De obicei, astfel de probleme nu sunt din naștere, nu sunteți "hipersensibilă", nu pur și simplu, când erați bebeluș, când nu aveați capacitatea de a discerne, de a memora, ați fost supusă voluntar sau involuntar unei traume sonore, chiar un incident feroviar, poate și ați rămas cu sechele.
Dar, prin hipnoză s-ar putea descoperi factorul declanșator al acestei sensibilități auditive.

Da, unele persoane mai fac si asa.
Eu daca aud noaptea ca cineva pune muzica, chiar si incet de tot, sa nici nu se auda aproape, stau concentrat pe acele sunete... pana se opresc.


Incearca sa mergi la un psiholog, poate te ajuta. In rest, sa se rezolve de la sine... nu prea se poate asa usor.

Cat despre copil, nu iti fce griji. Nu o sa il cresti singura

Te-ai dus la un specialist sa spui toate astea sa vezi ce zice?! Eu inteleg ca urasti sa fi asa, tocmai de aia trebuie sa incerci sa faci ceva pentru asta.
Du-te la un medic psihiatru si explica-i tot, vezi ce parere are.
Sau daca vrei, la med de fam si ala te va indruma tot acolo probabil, sau la psiholog, dar mai degraba la medic.

Si asa vei afla daca se poate face ceva sau nu, daca e din felul tau de a fi, sau e ceva anxietate ascunsa prin fundal pe acolo.

Daca nu faci asta, inseamna ca nu prea ai vrea sa scapi de asta, s-o putea sau nu, dar macar faci ceva sa incerci sa rezolvi.
Normal ca e f deranjant.

In general oamenii astia au sistemul nervos f surescitat, sau au o anxietate mascata in spate care da starea asta.

Si eu am o problema cu pleoscaitul, sorbitul, muscatul din mar, inghititul zgomotos, turatul masini, plânsul de copil sau tipatul...
Ma enervez maxim si imi da o stare de agitație.De multe ori mi s-a spus că nu pot veni copii in preajma mea, sau ca nu poate mânca x in tihna ca fac eu figuri dar nu controlez eu asta.Cat incerc sa ma abțin ma agit rau si la un moment dat răbufnesc.

Probabil treaba asta e si pe baza de stres.Ai sau ai avut o perioada stresant in viata ce te-a marcat.Ai trăit mult cu anumite sunete si deja devin sacaitoare etc.
Dacă, chiar consideri ca e o problema grava consulta un psiholog. Poate fi si o problema cu nervi, eu in ultima vreme din cauza stresului nu imi mai pot controla nervi si chiar am manifestari urâte, începe plânsul (probabil din cauza ca imi vine sa le sparg toate sau sa omor un om ceia ce nu e ok) si dupa hiperventilez si amortesc. Dureaza ceva sa imi revin si pe urma sunt ca si leșinat, imi e somn si nu mai pot si vreau sa ma mișc sau vorbesc.

Mâncatul zgomotos și vorbirea prea tare reprezintă lipsă de educație a celor care le provoacă. Astfel de oameni nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu.
Trebuie deci să nu stăm în preajma acestor persoane. Sau dacă stăm, să fim pregătiți să-i învățăm să fie educați.

Ceva de genul sunt și eu, nu sport zgomotele puternice sau oamenii care țipă
Categoric copii plâng mult și sunt foarte gălăgios și chiar daca nu ai o problema zgomotul un copil tot rămâne o provocare

Eu am autism si nu suport cand cineva urla sau aud muzica, in cazul tau poate fi de la anxietate.

Conditia se numeste "misofonie" si cu toate ca este o tulburare, nu este considerata afectiune clinica si nu se trateaza (cel putin in prezent nu exista aceasta posibilitate).
In unele cazuri, apare fara ca persoana sa prezinte si alte tulburari, dar in majoritatea cazurilor, misofonia este asociata anumitor tulburari neuropsihice (autism, ADHD, anxietate etc.).
Daca doresti sa intelegi unde isi are originea misofonia ta, va trebui sa incepi prin a merge la medic (psihiatru, neurolog), insa repet, in lipsa altor tulburari, nu are tratament).
Exista anumite forme de terapie in incercarea intelegerii si ameliorarii acestei conditii, dar in Romania nu cunosc sa se practice inca aceste terapii de proba.

Da, eu. Nu pot sa sufar scrasnetul de dinti.

Ce simpatică ești.

Zgomotul traficului rutier,zgomotul stradal,zgomotul dintr-un hipermarket,dintr-un târg,piață,dintr-un parc,când vizionezi la tv un film,când asculți muzică,dacă ești la un concert,suporți? Să nu suporți persoanele care ridică tonul din orice,nejustificat, care zbiară, cărora le place cearta și violența verbală, fizică aceasta este ceva de nesuportat, însă doar pentru un om normal, căci sunt și persoane care tolerează și așa ceva.Cunosc copii crescuți în zgomot de mici,muzică,chefuri și sunt perfect normali. Știu că fiecare e unic,însă dacă nu ai omis nimic,posibil să fi rămas cu vreo traumă din copilărie,însă orice are rezolvare,tu deții controlul, tu și doar tu îți cunoști limitele, vindecarea ține de tine personal, în tine este antidotul.Ești o fată puternică, cum faci față altor tentații și ispite garantat te vei descurca și vei trece și peste asta. Ține în preajma ta doar persoane calme, răbdătoare care nu acceptă violența de nici un fel.

E din cauza stării tale de confort. Ieși din stare de confort! Daca esti in public, ce faci? Începi să urli sau sa plângi ca nebuna? Controleaza-te! Orice problema are vindecare! Zona ta de confort te omoară.
Si eu am o problema, nu suport cum mănâncă oamenii pufuletii si ii trosnesc asa in dinti, ahh, oribil, mi se face pielea de găină.

Si em am aceeasi problema.
Dar dupa ani si ani am inteles ca eu sunt de vina.

Încearcă să te expui pe timp îndelungat la acele zgomote pe care nu le suporți, astfel te vei obișnui cu ele. Ascultă înregistrări, întâi pe ton silențios și în reprize scurte apoi fă tranziția treptată spre un sunet și o intensitate normale.

Trec prin asta și eu … și chiar mă măcina gândul ăsta mereu. Era de ajuns să aud pe cineva mâncând și era gata cu ziua mea bună.
Mama era la fel și mă certa dacă o deranjam, îmi era mereu frică să nu ajung să fac la fel pentru că era trist.
Am ajuns educatoare și m-am Atașat de copiii cu care lucram inacat nici nu îmi mai dădeam seama de zgomotele care ma deranjau… dacă la niște copii străini nu am avut probleme, cu siguranță la ai mei va fi ok. Plus că am discutat cu mai multe persoane, mămici despre subiecte de genul și mi s-a spus că in momentul in care ai copii fată de ei lucrurile se achimbă. Și dacă te va deranja, din pacate unele lucruri trebuie sa le supăram … persoaneleor care îmi sunt apropiate le spun,, te rog sa mănânci mai frumos!" Sau chestii de genul dar la restul da., înghit in sec și tac, e frustrant dar asta e.

Încearcă să te obișnuiești cu zgomotul puternic exersează tot ce te deranjează să nu te mai irite când se intâmplă neașteptat!

Citește despre misofonie. Te poate ajuta să-ți diminuezi stările.

Si eu am aceeasi problema... cand cineva fosneste hartia sau sterge cu hartia eu am pielea de gaina... nu stiu dc. in timp ti se duce aceasta problema.