| victorgabriel2003 a întrebat:

În primul rând, doresc să salut această comunitate.
În al doilea rând, am și eu nevoie de ajutorul vostru.

O să fac un scurt rezumat, scuzați-mă:

0-7 ani, 18 actuali, am avut o copilărie frumoasă.
7-13 ani, la vârsta de 7 ani, în satul meu a apărut o familie și nu știu cum, dar mama a creat o legătură cu această familie. În acest interval de vârstă mama a început să consume mult alcool, mergeam cu mama în fiecare seară știind că ea va consuma alcool cu frica ca ea să nu pățească nimic. Eu am ajutat-o pe mama să verse, să se sprijine de mine, scuzați-mă. Nu am mai primit iubirea de mama, sprijin emoțional, doar hrană și haine spălate.
M-a afectat foarte tare, imaginați-vă, tu cu maică-ta de mână, ea fiind în stare de ebrietate și toți vecinii să te privească. La școală erau "colegi" care-mi spuneau "am vazut-o pe mă-ta beată", râdeau. Tata nesuportând-o pe ea (mama) când consuma alcool, au început scandalurile. Timp de 6 ani, aproape în fiecare zi eu eram victimă colaterală în acele certuri (plâng acum).
Eu am asistat la toate jignirile, țipetele familiei mele. În această perioadă a apărut și calculatorul în viața mea. Am devenit dependent de el, cele 8 ore/zi erau orele basic. Aveam momente când stăteam și 10-14ore/zi și nu prea mâncam, beam 2L de cola/zi și mă rugam ca mama să ajungă acasă cu bine.
Bineînțeles că nu am mai învățat și am ajuns să fiu cel mai prost din curtea școlii.
Și mi-am stricat și viitorul, din păcate viața mea e cam pe sfârșite.
A apărut și o educatoare nouă, care mi-a mâncat viața ridicandu-mă și ascultăndu-mă, criticându-mă de față cu copiii, doar eu știam ce trăiesc și ce mă așteaptă acasă.
13-18 ani, cantitatea de alcool redusă și este mai bine, pentru că ne-am mutat.

Situația actuală, pe scurt:

-E mai binișor acum, consumă cele 2-3 beri/zi și plus o sticlă cu vin, de 2-3/săptămână maxim. Este conștientă.

-anxietate, o mică depresie, antisocial, introvertit, singur, fără prieteni, credințe limitative, gânduri negative (am avut și tentative pentru suicid);

-mă blamez aproape în fiecare zi pentru că (sunt prost, nu arăt bine, sunt foarte slab, am 18 ani, 1.75 și am doar 48kg, trist, sunt urât, etc);

-nu mai pot memora, lipsa de concentrare, gen citesc ceva, ajung la final și nu știu nimic, nu știu dacă mai pot să fac ceva având în vedere că propriul creier s-a dezvolat, nefiind ager ca înainte, copil fiind;

-mă consider ca fiind inferior asupra adolescenților din orașul meu (eu sunt la un liceu și un profil uitat de lume, fără viitor);

-mă compar cu alții (nu am mașină, nu am prietenă, când îi văd fericiți pe alții îmi vine să dispar);

-lipsă de exprimare, acum nu știu cum pot să scriu așa frumos, în realitate nu scot 2 cuvinte;

-stau să mă gândesc, dacă mie mi-a luat 7 ani ca să ajung în această situație, câți ani îmi va lua, cât sacrifiu și timp, doar că nu știu dacă are rost, de ce nu are?
Exemplu: m-am îndrăgostit de o fată, eu sunt distrus, încerc să mă repar, dar acea fată poate că deja va fi într-o relație, schimbarea ar trebui să fie pentru mine, știu, dar acest gând mă nimicește;

-nu am încredere în familie, plus că le au și ei pe ale lor, nu am prieteni;

-pasiuni nu am, nu mă pricep la nimic;

Sincer, eu chiar îmi iubesc familia, dar când văd că nu primesc ceva în schimb (nu bani), vreau iubire, ascultare, fără critici și judecăți îmi vine să dispar.

Nu pot să exprim în cuvinte cum mă simt eu, gol, neutru, fără viață, singur, trist, uitat, ratat, neîmplinit, un gunoi, pe scurt.

Încă nu am fost la un psiholog, este prima dată când folosec TPU.

Îmi cer mii de scuze pentru acest roman, poate am greșeli gramaticale sau virgule. (sper că ați identificat încă o problemă, îmi cer scuze pentru nimicuri) și sper că am introdus acest subiect în categoria corectă (sănătate), psihologic.

Îmi doresc să devin și eu un bărbat, să arăt bine, să fiu iubit, să fiu respectat și să aduc valoare acestei societăți, să nu mai fiu atât de emotiv, dar tot ce am scris mai sus mă distruge, și deja sunt.
Mulțumesc, nu cred că voi primi răspuns, nu știu cum funcționează algoritmul aici. Poate că e mesajul prea lung.

Îmi doresc de la voi seriozitate, mulțumesc încă o dată pentru timpul acordat și devotamentul vostru față de mine.

Atenţie! Problemele de natură medicală sunt probleme serioase care necesită asistenţă/consult specializat. Sugestiile date de utilizatorii TPU au doar o valoare orientativă şi în nici un caz nu exclud consultul profesional medical. Prin urmare vă recomandăm să apelaţi la personal medical specializat atât pentru diagnosticare, cât şi pentru tratament.
Răspuns Câştigător şi Apreciat de Editori
| Yuoia a răspuns:

Greu. Inteleg ca iti iubesti familia. Dar daca nu te desprinzi din mediul acela, nu vei realiza nimic.
Nu trebuie sa arati bine, ci sa te porti bine cu oamenii. Si vei fi apreciat, iubit.
Nu e vina ta ca mama este alcoolica. Dar este vina ei ca nu s-a ocupat de educatia ta.
Eu iti recomand ca dupa ce termini scoala (si numaidecat sa promovezi bacalaureatul!) sa iti cauti de lucru in alta parte. Mai bine stai in chirie, dar faci ceva bun cu viata ta. Oricum, la un moment dat vei pleca de acasa. Mai bine la timp.

| victorgabriel2003 explică (pentru Yuoia):

Mulțumesc. Este dificil să mă desprind de acest cerc vicios. Eu consider că mă comport bine cu oamenii, chiar dacă nu vorbesc prea mult, dar eu nu judec, critic, bârfesc, etichetez oamenii.
"Nu e vina ta că mama ta este alcoolică. Dar este vina ei că nu s-a ocupat de educația ta." - bine punctat. Doar că nu pot să-mi găsesc liniștea și un răspuns la următoarea întrebare:
De ce eu?
Legat de bacalaureat, eu sunt prost, nu mă pot concentra și nu mai pot memora sau să înțeleg un text, să mă exprim, etc, nu cred că îl iau, având în vedere în ce stadiu sunt acum. Nu am experiență cu munca. Legat de mună și viață, decât să stau cu minimul pe economie și doar să trăiesc de pe o zi pe alta, mai bine apelez la suicid, cu toate că știu că ăsta-mi va fi viitorul, din păcate (legat de muncă, nu suicid)
Ce voi face bun cu viața mea?
Să lucrez 8h/zi, să vin acasă obosit, și repet această rutină 30-50 ani, automat distrugându-mi sănătatea.
Ceva bun cu viața mea, nu prea sunt șanse. Deja știu care sunt opțiunile:
1. să muncesc doar pentru a supraviețui;
2. să mă sinucid, să nu mai știu nimic, să stau liniștit și să văd doar negru;
Știu că nu e corect cum gândesc, dar asta-i viața până la urmă.
Alții pot să ducă lupta până la capăt, alții nu, sunt mai slabi, din păcate.
Mulțumesc pentru răspuns și pentru timpul acordat.
Seară frumoasă!

8 răspunsuri:
| Jassmina a răspuns:

Spui ca ai 18 ani, deci poti sa-ti ieid e munca sis a faci ceva cu viata ta.
Muncind vei avea si ocazia sa-ti inchiriezi ceva, poate chiar gasesti o fata, iti faci viata frumoasa si cine stie, in cativa ani iti faci propria familie.

| victorgabriel2003 explică (pentru Jassmina):

Apreciez foarte mult pentru răspuns, doar că, din păcate, îmi este foarte greu să socializez. Nu am prieteni cu cine să comunic iar acasă rostesc câteva fraze. Sunt anxios, timid. Poate o să spui că sunt o lepră sau că nu vreau să muncesc, dar mi-e greu să mă integrez. La școală nu comunic, stau și vorbesc cu mine însumi și stau retras. Nu mai zic să vorbesc la interviu, mă blochez, nu mă voi putea concentra, nu-mi vin cuvintele și parcă mă simt ca un analfabet funcțional.
Să stai în chirie în orașul în care sunt eu este 200€ când 90% din salarii sunt minime pe economie. 100€ se duc pe utilități, și deja s-a dus salariul. Aproape că nu poți trăi singur. Te rog să nu mă consideri frustrat.
Mulțumesc!

| Mirel4412 a răspuns:

Daca vrei sa vorbesti cu cineva, poti sa imi dai mesaj. Daca vrei sa schimbi ceva trebuie sa fi motivat, eu am fost sarac multi ani, dar am avut norocul de parinti muncitori.
Daca ai 18 ani termina liceul, incepe sa faci sport, sa mananci multe legume si fructe si in general mancare buna, sa asculti muzica, si sa te rogi la Dumnezeu. Poate pare stupid rugatul la Dumnezeu, dar la mine a mers. Tot ce i-am spus ca imi doresc si nu credeam vreodata ca o sa am, au venit de la sine. Inca o data, daca vrei sa discuti cu cineva, poti sa imi dai mesaj.

| victorgabriel2003 explică (pentru Mirel4412):

Mulțumesc, apreciez. Sunt conștient că mi-ar prinde bine să comunic cu cineva, dar prefer să țin pentru mine, nu vreau să eman negativism. Dacă ai avut și părinți iubitori, non-alcoolici ai avut un start superb pe care noi nu îl conștientizăm pentru că nu ai plecat cu un "handicap" la drum. Nu vreau să intru mult în acest subiect, legat de religie, dar m-am rugat, nu pot să zic că am făcut niște lucruri de neiertat. Nu am primit nimic în schimb, ba da, am primit exact opusul (nu sunt sănătos, fizic și mental, am ajuns ca eu să-mi fiu cel mai mare dușman al meu, să nu am nimic din ce mi-am dorit, etc).
Mulțumesc încă o dată pentru timpul pierdut!

| Mirel4412 a răspuns (pentru victorgabriel2003):

Asa ziceam si eu, ca nu vreau sa supar si pe ceilalti cu problemele mele, chiar daca voiau sa ma ajute happy

| victorgabriel2003 explică (pentru Mirel4412):

Ok. Se pare că noi am trecut prin același gând.
Mulțumesc!

Răspuns utilizator avertizat