ÎNTREBAREA DE MAI JOS REPREZINTĂ O PROBLEMĂ DIN PUNCT DE VEDERE PSIHOLOGIC și cu toate astea refuz orice răspuns ca "Vorbește cu un psiholog,, te rog să ignori ce am scris și să ajuți alte persoane pe site,mulțumesc.

Voi începe cu începutul ca să fac totul clar iar întrebarea în sine va veni după multe rânduri,nici măcar eu nu sunt atât de sigur de ce doresc de aici.






Simt că am ajuns la punctul ăla din viață în care simt că nu mai am nimic de făcut, că nu mai vreau să fac nimic și nici nu am făcut vreodată.E ca un cerc vicios în care am intrat și din care nu mai pot să ies, de la rutina mea zilnică până la cele mai mici și neînsemnate detalii.De un timp nu mai sunt interesat de nici un fel de interacțiune socială, mi-a dispărut dorința arzătoare de a avea prietenii pe care a avut-o la un momentdat orice copil și de domeniul romanticului nu am fost interesat niciodată în 17 ani.Mai exact nu s-a întâmplat nimic.Recunosc,mă mai agitam pe la spatele câte unui băiat cum face orice fetiță de generală sau boboacă dar astea s-a dus de mult.În vara anului trecut o rudă de a mea de care eram foarte apropiată, chiar mai tare decât de părinții mei a suferit un accident.Ce urma să se întâmple era de-a dreptul vag, un joc cu moartea pe care în două săptămâni l-a pierdut și simt că odată cu el l-am pierdut și eu.De atunci mă simt incapabil, nu am putut să mai fac nimic pentru el, nimeni nu a putut dar mă gândesc doar la vina mea.Am avut în minte de multe ori răzbunarea pe omul care l-a luat de lângă mine. După toate cele întâmplate,după ce familia mea l-a lăsat în libertate fără să depună plângere, toți fiind de acord cu excepția mea, criminalul a revenit.De câteva luni o tot suna pe mama mea pentru un act care să afirme că nu există resentimente între el și familia victimei pentru ca el SĂ ÎȘI RECUPEREZE PERMISUL SUSPENDAT după ce l-a omorât pe trecerea de pietoni când pentru mașini era trecerea interzisă. Există suficienți martori și nici el nu a negat că a făcut-o.A continuat să o sune de pe multe numere, am blocat apelurike pentru toate dar nu s-a lăsat.Acum telefoanele au încetat, cel puțin din cîte știu eu.Cu toate astea,m-au făcut să mă simt chiar mai slab și neputincios.Din câte am înțeles criminalul stă în zona unde merge eu la liceu,ironic de aproape.Din fericire pentru el,are o față exagerat de comună, nici o trăsătură distinctă iar eu nu l-am văzut decât o singură dată când a venit la spital însoțit de tatăl lui care afirma că el nu are nici o vină, în ciuda a ceea ce au spus toți martorii.Simt că lumea asta e prea mică pentru amândoi din ziua aceea. Existența criminalului îmi compromite viața,gândurile și dorința de a mai continua.M-am gândit la sinucidere deși nu e o soluție preactică și sunt doar pe jumătate în favoarea ei.M-am gândit și la reflexia în oglindă a acestei soluții, adică să scap de criminal care după câte am observat este un incapabil, deși trecut de 30 de ani care a venit cu tatăl ca să îl apere, el nezicând aproape nimic.Nu era pic de compasiune sau părere de rău în ochii lui, nici o urmă de umanitate.Ca și cum noi l-am fii încolțit pe nedrept,el fiind complet nevinovat.
În ceea ce mă privește,m-am schimbat din toate punctele de vedere fără nici o excepție.Mi-am alungat toți prietenii, m-am îndepărtat de ei și mă izolez în casă în fiecare zi după ce mă întorc de la liceu.Îmi e frică să mă mai atașez de persoane, chiar îmi doresc să devin independent de părinții mei și să plec definitiv.Sunt singurul copil și știu că asta mă va trage mult în urmă.Cel care a murit mă ajuta cu bani mereu, părinții mei nu și-au dat interesul cu mine până la accident pentru că de bazau pe el iar asta mi-a provocat un dezgust deosebit față de ei, chiar dacă nu îi pot urî pentru asta.Pe plan fizic mă simt mizerabil,în lispsă de multe bunuri necesare,inferior.
Dorm greu nopțile și nu pot să uit ultima oară când l-am văzut viu, desfigurat și dependent de doctori și asistente, cu trupul plin de răni acoperit doar de un cearșeaf subțire pentru că era mult prea fragil.Nu pot uita nopțile în care mama pleca la spital să sta cu el ca nu cumva să își închită limba, să îi dea apă sau să îl ajute când își face nevoile.Acum mă duc măcar o dată pe lună la cimitir, mai des ca oricare membru din familie.Aș merge mai des, dar îmi e prea rușine față de el după tot ce s-a întâmplat.Nu știu dacă vreau sau pot să continui așa.
Cum să trăiesc?

Wow, am avut impresia pe tot parcursul citirii că e preluat de undeva acest fragment. Ai un talent deosebit în a scrie, felicitări!
Trebuie să nu te mai gândești în mod obsesiv la cele întâmplate și să devii social și deschis cu ceilalți, nu te mai chinui. Înstrăinarea de lume duce la înstrăinarea de sine.
Poți încerca să scrii tot ce te apasă pe foaie sau la pc, este o modalitate bună de a te elibera.

Asa de tare l-ai iubit pe ruda respectiva? Imi pare rau pentru tine ca ruda ta a murit in accident! Iti sugerez sa te rogi in fiecare seara la bunul Dumnezeu si sa pomenesti pe ruda decedata in RAI, mai ales sa mai rogi si la Biserica si sa dai un acatist la Sfanta Liturghie si la Sfanta Proscomidie ca sa pomeneasca numele celui decedat! Stai linistit si nu dispera si nu te gandi si nu te cauta razbunare! Cere dreptate bunul Dumnezeu prin citirea a cate 3 psami/zi din Biblie sau Psaltirea (de al inceput la sfarsit) si dupa aceea vei vedea rezultatele dreptatii Lui Dumnezeu!

Buna, tu nu ai nevoie de noi, ai venit aici sa te descarci. E un inceput bun, cauti locuri in care sa te eliberezi. E normal sa te doara, ai suferit o trauma, cu timpul doar te vei simti mai bine. Intre timp incearca sa accepti situatia, plangi, apoi gaseste-ti ceva care sa-ti distraga atentia. Esti o persoana mai introvertita si prin urmare percepi totul mai accentuat.

,, Razbim noi cumva la lumina''

Dar pentru ce cere el permisul suspendat de la voi? Doar organele juridice au dreptul de a inmana si de a ridica orice act. Nici o persoana fizica nu are dreptul asupra vreunui document; nici macar asupra propriei carti de identitate. Orice document din tara noastra este eliberat si ridicat doar de catre statul roman prin puterea sa juridica.
Oare politia va intrebat pe voi daca sa-i suspende sau nu permisul? Chiar daca voi nu v-ati cerut drepturile ca despagubire pe care vi le dadea legea, criminalul a incalcat o lege si nu poate fi iertat -caci legea nu poate ierta.
Deci chiar daca ati merge voi la politie/tribunal sa cereti ca permisul sa nu-i mai fie suspendat, politia va va spune ca el a incalcat legea lor, si nu legea voastra.
Orice convorbire telefonica este inregistrata timp de 6 luni. Daca va agaseaza mergeti la politie. Pentru persoanele care manifesta agresivitate exista o lege care le interzice sa circule in anumite zone.
Dar siguranta ce-a mai mare nu trebuie sa fie in oameni niciodata. Si cu cat mai mult sa nu te temi de ei! Si mai ales ca traim in vremuri mai grele decat au trait parintii nostri. Deci cu cat mai mult ar trebui astazi sa invatam sa ne incredem in Dumnezeu.
Poate ca in categoria refuzata de tine (a psihologilor) s-ar afla si Dumnezeu. Te poti certa cu El, Il poti judeca si Il poti trage la raspundere; dar nu indeparta de la tine pe Acela care singur te poate ajuta. Tu Ii poti spune: "Doamne, ajuta-ma sa trec peste asta!" Si atunci, bucuria de a trai se va asterne peste sufletul tau; teama va fugi de la tine si nu o vei mai gasi vreodata. Daca vei face din Dumnezeu scutul tau, daca iti vei pune increderea in El vei putea infrunta greutatile vietii. Asa trebuie trait. Este un curaj lipsit din comun a trai fara Dumnezeu; este o nesabuinta.
Nu mai privi la ce s-a intamplat si la ce se intampla; vei intelege toate acestea atunci cand Il vei cunoaste pe Dumnezeu. Pana atunci nu incerca sa-ti explici 'de ce' ca nu vei pricepe.

Aceste videoclipuri cred ca te vor ajuta mai mult decat rugatul la creaturi imaginare:
https://www.youtube.com/watch?v=Qk152emZzNg
https://www.youtube.com/watch?v=1wZEP5ZHZpA
https://www.youtube.com/watch?v=ykvC3QXJb18
Crezi ca daca îi bagi niste bani in buzunar preafericitului daniel te va ajuta cu ceva? Ok, fa cum zice dordecalator1:nu mai iesi din casa,nu mai vorbi cu nimeni, fa ce faci tu de obicei si sa vedem daca vei fi fericit si iti vor aparea prieteni peste noapte.
Doar pentru ca esti incercuit de persoane negativiste/care nu sunt pe placul tau, nu inseamna ca este o problema la tine, ci la ei, parerea lor nu conteaza.Gandestete ca ai o singura viata si in aceasta poti face orice te face fericit, orice este mai bun decat moartea.
Nu am sa iti spun lucruri de genul:fa parte dintr-o organizatie caritabila unde sa iti faci noi prieteni sau inconjoarate de oameni noi, bullshit, daca nu te poti integra asta e.

Buna.

Situatia in care esti este complicata si imi pare rau pentru pierderea ta.

Este un inceput scriind aici sau oriunde, cautand raspunsuri.

In primul rand as vrea sa-ti spun ca, chiar daca acum nu ai cum sa simti sau sa crezi asta, lucrurile vor fi mai bune. Anumite chestii se intampla fara motiv si te simti fara putere, dar la un moment dat vei constata ca totul se intampla cu un motiv, absolut totul. Asadar trebuie sa iti iei inima in piept si sa mergi mai departe, intr-un sfarsit vei putea trai mai usor cu toate cele intamplate.

Razbunarea nu este raspunsul, cel putin nu acum. Daca il ranesti pe criminalul de doi bani direct, nu faci decat sa cauzezi familiei tale si tie mai multa tristete si probleme. Din cate am inteles ai 17 ani, incearca sa iti vezi de viata, sa ajungi o persoana cu putere iar apoi sa il distrugi pe criminal, dar intr-un fel in care nimeni sa nu poata indrepta degetul spre tine.

Legat de apelurile telefonice, de ce nu anuntati politia? Ati putea primi un ordin de restrictie pentru individ sa va lase in pace.

Daca vrei sa vorbesti cu un necunoscut (cel mai adesea este mai usor dupa o trauma sau daca ai probleme, deoarece o persoana necunoscuta nu te poate urmari sau judeca, iar cand te saturi poti sa scapi de ea repede) poti sa-mi lasi un email pe privat, chiar daca nu sunt cea mai buna persoana cu capul pe umeri, uneori incerc sa fiu.

Legat de sinucidere, ma bucur ca nu esti de acord in totalitate. Ideea este ca nu ai rezolva nimic, in schimb, ai cauza familiei mai multa tristete si probleme iar( ca si razbunarea). Iar daca doua persoane isi pierd viata din cauza individului, el castiga. trebuie sa fii mai destept si sa ai rabdare.

Prin urmare, ai grija de tine si daca vrei, putem discuta.

Eu zic sa te apuci sa scrii carti, chiar ai talent in acest sens, ai niste fraze mai frumos formulate decat multi scriitori laudati. Totodata, te si ajuta sa te descarci.
Altceva nu am ce sa te sfatuiesc, chestiile astea trec cu timpul. Mie mi se pare ca tu si tragi de chestia asta, nu vrei sa te desprinzi si sa uiti, ceea ce pana la urma e bine sa faci. E bine sa plangi mortii, ca noi toti i-am iubit pe fiecare in parte, dar nici sa-ti orientezi restul vietii in jurul unei morti si sa nu mai fi niciodata fericita. Ar insemna ca toti sa fim suparati mereu.
Fericirea mai bine si impunandu-ti sa fii fericita iar cu timpul devine un automatism.