Voi ce parere aveti despre avort? Vi se pare o chestie normala si fara mare importanta? Vad ca multi au impresia asta si nu inteleg de ce.
Chestia e cam aflat din intamplare, acum nu foarte mult timp ca o verisoara a facut avort acum un an. Pana sa aflu asta ne intelegeam super, era ca un fel de sora mai mare pentru mine si vorbeam foarte des la telefon ori pe net si ne povesteam tot felul de lucruri, dar dupa aia totul s-a schimbat. Parca acum mi se pare cu totul alta persoana, mai ales dupa ce am intrebat-o daca e adevarat si am vazut ca nu i se parea ceva deosebit si nici macar nu ii parea rau. Intr-un fel mi-e ciuda ca gandesc asa, pentru ca as vrea sa fie totul ca inainte, cand aveam o relatie speciala, dar mie avortul mi se pare ca si o crima.
Acei copii se hrănesc din afecțiunea părinților lor, care majoritatea, nu în cazuri izolate, chiar fac sacrificii. Foarte foarte mulți copii care au anumite condiții în care își duc traiul și care abia au haine cu ce se îmbrăca la școală, învață, mai târziu ajung să facă o facultate. Astea nu sunt cazuri izolate. Te înșeli. Ți-am spus tu pornești de la premisa că mai bine îl omori direct decât să îi dai o șansă care poate să îi ofere anumite lucruri, și nu doar în exemple izolate. Asta este greșeala ta.
Acum ca încă un adaos, statul are grijă de foarte multe lucruri și dacă se consideră că un copil chiar nu poate fi crescut de o familie este dus în grija acestuia. În grija statului copilul, până la vârsta potrivită, va putea să își desfășoare activitatea educațională. Și dacă se ține de treabă, și să știi că iar nu vorbesc de cazuri izolate deoarece sunt foarte mulți copii săraci care fac o facultate, va ajunge undeva și își va întemeia și o familie.
Nu pot înțelege cum poți tu să consideri că este bine să calci în picioare acea șansă, și nu oricare, este cea mai importantă șansă pe care o ai. Șansa la viață.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
E normal daca nu vrea sa aiba de-a face cu un galagios il scoate la forta majora, sau sa le coase intre picioare ca sa nu aibe de unde sa mai faca avort si nici sa o primeasca de la altu
Răspunde
Avortul e oarecum o crima insa eu stau si ma gandesc cum sufera copilul ala mai tare? Ca este omorat cand e le nivel de celula fara sa stie ce e aia viata sau sufera mai tare traind intro lume in care nu a fost dorit? Intr o familie care nu si l a dorit sau nu are posibilitatea sa il creasca? Oare ii va fi mai bine sa traisaca in acel mediu 18 ani si sa ii marcheze toata viata?
Tu pui problema în necunoștință de cauză și mai mult o pui într-un mod idiot. Măcar judecă un pic, se numește șansă la viață. Cunosc foarte mulți oameni care au fost adoptați și care acum o duc foarte bine. Părinții sunt aceia care te cresc cu iubire, nu neapărat cei care te și fac. O dau cel mai bine exemplu pe sora mea, care a fost iubită de către părinții mei extrem de mult, au făcut atâtea pentru ea. Comentezi ca să te afli în treabă, înțeleg, dar judecă înainte să faci anumite afirmații, și mai ales în situația în care nu ai trăit o experiență, cu atât mai mult. Repet, se numește șansă la viață. Viața este imprevizibilă pentru fiecare dintre noi, dar asta nu înseamnă că mai bine mort. Gândire de papagal, fără supărare prietene.
Răspunde
Lucrurile sunt simple... crezi ca femeile fac avorturi ca nu mai pot de dragul copiilor? Crezi ca daca din 1000 de copiii abandonati doi - trei au un viitor bun inseamna viata imprevizibila?
Si ce relevanta are sora ta in context? Aparent sora ta a nimerit intro familia care o iubeste si o pretuieste... dar hai sa ne gandim la copii din famillele cu 8-9-10 frati... in familiile in care sunt facuti doar pentru alocatiile pe care parintii le beau? Aia e sansa la viata? Aia e sansa la o copilarie mizera si la un viitor sumbru
Mă, eu te sfătuiesc să judeci un pic, pentru că modul tău de a gândi este eronat, și eu chiar nu am dispoziție să îți explic unde greșești. Îți spun doar faptul că viitorul nimeni nu îl știe. Îți spun că am văzut caz la televizor cu 12-13 copii într-o familie, a dat norocul peste ei și li s-a renovat casa, li s-a dat bani. Acei copii aveau motive și să zâmbească pentru că mama lor făcea multe sacrificii. Acei copii sunt sigur că ar fi ales viața în detrimentul morții. Oricine ar fi ales asta. Sunt foarte multe exemple, acum tu poți să le vezi doar pe alea negative, care este complet logic că există, dar de aceea nu gândești cum trebuie.
Și ca un adaos, chiar dacă pleci din mocirlă, viața a demonstrat-o de atâtea ori că dacă te ții de treabă și muncești te poți ridica. Pentru acel moment în care vei fii în vârf după atâtea timp de stat în acea mocirlă, te asigur că merită să lupți și să trăiești.
Exemplele tale sunt cazuri izolate si un procent irelevant.
Mie mi se face mila cand vad copii care nu stiu ce e aia ciocolata sau care nu stiu cum e sa dormi intr un astenut curat si intro camera incalzita iarna de iarna.
Mergi tu la un copil din ala care merge iernile descult si mananca o fiertura de cartofi odata la 3 zile si zii lui la cei 7-8 ani ai lui cum sa iasa din mocirla...
Sunt extrem de mulți copii adoptați, și adoptați de familii cu niște condiții foarte bune din punct de vedere material, iar nu sunt cazuri izolate.
Faptul ca opinia mea e diferita de a ta nu inseamna ca e gresita. E doar mai realista ca a ta. Tu aparent crezi ca lumea e un loc pufos si un loc in care sansele sunt egale si viata corecta
Nu este mai realistă deloc. Dacă tu crezi asta e cam grav și după mine chiar comic. Tot ce ai de făcut e să judeci un pic, dar dacă nu poți, asta e altă treabă. Eu ți-am arătat cum stau lucrurile și tu nu ai arătat deloc o deschidere în gândire. Ți-am adus la fiecare lucru un argument, ca să o arzi în final pe "asta e opinia mea și e mai realistă". 
Demonstrează acest lucru. Eu am făcut-o și ți-am explicat cât de detaliat am putut. Mă mir că nu ai putut să înțelegi. Acum eu cred că se vede de la o poștă a cui opinie e mai relistă și cine are argumente mai solide. Acum dacă după gândirea ta tu te-ai vedea în locul acelor copii mai bine avortat, tot ce pot face e să mă amuz, căci de explicat am încercat. E ok să ai o opinie, dar depinde și ce bază are și baza opiniei tale este foarte instabilă. Poate măcar de atât ești capabil să înțelegi, faptul că opinia unui om cu o gândire ca a ta, mai mediocră, va fi diferită de o opinie a unui om care chiar a judecat mai adânc aceste lucruri și care are niște argumente. Opiniile sunt de două feluri, opinii justificate și opinii aruncate. Lăsăm restul să decidă care a avut care.
Și uite o dovadă, deși am încercat să fiu cât mai clar tu nu ai înțeles și faci niște interpretări prostești. Când am zis eu că lumea este un loc minunat? Am prezentat faptul că sunt extrem de mulți copii adoptați sau într-o condiție mai specială care totuși ajung undeva. Eu te-aș sfătui să întrebi un astfel de copil, sau un om mare care a trecut prin așa ceva dacă ar fi preferat să fie avortat. Șansele în viață nu sunt egale, dar șansa există pentru fiecare să ajungă undeva, și este un lucru chiar prostesc să îi dai cu piciorul neștiind ce va fi. Am încercat să îți explic în n moduri, e un lucru complet evident și nu mai pot să repet mereu și mereu. E cum ai fi avut un accident, și pe patul de spital, într-o situație incertă de revenire, ai prefera să renunți la viață, adică la șansa pe care totuși o ai să revii. Trebuie să fii idiot să gândești așa, fără supărare și sunt foarte multe cazuri care pot să îți confirme aceste lucruri. Și sper să nu mai faci anumite interpretări din acestea și totuși străduiește-te să înțelegi ce am spus deoarece nu e cum aș explica principiile termodinamicii unui copil mic, zic și eu. Totuși comunic printr-un limbaj accesibil, în opinia mea.
Scrii mult si spui putin. Oricat de frumoasa ai vrea tu sa vezi lumea asta, nu e deloc asa. Si eu mi as dori sa traiesc intr o lumea in care tu sa ai dreptate si cazurile copiilor maltratati, infometati si care au o viata departe de decenta sa fie niste cazuri izolate. serios ca mi as dori, dar realitatea e alta, si din pacate doar gandirea optimista nu o va schimba
Ok, fie ca tine, este obositor să îți spun mereu, mereu că nu am spus că viața este roz. Nu mă mai încurc iar cu explicații. Discuție încheiată.
Poate nu e dorit la inceput dar iti zic ca atunci cand va veni pe lume va fi mai pretuit decat se credea inainte. Nu ai cum sa nasti un copil si sa nu te indemne macar instinctul matern sa-l iubesti.
Aha, zi le asta copiilor astora
https://www.google.ro/? gws_rd=ssl#q=copil+ucis+dupa+nastere
copii astia saracii au primit dragoste cu mana stransa de gat sau cu lama cutitului.
Sa nu ne mai ascundem de realitate.
Acei copii se hrănesc din afecțiunea părinților lor, care majoritatea, nu în cazuri izolate, chiar fac sacrificii. Foarte foarte mulți copii care au anumite condiții în care își duc traiul și care abia au haine cu ce se îmbrăca la școală, învață, mai târziu ajung să facă o facultate. Astea nu sunt cazuri izolate. Te înșeli. Ți-am spus tu pornești de la premisa că mai bine îl omori direct decât să îi dai o șansă care poate să îi ofere anumite lucruri, și nu doar în exemple izolate. Asta este greșeala ta.
Acum ca încă un adaos, statul are grijă de foarte multe lucruri și dacă se consideră că un copil chiar nu poate fi crescut de o familie este dus în grija acestuia. În grija statului copilul, până la vârsta potrivită, va putea să își desfășoare activitatea educațională. Și dacă se ține de treabă, și să știi că iar nu vorbesc de cazuri izolate deoarece sunt foarte mulți copii săraci care fac o facultate, va ajunge undeva și își va întemeia și o familie.
Nu pot înțelege cum poți tu să consideri că este bine să calci în picioare acea șansă, și nu oricare, este cea mai importantă șansă pe care o ai. Șansa la viață.
Parerea mea este ca trebuie sa fii mai crud sa dai nastere unui copil pe care nu esti pregatit sa il cresti. Un copil este o responsabilitate uriasa, financiara, mentala. Mie mi se par groaznici parintii care nasc copii fara sa fie pregatiti sa ii creasca. Parerea mea este ca azi traim intr-o societate in care avem foarte multe optiuni, sincer cu optiunile pe care le avem nu ar trebui sa mai existe astfel de greseli. Insa, daca exista, mi se pare normal sa faci un copil atunci cand esti sigur ca ii poti oferi acelui copil cea mai buna sansa la viata. Atunci cand ai invatat sa ai grija de tine si sa te intretii, abia atunci poti avea un copil.
Iar din pacate numarul copiilor fericiti din orfelinate si din familiile abuzive este extrem de mic. La fel si numarul celor care ajung sa isi croieasca un viitor mai bun. Majoritatea ajung sa fure sau intra in anturaje dubioase.
Avortul nu este o greseala si nu atunci cand nu esti pregatit. De ce ai da nastere unui copil pe care sa il lasi cu sechele pe tot restul vietii? Mi se pare extrem de egoist lucrul asta. Desigur, asa cum spune cineva mai sus, toata lumea are dreptul la viata, insa de unde incepe viata? Este embrionul fara viata pentru ca nu este complet dezvoltat si nu are trasaturi umane (inca)? Iar daca embrionul (practic o celula) este considerat viata, este atunci si spermatozoidul considerat viata? Daca da, inseamna ca si metodele contraceptive sunt tot un fel de omor. Problema este cu dus si intors si fara raspuns corect pentru ca inca nu exista o definitie corecta a vietii, unde incepe si unde se termina?
Insa din nou, mie mi se pare mai groaznici oamenii care fac copii fara sa fie pregatiti. Daca ar fi sa aleg intre o femeie care a facut cinci, sase copii si le-a baut alocatia lunar, i-a batut, i-a maltratat, o femeie care si-a dat copilul la orfelinat, lasandu-l acolo in voia sortii, o femeie care l-a facut la 15, 16 ani si isi pune parintii sa ii creasca copilul in timp ce ea isi traieste tineretea si devine "sora" copilului si o femeie care a facut o greseala la un moment dat, a avortat, iar apoi a facut un copil cand a fost pregatita mental si financiar sa il faca si i-a oferit tot suportul copilului, intotdeauna as alege ultima varianta.
"Iar din pacate numarul copiilor fericiti din orfelinate si din familiile abuzive este extrem de mic. La fel si numarul celor care ajung sa isi croieasca un viitor mai bun. Majoritatea ajung sa fure sau intra in anturaje dubioase. "
Vreau să văd statistici, că tot o ardeți pe, număr mic, pe cazuri izolate. Vreau să spun că eu sunt înconjurat de astfel de oameni/ copii și am văzut și destule cazuri, deci numărul celor care ajung să își croiască un viitor te asigur că este destul de mare. Am explicat și în celelalte răspunsuri și am exemplificat de ce este important să nu dăm cu piciorul șansei la viață. Șansa ca acel copil să o ducă bine este destul de mare, și sunt mulți astfel de copii care se țin de treabă, de școală. Cum spuneam chiar cunosc și m-am întâlnit cu astfel de cazuri. Mai târziu își construiesc o familie și un viitor. Depinde și de ei foarte mult. Sunt și copii care nu au trecut prin astea și capătă diferite anturaje, și iar nu sunt cazuri puține.
Dacă mama copilului care ar fi vrut să avorteze copilul să zicem că ar fi avut posibilitatea să îl întrebe pe el din viitor dacă ar fi dorit să fie avortat, ce crezi că i s-ar răspunde? Tot o ardem pe psihologi când depresivii vor să se sinucidă și îi încurajăm tocmai punându-le în evidență acea șansă la viață pe care o au, acea șansă cu care pot să își croiască un viitor mai bun, și la care nu trebuie să renunțe deoarece ziua de mâine niciodată nu știe nimeni ce aduce și că trebuie să stea și să încerce, pentru că pentru un lucru bun chiar merită să lupți și când e vorba de un copil, nici născut, care poate avea orice fel de viață, să o construiască, viitorul fiind total incert, gata să îi omorâm. Acum unde e raționamentul? Care este diferența între un om mare și un copil nici născut. Modul de a muri este mai ușor sau nu ne gândim deloc la el de fapt ci la rudele lui care s-au atașat de el? Oricum ar fi mi se pare odios.
Uite aici un studiu facut in America (unde exista mai multe posibilitati de adoptie decat in Romania). 397, 122 sunt fara parinti. Numai 1/3 sunt considerati a fi ok pentru a putea fi dati spre adoptie (100, 666) si 32% din acestia trebuie sa astepte trei ani pentru a putea fi adoptati. Si desi sunt atatia care asteapta in orfelinatele americane, totusi se pare ca cei mai multi parinti din America nici nu au adoptat din numarul prezent mai sus pentru ca au adoptat copii din alte tari (China, Ethiopia, Ucraina etc). 55% au avut cel putin trei familii si 33% au schimbat scolile de cel putin cinci ramanand in urma cu invatatura.
Uite aici site-ul: http://ccainstitute.org/....../index.php Pe parcurs vei descoperi si ca o mare parte din ei au un un IQ mai mic decat restul copiilor si o mare parte fie au ajuns fara adapost (40%), fie au comis deja o infractiune (60%) si doar jumate au fost angajati (48%), desi nu spun exact ce joburi fac. 75% dintre femei si 33% se pare ca traiesc inca pe ajutorul guvernului si 50% dintre cei crescuti au utilizat droguri. Doar 25% nu au terminat liceul si 70% doresc sa faca o facultate. Este interesant ca specifica faptul ca doresc si ca nu fac de fapt o facultate. Probabil ca este destul de greu sa faci o facultate fara sa ai suportul financiar sa o platesti.
Eu ti-am explicat in mare despre ce este vorba, dar mai gasesti acolo diverse informatii.
Uite aici un studiu din Romania: http://www.gandul.info/......t-10387809
Faptul ca 60.000 de copii sunt institutionalizati insa doar 1.602 au fost declarati adoptabili intr-un an cred ca spune destule. Si nici macar nu spune cati dintre cei 1.602 isi gasesc familii. De asemenea nu sunt luati in considerare copiii care stau inca cu familiile lor si care sunt abuzati fizic si mental de parinti alcoolici sau nepotriviti pentru a fi parinti.
Studii gasesti destule pe Internet, nu trebuie decat sa le cauti. Nu am gasit nimic la nivel global, dar recunosc ca nici nu am stat sa caut extraordinar de mult. Este posibil sa gasesti ceva mai general pe site-ul celor de la Unicef.
Apoi inteleg sansa la viata, insa daca celula minuscula care nu are nici forma nici constiinta este considerata viata, este si spermatozoidul considerat tot viata? Nu stiu cum poti compara o celula cu un om deja crescut. Embrionul nu este un copil. Copilul apare dupa nastere, iar inainte este fatul, iar inainte embrionul, iar inainte spermatozoidul si ovulul. Daca embrionul este viata, de ce nu este si spermatozoidul considerat viata? Daca avortul in timp ce copilul este un embrion (o celula minuscula) este crima de ce nu este si contraceptia o crima? Pana la urma distrugem sansa spermatozoidului sa devina un embrion, fat si apoi copil?
Studiul din USA dă un procent destul de mare. 1/3 nu este deloc puțin. Acum în România șansele ca un copil să fie adoptat sunt mai mici, dar există. Nu m-am referit numai la adopție, ca să înțelegi, am specificat cât se poate de clar că statul oferă fiecărui copil posibilitatea la educație, deci ce i-ar putea oprii să ajungă undeva mai târziu? Acum văd că aduci în discuție IQ-ul, și un studiu de acest fel este foarte incert, dar în acest caz este logic acest fapt deoarece cei care au posibilități mai puține, este clar că nu au nici o inteligență mai mare decât cei care au o posibilitate mai mare de a se dezvolta. Diferențele de IQ nu sunt foarte mari iar posibilitatea celor de a-și desfășura studiile există. Deci nu văd de ce în acest caz ar trebui luată șansa la viață. Depinde foarte mult și de ambiția copilului. Un copil care într-adevăr muncește, te asigur că are cele mai mari șanse să ajungă undeva. Acum că tu o dai pe droguri și altele, deja dacă extindem această problemă putem observa că foarte mulți tineri au consumat droguri. Cum spuneam depinde și de mediu, dar cel mai mult depinde de copil. Ei își aleg propriul drum în viață, chiar și dacă au o anumită influență, de ce ar trebui noi să îi oprim? Observ faptul că jumătate dintre ei au fost angajați. Eu nu pot trage concluzia din acest fapt că acea șansă este minimală. Este destul de mare. Și te asigur că este cu atât de mare dacă coenștientizezi faptul că depinde foarte mult și de copilul în cauză. Eu aș da o posibilitate de angajare de peste 75%, asta dacă copilul are dorința de a-și continua studiile. Deci despre ce vorbim? E o șansă foarte mare. Am și exprimat mai devreme faptul că merită să lupți pentru un lucru bun în viitor, chiar merită, și chiar mi se pare extrem de idiot faptul să dai cu piciorul acestei șanse.
Spermatozoidul nu este considerat viață umană, și asta poți trage și tu concluzia dacă ai minimele cunoștințe de la biologie. Acum pe logica ta, de ce nu omorâm un copil de 1 an, care oricum putea fi omorât prin avort? Acest raționament este complet greșit.
Pe deasupra nu mi-ai răspuns la celelalte fapturi prezentate. Eu am vrut să văd cum dezvolți tu pe această temă și m-am convins. Eu cred că un om fără suflet, care se știe capabil în anumite situații să facă așa ceva, ar fi pro avort. E normal să susții cu toată convingerea acest lucru în acest caz, dar cum am spus înainte iei șansa la viață. E, cum ți-am spus înainte, ai întreba copilul sau majorul din viitor dacă și-ar fi dorit să fie avortat. Cam toți cei abandonați de părinți sau care au trăit în anumite condiții ajung să îi urască dar le mulțumesc doar pentru un singur lucru. Le mulțumesc pentru faptul că nu i-au avortat și că le-au oferit șansa să trăiască. Viața, cam în toate cazurile, este favorabilă în detrimentul morții. Doar în cazuri de boli incurabile, cu dureri insuportabile, tortură putem vorbi de faptul că moartea e o soluție mai bună, dar te asigur că în cazul acestor copii, viața este varianta favorabilă. Te asigur că ei, în proporție foarte mică, și-ar fi dorit să fie morți. Acum sunt și care se sinucid, dar nu-s așa mulți. Majoritatea copiilor din această categorie îndură greul pentru că speră, și speră justificat, la faptul că ziua de mâine le poate aduce ceva mai bun, ceva pentru care merită să lupți. Nu voi putea să fiu niciodată de acord cu mentalitatea ta, și îți recomand să încerci odată să întâlnești anumiți oameni, care au trecut prin asemenea lucruri, să vorbești cu ei. Ar putea să îți modifice complet percepția, asta dacă ai și deschidere. M-am referit mai înainte la faptul că eu consider că o persoană fără suflet, care se știe capabilă de așa ceva, susține aceste lucruri, dar cine știe, poate mai sunt persoane care gândesc așa, dar au anumite lucruri nu prea bine puse la punct, nu doar în moralitate, ci și în gândire, și poate pot să se convingă mai târziu de unele lucruri.
Revenind la studii, eu nu am spus ca trebuie sa iei viata unui copil pentru ca are IQ-ul mai mic sau pentru ca are probleme cu drogurile. Pur si simplu am subliniat doar o parte din problemele cu care se confrunta, ceea le ingreuneaza foarte mult viata. Intr-adevar 48% a celor care se angajaza este o proportie destul de mare, nu am negat asa, insa am spus ca probabil locurile de munca nu sunt foarte bune. Pentru ca nu au studii care sa le sustina. A avea un loc de munca din care abia te poti intretine nu este ceva ideal. De asemenea, am spus ca o mare parte dintre ei "doresc" sa mearga la facultate. Asta nu inseamna ca o vor si face. Un copil orfan, peste 18 ani dat afara din orfelinat, inainte sa mearga la studii trebuie sa isi gaseasca o locuinta si ceva din ce sa se intretina. Nu va avea parintii care sa il tina intr-o casa, sa ii puna pe masa mancare si sa ii cumpere cartile si materialele necesare. Facultatatile din America sunt extrem de scumpe pentru ca nu sunt deloc finantate de stat. Desi in America este normal sa ai 2, 3 slujbe este aproape imposibil sa ai 2, 3 slujbe sa strangi suficienti bani pentru a-ti gasi o locuinta, pentru a manca, pentru a-ti plati chiria, taxele si pe deasupra sa ai suficienti bani pentru a plati sume uriase pentru facultate. Iar daca sa zicem, in mod miraculos reusesti sa strangi suficienti bani sa platesti o parte din taxele pentru facultate este aproape imposibil sa mergi la facultate si la cele 2, 3 slujbe. Nu zic ca nu exista exceptii, dar sansele sunt minimale. Foarte putini copii ajung aici. Tocmai de aceea ti-am dat informatiile pe care tu le-ai gasit de prisos. Mai ales cele care arata ca o mare parte dintre ei incep sa comita infractiuni, pentru ca intra in anturaje dubioase. Iar de regula cei care care ajung sa comita infractiuni, nu ajung la facultate.
Acum tu vorbesti ca fiecare are dreptul sa isi aleaga un drum in viata, dupa ce am ajuns la concluzia ca o mare parte o iau pe drumul gresit. Pentru ca acestia sunt mult mai multi decat cei care au ambitia sa isi ia doua, trei joburi si sa termine o facultate. Ce se intampla cu cei care ajung infractori sau cersetori? Da, este dreptul lor sa o ia pe o cale gresita. Dar de ce trebuie cei care ajung victimele lor sa treaca prin asta? Lumea este conectata. Nu sunt numai orfanii, oamenii fara adapost, restul de 52% care nu are un loc de munca si cei care au comis deja o infractiune. Sunt si oamenii pe spatele carora traiesc. Sunt si oamenii care platesc taxe la guvern sa ii intretina pe ei si sunt si oamenii care devin victimele lor. Din cei 397, 122 (daca asta este numarul total din care s-a calculat procentajul de 60%) 238.273 au comis deja o infractiune, deci inseamna ca au existat cel putin 238.273 de victime de pe urma acestora, asta asumand ca fiecare individ a comis doar o singura infractiune.
Chiar si din studiile de mai sus este foarte usor de observat ca cei care reusesc sa faca ceva cu viata lor sunt foarte putini comparativ cu cei care nu reusesc asta.
Nu stiu ce ar spune acesti copii, daca si-ar dori sa traiasca sau nu. Nu am facut niciun studiu pe tema asta. Insa daca as merge sa intreb, m-as asigura ca nu o sa ma limitez la cateva cazuri izolate. Zece cazuri inseamna nimic. Pentru a putea trace o concluzie generala trebuie sa faci un studiu. Asa ca nu poti nici tu, nici eu sa asumi ceea ce ar spune majoritatea, daca si-ar fi dorit sau nu sa se nasca. Poate ca toti si-ar fi dorit sa se nasca, inclusiv criminalii in serie care au omorat nu stiu cati oameni fara nicio vina.
Faptul ca acesti copii nu au suport afectiv si financiar, vor alege de cele mai multe ori drumul gresit. Sansele ca sa aleaga drumul bun se diminueaza drastic. Nu poti ignora contextul in care cresc. Lipsa unui camin stabil si a unei familii stabile produc de multe ori traume psihice foarte mari.
Cat despre spermatozoid si embrion, dupa cum spuneam, distrugerea spermatozoidului distruge sansa embrionului sa se formeze, deci implicit distrugi sansa la viata si in felul asta. Asta am vrut sa subliniez.
Nu stiu care este fara suflet. Un om pro-nastere, care sustine ca oricine are dreptul sa se nasca, fara sa ii pese ca majoritatea copiilor nascuti in situatii nefavorabile ajung cu sechele si cu diverse traume si au sanse infime sa creasca armonios, chinuindu-se o viata intreaga, chinuind inclusiv oamenii de langa ei. Fie ca ajung la orfelinate, fie ca raman in familii cu parinti nepregatiti, de 15, 16 ani care isi distrug ei insisi viata, tineretea si sansa sa isi creeze un viitor propice lor si copiilor lor sau un om pro-avort care intelege ca unii oamenii fac anumite greseli, dar pot invata din ele si pe viitor pot crea un context favorabil unui copil caruia sa ii ofere cea mai buna sansa la viata pe care o pot oferi. Si aleg optiunea asta, in detrimentul primei optiuni care ar insemna sa chinuiesti o viata intreaga constient o fiinta umana. Pentru ca a fi pro-nastere si a nu-ti pasa de sansele si viata pe care o duce un copil nedorit nu inseamna a fi pro-viata si nici nu te face un om mai bun ori mai responsabil. Nu stiu cum un om care alege sa isi chinuie constient, constant si repetat un copil, creand (de cele mai multe ori) un om instabil psihic, mai bun decat un om care alege sa nu faca asta.
În primul rând, nu am găsit deloc de prisos aceste informații, drept dovadă le-am și comentat și am ajuns la anumite concluzii. Tu acum văd că o arzi pe viața ideală. Un om nu are nevoie de o viață ideală ca să nu considere că are o viață acceptabilă. Un om, cum am spus și în răspunsul anterior, normal la cap, ar coenștientiza că viața e mult mai ok în detrimentul morții, deci nu înțeleg cum poți să o dai pe aceste lucruri. E cum ai zice "sunt șanse mici să aibă o viață ideală deci mai bine moare". Dar stai, cam asta se înțelege din ceea ce spui. Mie mi se pare grav, dacă afirmi așa ceva, și nu trebuie să fii foarte deștept ca să înțelegi de ce. Acum mai observ faptul că nu deții anumite informații, ceea ce mă pune în dilemă referitor la vârsta pe care o ai. Ar trebui să știi faptul că tu vorbești de facultăți cu taxă, dar e foarte simplu să intri și la fără taxă, dacă te ții de treabă. Pui accent pe niște lucruri doar ca să lungești răspunsul, dar nu demonstrezi nimic, din păcate. E normal că nu toți care își propun să ajungă undeva nu vor ajunge acolo, dar de ce să nu încerci? Și mai ales de ce să îi iei unui om asemenea șansă? Iar încep să repet anumite lucruri. Dacă nu știai, imediat după liceu te poți angaja, iar în SUA, salariile minime pe economie nu sunt mici, deloc. Să termini liceul nu este imposibil, și dacă îl termini nu este deloc greu să găsești de lucru și cred că măcar atâta lucru știi și tu. Oricum există tot felul de ajutoare sociale și nu este nevoie să intrăm prea mult și pe acest lucru. Este adevărat că nu va avea părinții, și nimeni nu poate afirma că acesta e un plus. Faci un lucru pe care nu ar trebui să îl faci. Tu deja tinzi să îmi demonstrezi mie că acei copii nu au o viață confortabilă. Nu este nevoie, absolut deloc să îmi demonstrezi acest lucru deoarece sunt conștient, dar o viață cu puțin confort poate să îți dea anumite satisfacții și este un plus, este un lucru mult mai bun decât să fii mort. Viața îți dă n posibilități, unele mai mici, unele mai mari, dar viața e viață. Nu trebuie să aplicăm acum mentalitatea frustraților depresivi, care se plâng că nu au cea mai frumoasă viață de pe pământ. Trebuie să fim realiști și să reușim să ne dăm seama de ceea ce am spus acum. Trebuie să ne dăm seama că este foarte bine să speri căci nimeni nu știe ce va fi, viața este imprevizibilă de multe ori. Acum tu spui că este imposibil să își găsească o locuință din salariul probabil mic din respectiva meserie pe care individul o poate avea. Nu este deloc imposibil. Acum iar voi face referire la ajutoare sociale. Se dau blocuri întregi pentru astfel de oameni, și chiar în cartierul meu există unul. Asta în România, să nu ne gândim acum la ce e în SUA, îți imaginezi că este mult mai bine. Te asigur că nu foarte mulți ajung să rămână pe stradă. Și uite cum iar o dăm spre idealism. Nu există situația perfectă, dar deja o dăm în penibil căutând-o și susținând-ne opiniile pe baza a tot ce este negativ. Nu este un mod foarte ok de a susține ceea ce vrei tu să susții. Eu nu zic că totul este roz dar afirm, cu toată tăria, că există posibilități, posibilități la care trebuie să fii idiot să le dai cu piciorul, posibilități pe care majoritatea sunt sigur că apreciază faptul că le au și că nu au avut neșansa să dea peste o familie cu o mentalitate și moralitate sub orice critică ca să le ia din prima toate posibilitățile. Statul ajută mult aceste cazuri, și nu e cum ar fi lăsați majoritatea de izbeliște, mai ales dacă se țin de școală. Nu este deloc așa.
Majoritatea că o iau pe un drum greșit, treaba lor, măcar au avut această posibilitate, de care ei cred că se bucură. Nu e bine cum raționezi situația, sunt nevoit să repet. E o șansă de care unii își bat joc, de care unii chiar nu pot să profite, dar de care unii se consideră extrem de norocoși. Din nou de ce să dai cu piciorul la așa o șansă? Nu vorbim despre ceva ideal, dar nici despre cea mai mare tortură. Acuma tu iar alegi un raționament greșit pe care mergi. Nu ai de unde să știi cine va fi și cine nu infractor. Nu doar acei oameni sunt infractori. Iar trebuie să extindem problema. Așa putem să interzicem multor categorii sociale să aibă copii pe baza că noi fiind marele Nostradamus, deducem că acel copil va fi un infractor. Este o discriminare și un lucru extrem de incorect. Nu cred că ai conștiință dacă poți afirma așa ceva. Crime se întâmplă fie că acei copii nu mai sunt fie că sunt. Mereu vor exista criminali, indiferent de situație, și ar trebui să cunoști acest lucru. Acum dacă o dăm pe taxe și altele deja devenim prea de tot.
Spui fără să îi pese? Tocmai mai mult nu îi pasă, dacă îi ia acea șansă și îl omoară. A îi păsa este a avea speranța ca îi va fi bine pe viitor, o speranță care poate să se materializeze. Așa omorându-l tu direct, îi iei și speranță și totul, din prima. Asta mi se pare mai mult decât nepăsare. Mi se pare crimă. Cum vorbeai tu de acei criminali, și asta este o crimă. O crimă comisă cu nepăsare. Șansele nu sunt infime. Sunt șanse infime să aibă o viață ideală, dar nu sunt infime ca să aibă una acceptabilă, și sunt chiar mari să aibă o viață care să fie mult mai bună decât nimic. Nimeni nu alege să îl chinuie, ci alege să îi dea o șansă. Simt durere...Dar o simt, și de aceea mulțumesc. Mulțumesc pentru că am totuși șansa să sper. Eu, dacă aș fi în locul acelor copii, le-aș mulțumi părinților, doar pentru asta. Să nu simți, să nu ai nicio speranță, să nu ai viață este mult mai rău decât peste 90% din aceste cazuri, de asta eu personal, sunt extrem de sigur și eu personal am învățat să coenștientizez că viața este mai bine decât nimic.
Nu o ard pe viata ideala, o ard pe viata decenta. Viata ideala este atunci cand parintii castiga mai mult decat este nevoie si au cunostinte mai multe decat necesare in dezvoltarea copilului si in psihologie. Cand spun ca parintii ar trebui sa ii ofere cea mai buna sansa copilului, nu ma refer ca trebuie toti sa faca studii superioare si sa ajunga bogati, ci sa gaseasca cel mai potrivit moment din viata lor pentru a face un copil. Asta nu mi se pare viata ideala, ci mi se pare un timing potrivit si o atitudine responsabila.
Cat despre facultati, eu m-am referit strict la SUA ca despre tara asta aveam studiul cel mai detaliat. Da, stiu cum sta treaba in Romania ca si eu facultatea tot la buget am facut-o in tara. Desi sincer iti spun ca si in tara este imposibil sa faci o facultate la buget si sa si lucrezi ca sa te poti intretine. Majoritatea care au lucrat full-time au picat la taxa si isi plateau din salariu numai taxa de facultate. Cei de la buget fie stateau in camin si taxele erau platite de parinti, fie stateau la parinti. Iar cei care lucrau din salariu isi plateau fie facultatea, si parintii plateau chiria fie isi plateau chiria din salariu si parintii plateau facultatea.
Exact asta am spus si eu, ca in SUA te poti angaja dupa liceu, dar pentru ca in SUA majoritatea isi iau 2, 3 joburi pentru a se intretine nu mai au timp sa mearga la facultate. Asta am spus. Iar apoi am spus ca aceste posibilitati de care tu vorbesti devin extrem de putine pentru copiii care nu au avut niciun suport pana la 18 ani. Caci da, este foarte realist sa ignori contextul, sansele care ti se ofera si sa speri la cai verzi pe pereti. Nu am spus ca este imposibil am spus ca este aproape imposibil. Este o diferenta. Chiar am si spus ca exemplele pe care le-ai spus tu exista, dar sunt extrem de rare. In SUA, stiu ca asta este perceptia romaneasca, ca este mult mai bine, dar crede-ma nu este. Ti-am spus, in SUA nu exista facultati subventionate de stat, ca in Romania. De asemenea, da in SUA salariul este mai mare, dar si taxele sunt mai mari. Daca tu spui ca in SUA nu sunt multi care ajung pe strada, ce se intampla cu proportia de 40% din studiul pe care l-am citit amandoi (banuiesc) si care ajunge pe strada? Vei ignora studiul pe care l-ai citit ca sa imi spui ca nu ajung multi pe strada? 40% reprezinta aproape jumatate dintre copiii orfani.
Eu nu spun ca nu exista posibilitati, ci spun ca pentru unii oameni posibilitatiile devin infime dinainte sa se nasca. Si este deja stiut dinainte sa se nasca, ca majoritatea copiilor orfani ajung sa isi bata joc de aceasta sansa avand in vedere ca mai mult de jumatate ajung sa comita infractiuni, conform studiului pe care ti l-am dat.
Logica ta este ceva de genul: "Pentru ca am o sansa, 1 la nu stiu cat, sa castig la lotto, voi merge si ma voi juca lunar, saptamanal, voi juca jocuri de noroc constant, pentru ca este o sansa infima ca eu sa castig. Asa ca voi investi sute de mii de lei si nu stiu cata energie in astfel de jocuri pentru ca exista acolo o sansa infima sa castig". Si nu de cele mai multe ori, astfel de logica ajunge sa fie mai daunatoare pe termen lung, decat pe termen scurt. Asa este si cu copiii, scotand copii pe banda rulanta pe care ii distrugi mental, carora le diminuezi cu nu stiu cat sansele sa aiba o viata decenta in mod voit si constant 18 ani, in final aduce mai mult rau decat bine. Copilului, dar si celor din jur.
Si nu am spus ca numai ei sunt infractori, am spus doar ca cei din orfelinate au sanse mari sa ajunga infractori. Mai mari decat restul care au o anumita indrumare de la parinti si au cat de cat resurse financiare. Nu este o discriminare este un rationament logic si un comentariu facut pe baza studiului pe care ti l-am dat. Da, vor exista crime, dar cu oameni responsabili ar fi existat cu aproape 300.000 mai putine infractiuni. Multi copii din orfelinate ajung acei criminali pe care si tu ii condami (60% dintre copiii orfani). A oferi o sansa de rahat (scuze de limbaj) nu inseamna ca oferi o sansa, ci o bataie de joc. A face ceva ceva doar de dragul de a-l face sau ca "trebuie" facut. Asta faci cu o tema la matematica, cu patul pe care nu ai chef sa il faci, nu cu o viata. Cat despre ceea ce credeam eu inainte sa ma nasc, nu stiu daca este mai rau inainte sa ajungi sa simti, sa gandesti sau sa traiesti. Nu isi aminteste nimeni ce a fost inainte sa ne nastem. Probabil nu a fost nimic, avand in vedere ca nu eram capabil sa constientizam.
Logica mea nu este că au o șansă 1 la nu știu cât, logica mea este că este mai bine decât nimic. Acum să stau iar să reiau tot ceea ce am zis în celelalte răspunsuri consider că ar fi complet inutil, deoarece ori nu ai vrut să iei în considerare principiile pe care merg eu, ori nu le-ai înțeles, tot aia va fi și dacă le tot reiau. Nu știu cât de bine sunt făcute acele statistici, însă în SUA nu sunt atât de mulți oameni ai străzii ca în România, asta e clar. Știm foarte bine cât de "mult" sunt obișnuiți străinii cu cerșetorii. Păcat că nu sunt. E vorba de mai mult de jumătate, șansa ca acel copil să ducă o viață cât de cât decentă, adică să poată trăi undeva și să aibă o slujbă eventual. Acum o dăm în detalii, hai totuși să ne rezumăm și să admitem amândoi că sunt cam șanse 50% și nu e puțin. Acum eu îți voi mai zice cum ți-am mai zis că în peste 90% din cazuri, sunt convins că este mai bine să ai acea viață, așa cum e, decât să nu o ai. Am vrut să pun accent extrem de mult pe acest lucru în răspunsul anterior, dar un lucru pe care nu l-ai luat în considerare. Logica mea nu merge doar pe o ramură, ci pe mai multe și le-am prezentat. Iar trebuie să explic că nu fac niciun rău voit? Fac un bine. Ți-am spus eu în locul lor aș mulțumi pentru acest lucru, în locul majorității. Din punctul meu de vedere este un lucru cât se poate de clar și limpede că e mai rău să fii mort decât viu, că este mai rău să iei o șansă decât să o dai, că moartea nu reprezintă nimic, dar viața reprezintă ceva, ceva bun ori ceva rău. Acel ceva, cum o fi el, este mai bine să fie, plus că mereu va fi posibilitatea ca acel ceva să fie ceva bun, și asta este ca un foarte mare plus. Eu apreciez extrem de mult părinții care aplică logica mea și îi consider criminali pe cei care o aplică pe a ta. Tu nu iei în considerare anumite fapturi și cred că și din cauza că nu ai reușit să estimezi valoarea pe care o are viața pentru fiecare dintre noi și nu este deloc mică. Greșesc cu ceva? Nu există vreo greșeală în faptul că eu consider, și chiar sunt sigur că viața e mai ok decât nimic. Dacă este ceva eronat demonstrează clar. Sunt convins de acest lucru, și pe baza acestui lucru clădesc un raționament realist și în același timp moral. Pe baza studiului am comentat și am tras deja niște concluzii. Pe baza studiului vedem că sunt mai mult de jumate care au unde sta, deci vedem clar că există șansă. Cum ți-am mai spus, dacă termină pe deasupra și o școală acele șanse se vor mări considerabil, deoarece un om necăjit care totuși are ambiție va găsi sprijin, asta în majoritatea situațiilor. Am mai spus, ține foarte mult și de ambiția fiecăruia. Majoritatea nu ajung rău numai din cauza situației lor ci și din cauza lor în primul rând deci nu știu cât e mult poți folosi acest studiu ca să îmi arăți că nu sunt șanse. Șansele cel mai mult individul și le mărește sau scade. Nu este o loterie, mie mi se pare o comparație foarte nepotrivită, o enormitate chiar. Acum iar vrei să o facem pe Nostradamus și să deducem că acel copil pe care să zicem că tu ai vrea să îl omori va fi criminal sau nu? Nu e bine să pornești de la anumite premise, mai ales când este în joc viața unui om. Este complet nepotrivit acest lucru și ar trebui să înțelegi. Ceea ce caracterizează omul este și individualitatea ca să zic așa, adică faptul că suntem diferiți. Ceea ce vreau să spun e că eu ca individ nu însemn o statistică ci ceea ce însemn este ceea ce sunt ca om. Ceea ce sunt eu nu o poate zice o statistică care generalizează. Este oribil să generalizezi în condiția în care procentul nu este unul dezastruos și chiar nu ai de unde să știi ceea ce va fi copilul. Acum să îți spun un lucru. E o logică universală, la fel cum se pornește și în sfera legislativă de la prezumția de nevinovăție, nu cea de vinovăție, indiferent de statistici și alte lucruri. Acum o statistică poate să spună că jumătate dinte țigani au comis cel puțin o infracțiune. După logica ta asta înseamnă că ar trebui să îi exterminăm pe toți ca să evităm anumite lucruri. E un raționament greșit. Încă unul.
E bătaie de joc, într-adevăr, bătaie de joc să gândești în felul ăsta. O bătaie de joc care constă într-o concepție imorală, criminală asupra lucrurilor. Să îți mai spun că nimeni nu își amintește nimic, din multe perspective, nici ceea ce a făcut în viață după ce moare, dar viața merită să o ai indiferent de anumite situații. Că or fi și situații în care nu merită, am spus și în celelalte răspunsuri, dar în general merită, te asigur. Putem să scoatem multă moralitate din judecata noastră și într-un final ajungem la concluzia că viața nu reprezintă nimic căci nu știm nimic nici după ea nici înaintea ei. E asta adevărat? E asta normal? Nu pot zice că mereu ce e normal e și bun, dar în cazul ăsta sunt sigur de acest lucru. Se vede limpede unde este bătaia de joc, nepăsarea și imoralitatea și unde nu este. Se vede clar că această șansă contează, indiferent de lucrurile negative care există, dar totuși și acei copii există și majoritatea apreciază asta și majoritatea sunt sigur că ar judeca extrem de aspru această mentalitate extrem de ne la locul ei pe care tu o prezinți, deoarece puțini își doresc să moară și din acei puțini jumate trăiesc decent. Te gândești numai la statistici care arată clar că există șanse destule, îți propun să te gândești și la acele suflete și să te gândești că un suflet în plus e un lucru bun nu o bătaie de joc deoarece a fi este de cele mai multe ori mai bine decât a nu fi.
Ma gandesc la statistici pentru ca tu le-ai cerut si le ignori. O statistica nu trebuie sa ajunga la 90% ca sa poti generaliza ceva. Logica ta este mai bine mai rau, decat nimic. Un embrion fara constiinta nu poate decide daca vrea sa moara sau nu. Pur si simplu nu poate. Nu poti sti ce vrea si ce nu vrea pentru ca embrionul nu vrea nimic. Nu gandeste. Inteleg principiile tale, dar eu le gasesc imorale si iresponsabile. Eu in SUA nu m-am referit la cati oameni ai strazii sunt in total. M-am referit cati ajung oameni ai strazii din numarul orfanilor, ceea ce este aproape jumatate. 50% este jumate, nu este nici mult, nici putin. Este jumate. Nu stiu daca tu poti vorbi in numarul celor care traiesc pe strazi. Am luat in considerare ceea ce spui si de aici a fost raspunsul meu cu psihopatul. Da, poate toti vor sa traiasca, la fel si psihopatii. Tu insa nu ai luat in considerare multe dintre argumentele mele, precum faptul ca acesti copii ale caror sanse la o viata decenta sunt diminuate drastic, pentru ca o mare parte o iau pe calea gresita, ajung sa dauneze societatii din care fac parte. De viitoarele lor victime nu iti pare rau? Societatea trebuie sa plateasca pentru toti parintii care au spus "ii dau o sansa sa traiasca, dar nu imi asum responsabilitatea pentru faptele mele". De oamenii care trebuie sa plateasca pentru astfel de oameni nu iti pare rau? Nu stiu cum parintii care fac copii cu tonele si care le beau alocatia nu fac un rau voit. Este un rau cat de poate de voit. Sau parintii care ii abandoneaza in orfelinate stiind ca nu vor avea niciun suport afectiv sau financiar. Pentru ca suportul financiar nu este totul. Ca sa ajungi un om decent, ai nevoie si de o indrumare morala si afectiva, pe care cei care lucreaza in orfelinate nu pot sau nu o ofera. Ca faci un avort sau ca abandonezi copilul, dupa ce se naste, dupa ce incepe sa simta, sa traiasca, sa arate ca tine, dupa ce il tii in brate fara sa stii daca moare sau nu este acelasi lucru. Trebuie sa fii mult mai crud sa il abandonezi in halul asta. Nu stiu daca o viata de rahat este mai ok decat nimic. Ceea ce consideri tu este parerea ta, dar nu poti vorbi in numele celorlalti. Da un pic mai mult de jumatate au unde sta, poate stau in case darapanate, in case de prostitutie etc. Nu stii unde stau. Daca au unde sta, nu inseamna ca stau bine. Si da, daca termina o scoala este bine, iar eu ti-am zis ca sansele ca ei sa termine o scoala sunt infime, pentru ca un mare procentaj ajung sa comita infractiuni, iar cand ajungi sa comiti infractiuni nu mergi la facultate. Nu o fac pe Nostradamus, ci citesc niste tendinte. 70% dintre ei au comis infractiuni. Ceea ce inseamna ca o mare parte dintre ei fac asta. Pur si simplu citesc niste numere la care ne uitam amandoi. Sansele ca un copil aruncat intr-un orfelinat sa ajunga infractor sunt mai mari decat celor care vor avea doua, trei joburi, isi vor plati facultatea si vor avea o viata ok. Asta conform statisticii pe care o vedem. Tu insa te axezi pe aia 30%, dar 30% nu reprezinta tendintele.
Haide sa nu confundam capra cu varza. Daca ar exista un studiu care ar spune ca jumatate dintre tigani comit infractiuni, nu as spune sa ii exterminam, asa cum nu am spus nicaieri sa exterminam orfanii. Nu am zis nicaieri ca orfanii, deja crescuti si deveniti adulti trebuie omorati. Eu nu fac confuzia pe care tu se pare ca o faci, dintre un om care simte, cu un embrion care nu simte si nu constientizeaza nimic. Cat despre ceea ce reprezinta viata, nimeni nu stie. Cat despre viata, viata nu are un scop, fiecare si-l face singur. Iar tu continui sa spui ca putini isi doresc sa moara, iar eu iti spun ca si oamenii rai si criminalii si psihopatii isi doresc sa traiasca, asta nu este un argument. Insa cand tu ca un om responsabil, stii ca exista sanse crescute ca viitorul tau copil pe care nu il poti intretine si pe care il lasi de izbeliste intr-un orfelinat are sanse crescute sa ajunga in infractor (pentru ca asta este tendinta) sa distruga vietile altor persoane sau sa ajunga un om chinuit psihic, nu decizi sa faci un avort inainte ca acest om sa capete o constiinta sau inainte sa inceapa sa simta, si il condamni voit la o viata mizera, trebuie sa fii foarte crud. Pentru ca nu condamni o celula la moarte, condamni un om la o viata care pentru multi ar fi mai nasoala decat nimic. Este mult mai groaznic sa condamni si sa distrugi un om mental si afectiv pentru ani de zile, decat sa inchei ceva ce nici macar nu a inceput, o celula. Este foarte usor sa spui "Da, da, lasa-l sa se nasca", iar apoi sa nu iti mai pese de viata lui sau de viata celor din jurul lui. Da, intr-adevar mi se pare foarte moral.
Nu ignor nimic, am comentat pe baza statisticilor ălora deci de unde până unde le ignor? Un embrion fără cunoștință nu poate decide, logic, la fel nici un copil de 1-2-3 ani. Deci să omorâm copiii de această vârstă, toți noi născuții! Să îi aruncăm la ghenă, că presupun că știi cazul ăla apărut pe la tv. Mama respectivă a fost foarte morală aruncându-l la ghenă pe nou născut, i-a vrut binele, ce să mai. Asta e gândire de criminal și aș zice chiar de psihopat. Fără supărare, dar mi-ai evidențiat perfect acest fapt aici. Acum să vedem mai bine ce vor cei care au trecut prin așa ceva. Eu am explicat clar că dacă ar fi să întrebi pe acel copil din viitor dacă și-ar fi dorit să moară. Deci iar, de unde până unde? Astea-s argumente doar ca să creezi o discuție interminabilă și să îți mărești textul? Cică principiile mele sunt imorale și iresponsabile. Mi se pare deja comic, sincer. Ai atâtea erori logice în raționamentul tău și ți-am arătat asta și tu îmi zici mie acest lucru? Iar o arzi pe victime, iar ești Nostradamus sau ai o mentalitate care poate evolua dacă o luăm logic la una de ucigaș care ar putea susține genocidul cum am explicat înainte. Nu este vorba de o celulă. Îmi demonstrezi că ești 0 la capitolul biologie pe lângă faptul că ai asemenea mentalitate. Nu gândești normal, fără supărare. Sunt norocos că nu am rude cu asemenea mod de gândire, pentru că un om care gândește așa nu prea poate fi tocmai în regulă. Cine m-a bătut pe mine să explic toate erorile tale, foarte clare, pe care și un copil le-ar putea semnala? Nimeni. Acum să mă refer la relativitate. Poate mă, după gândirea ta chiar nu sunt erori, cum nu este un lucru rău pentru un criminal psihopat care ucide, de exemplu alt criminal. Acum că la ucis, ăla fiind criminal, nu merită nicio pedeapsă. Păcat că legea nu e așa și nu a fost făcută de cei cu mentalitatea ca a ta. Eu sincer am fost curios să observ cum pot cei cu o asemenea gândire să își susțină opiniile și cu ce. Am observat destul și mi-am format un punct de vedere întărindu-mi-l pe cel actual referitor la avort. Este destul. Renunț, îmi pare rău, dar bag seama că discuția aceasta este interminabilă și nu se ajunge nicăieri. Sunt oameni și oameni. Unii care au cam renunțat la moralitate și care încearcă să își justifice opinia prin niște lucruri care să evidențieze că de fapt ei sunt cei morali, sunt și oameni morali care totuși merg și pe rațiune și opiniile unui om sunt în general greu de schimbat, mai ales dacă aduce în discuție orice modalități pentru a-și susține părerea, aici incluzând raționamente de baltă. Asta se numește a avea idei bătute în cui. Eu am cugetat mult la treaba asta și sunt sigur că moartea este varianta mai rea în majoritatea cazurilor, adică da, cum am spus eu, în peste 90% din cazuri. Tu poți să mai judeci situația, să îți mai găsești erorile, căci sunt destule, dar eu prefer să renunț decât să repet mereu aceleași lucruri și să îți semnalez ție erorile. Dacă tu crezi că opinia ta are niște baze solide, este problema ta, dar mie chiar mi se pare amuzant dacă tu vii cu asemenea idei și ai crede acest lucru. Toți putem vopsi o platformă ca să pară că este ok, dar ceea ce o susține contează și acolo nu prea putem ajunge. Cel mai bine e să lăsăm vopsitul și să o schimbăm când situația o cere, sau putem rămâne pe ea. Așa și cu mentalitatea ta, după mine este o mentalitate și o gândire șubredă. Doar un regret am. Că există asemenea oameni care pot gândi în felul ăsta. Cât aș vrea să nu îmi pese, există și sunt mulți așa cum există și aceste crime și aceste șanse luate. Oprim posibilul criminal, care nu știm dacă este criminal printr-o crimă. Foarte moral, n-am ce zice, voi aduce niște aplaudaci, căci niște aplauze sincere mai greu să găsești pentru așa ceva.
Mă bucur că m-am dovedit mai util și elocvent pentru cel care a pus întrebarea, asta totuși înseamnă ceva.
Eu le doresc sănătate viitorilor tăi copii și chiar sper că vor avea acea șansă la viață. Nu aș ura așa ceva dacă nu mi-ar fi teamă pentru ei.
Le ignori in sensul ca desi vezi un procentaj mai mare al celor care ajung criminali, tu tot sustii ca ei nu ajung criminali. In sensul asta le ignori. Este un pic ridicoli ca incepi cu insultele cand nici nu reusesti sa intelegi ceea ce spun.
Din nou, nu stiu cum poti compara o adunare de celule care nu simte nimic cu un copil deja nascut. Da, un embrion nu este doar o celula, este o adunatura de celule care nu simte si nu gandeste. Un copil, chiar si un copil de 1 an gandeste. Daca cunostintele mele despre biologie sunt 0, nu stiu ce cunostinte in biologie are cineva care sustine ca un copil de 1 an poate fi comparat cu un embrion. Nu stiu ce om intreg la minte ar putea spune ca un copil de 1 an nu gandeste sau nu simte.
Iar eu ti-am explicat ca una este sa intrebi un copil care s-a nascut si a trait viata, daca vrea sa moara si alta este sa intrebi un embrion fara constiinta care nici macar nu a apucat sa traiasa. Nici macar nu stie ce pierde. Si nu are cum sa stie pentru ca nu gandeste si nu simte. Iar apoi ti-am spus ca daca o iei pe logica asta si contraceptia este tot un mod criminal de a distruge sansa la viata. Pentru ca distrugi sansa de a crea a crea viata. Nu imi pot imagina cum poti sustine vreodata ca eu am comparat embrionul (o adunatura de celule, fara creier, care nu simte) care sta intr-un ovul si care formeaza placenta in jurul lui, cu un copil nascut, cu creier, cu functii cognitive care este constient de mediul inconjurator. Este o diferenta de la cer la pamant, in comparatia pe care tu o faci. Fizic vorbind, nici macar nu poti rani un embrion pentru ca nu are creier si nu simte durere.
Nu stiu de ce tot sustii ca eu o fac pe Nostradamus. Eu ti-am comentat fix pe statistica. 70% ajung infractori. Asta este majoritatea, deci asta este tendinta. Iar tu imi spui ca nu ajung majoritatea crimnali si imi spui ca inventez lucruri, cand ai numerele in fata, dar din nou le ignori.
Prefer sa fiu asa, decat sa fiu o ipocrita care sa sustina sansa la nastere si apoi sa ma doara in fund de ce sanse au astfel de copii si in ce circumstante traiesc. Si prefer sa gandesc asa, decat sa sustin umplerea lumii cu copii nefericiti. Caci asta faceti voi, toti sustinatorii pro-nastere, nu va intereseaza ce fel de viata duc, cat de amarati sunt, cat de mult se chinuie, atat timp cat se nasc. Nu incurajati moartea, incurajati tortura. Caci intr-adevar o viata plina de greutati este mai usoara, mai morala decat finalizarea unui vieti care nici nu a inceput, finalizarea unei vieti care nici macar nu este inca viata. Este de asemenea mai moral si sa ignori vietile din jurul acestei adunaturi de celule, fara creier si toate vietile pe care le ingreuneaza mai tarziu, doar pentru ca vrei ca astfel de celula care nu simte nimic sa se nasca si sa creasca, fara sa iti pese de vietile din jurul acestei peroane si fara sa iti pese in ce conditii creste un astfel de copil. Tu o tii una si buna cu "sansa", desi sansa de care vorbesti tu este atat de improbabila, incat pe scala probabilitatii este mai aproape de a nu exista, decat de a se intampla.
Stai linistit pentru viitorii mei copii, nu voi turna o droaia ca sa le mananc alocatia, doar de dragul de a-mi indeplini nevoia biologica de a lasa urmasi ca un animal primitiv. Cand voi avea un copil ma voi asigura ca sunt in situatia in care voi reusi sa imi permit sa ii ofer tot suportul necesar. In loc sa iti faci griji pentru mine, fa-ti griji pentru toti copiii maltratati, batuti, batjocoriti, saraci, neiubiti, alungati, fara adapost care se nasc din parinti irespobasbili si cruzi, ale caror viata le-o sustii cu opiniile tale morale. Caci "o sansa" se refera intotdeauna la o circumstanta favorabila, nu stiu cum unii oamenii inca pot numi viata unui copil nascut in familii abuzive sau care traieste de pe o zi pe alta in orfelinate. "Sansa", caci este orice altceva, numai circumstanta favorabila nu este.
Nu stiu ce sa zic. Ea e chiar foarte sensibila. E genul acela care plange cand asculta un cantec trist, sufera si pentru persoane cu care n-are nicio legatura si e chiar foarte miloasa. Tocmai de aia parca nici nu imi venea sa cred cand am auzit de faza cu avortul. Bine, am exagerat cand am spus ca nu ii parea deloc rau, dar nici nu parea atat de afectata pe cat cred eu ca ar fi trebuit sa fie tinand cont de cat de grav e ce a facut.
Au gargauni in cap nu vezi. da de ce iti pierzi tu vremea cu lucruri ca nu-ti sunt de folos. mai bine umbla dupa fete la varsta ta decat sa le porti pica la prosti.
tu, draga, vrei sa intelegi de ce este prostul prost. si daca nu te opresti vei ajunge intr-o zi sa intelegi de ce-s prostii asa de prosti. pe pielea ta.
Nu e "oarecum o crima". Chiar e o crima. E foarte grav...Pacat ca nu intelege toata lumea.
Buna Alexandru.
Ca sa intelegi ce vreau sa spun, imparte perioada din care o femeie ramane insarcinata si pana cand naste, in 2 perioade.Prima perioada poate fi chiar ceva mai scurta.In aceasta prima perioada, acel embrion nu are prea multe trasaturi umane si cred ca daca femeia purtatoare considera ca nu va fi capabila sa creasca un copil, mai bine procedeaza la avort, fara sa o caracterizam ca pe o criminala.In cea de-a doua perioada, este deja tarziu. Embrionul incepe sa capete tot mai multe trasaturi umane si avortul poate fi considerat o crima. Exista si exceptii cum ar fi ca nasterea fatului sa fie o sursa potential daunatoare pentru sanatatea sau viata mamei.
Uite, fiecare face ce vrea. daca vara-ta n-a vrut copilul ala, e ok sa faca avort decat sa-l aduca pe lume si sa-l dea la orfelinat, unde de obicei sunt sanse mici sa fie adoptat cu sistemul pe care il avem acum in tara.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
