Ai "dat vreodata ochii"cu singuratatea? Cum te-ai simtit si ce ai facut? Ai avut vreodata probleme de genul? Singuratatea are si parti bune sau doar parti rele? Ce credeti?
Da "am dat ochii cu singuratatea"! Singuratatea dupa mine este atunci cand intr-adevar te simti singur, cand crezi ca nimeni nu mai este alaturi de tine, familia, iubitul/a, sa nu mai zic de prieteni, atunci cand esti singur pe o perioada mai lunga de cateva ore, poate zile, saptamani! Singuratatea nu se rezuma la o perioada scurta de timp (pana intr-un an), ci la ani buni in care ai rupt orice legatura cu prietenii, familia, timp in care traiesti numai cu tine si pentru tine! Lipsa de socializare cu persoanele pe care le cunosti pe o perioada relativ scurta nu se poate numi singuratate, ci numai momente de reflectare la ceea ce a fost si ceeea ce va urma! Intradevar singuratatea are si partile ei bune dar si parti mai putin bune! Partile bune ale singuratatii sunt acelea ca atunci cand esti singur gandesti mult mai rational, logic, esti mai calculat, nu mai esti condus de sentimente (facand anumite lucruri care daca stai si te gandesti logic s-ar putea sa le regreti), pe cand partile rele ale singuratatii sunt acele care dupa ani de singuratate incepi sa te obisnuiesti cu acesta si apoi iti va fi mai greu sa iti faci noi prieteni, sa socializezi din nou cu oamenii, iti va fi teama in orice moment de un refuz din partea celorlati indiferent de motiv, nesiguranta va pune stapanire pe tine!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Am "vazut" singuratatea, simtind-o. Am simtit ca ma aflu intre doi poli, unul negativ si altul pozitiv. Vad o parte pozitiva pentru ca, fiind solitar poti cugeta ceva mai profund la anumite chestii. Incerci sa te gandesti de ce ai ajuns sihastru, incerci sa rezolvi cumva situatia si sa iei proiectezi unele masuri de precautie pentru a nu te mai lovi de acest zid. Chestia negativa apare atunci cand nu esti sigur daca vei putea iesi din acest impas, atunci cand incepi sa-ti pierzi optimismul. Nu am facut nimic osebit intr-o asemenea situatie, ci am incercat sa ma conformez situatie, constientizand ca este doar o pasa proasta si nimic mai mult. Multi spun ca viata este un chin, eu spun ca este un chin atunci cand te chinui voluntar.
Răspunde
Bineinteles.Nu numai ca am dat ochii cu ea dar i-am facut si ochi dulci.Si atat de mult i-a placut de mine ca nu ma mai parasit nici pana in ziua de azi. M-a invatat sa nu zambesc tamp de dragul aparentelor si sa nu ma fac pres pentru a intretine relatii superficiale doar de dragul de a nu fi singura
Mie personal imi place singuratatea. Probabil nu am stat niciodata atata timp singura cat sa sufar. Cand eram eleva de liceu si studenta, mama pleca in delegatii care durau 1-2 saptamani si eu ramaneam singura in casa. Nu am avut niciodata probleme. Cand m-am mutat in casa sotului meu, alaturi de o familie numeroasa, am resimtit lipsa de singuratate. Inca o resimt. Mi-ar placea macar cateva ore pe saptamana sa fiu singura in casa. Nu as face nimic din ceea ce nu fac acum, dar ma relaxeaza singuratatea.
Cred, totusi, ca daca as locui singura, as incepe la un moment dat sa ma simt apasata de singuratate.
Mie imi place singuratatea. In general in zodia mea sunt oameni solitari, care cauta singuratatea chiar daca sunt intr-un cuplu. Dar, asa cum spunea si Brigaela, de copil mi-am petrecut vacantele de vara, singura, la o proprietate pe care o aveam la tara.Nu am avut nici o frica sau neliniste.In ziua de azi, cel mai bine dintre toti pamantenii ma impac cu... mine! Oricat as fi de singura, la un moment dat, stiu ca pot modifica starea lucrurilor cu un simplu telefon la prietenele mele sau la rude, care stau toti la cel mult 5 minute distanta de mine. Dar casa mea este si raiul meu in care intrusii nu prea au acces! Cei dragi sunt insa oricand bineveniti! Dar, daca nu vin, eu nu mor!
Singuratatea este un mod de a-ti gasi echilibru intern in anumite momente ale vietii. Si închei cu cateva versuri; singuratatea o purtam in noi si ne amagim ca nu exista. Noi ne legam sa fim mereu doi cate doi, dar viata-i cateodata foarte trista.
Singuratatea are partile ei bune, dar si rele...este bine uneori sa fim singuri, sa ne punem gandurile in ordine, sa refacem echilibrul psihic. Singurataea poate aduce rezolvarea multor probleme pe timp scurt, dar oamenii trebuie sa fie deschisi si sa spuna ce au pe suflet. In singuratatea este bine sa meditam asupra problemelor personale, dupa care sa actionam.
Poate n-ar mai exista atata singuratate daca ne-am lasa iubiti si am oferi la randul nostru iubire si am sadi in sufletul nostru un fir de bunatate. Cu siguranta, atunci, va disparea singuratatea de pe pamant.
Hei!
Nu, nu am dat ochii cu singuratatea. Nu am fost, nu sunt si nu voi fii niciodata singura, deoarece Dumnezeu ma insoteste in fiecare clipa. 
Gbu :]
Da era la mine acasa.Am adus pe cineva sa o goneasca.Are si parti bune. Mi-am dat seama ca persoana pe care o am si acum laga mine ma salvat.Partea rea e ca ar putea sa ma mai caute.
Cred ca cea mai crunta singuratate este - singuratatea in doi. Cred ca toti ne confruntam macar de o mie de ori in viata cu singuratatea. Daca singuratatea este de scurta durata, (lasandu-ti ragaz doar sa te analizezi si sa vb cu tine insati) poate fi constructiva. Daca este de lunga durata...este distructiva. Primele formatiuni umane (triburile) au fost constituite tocmai ca fiinta umana nu putea supravietui singura. Iti dai seama cat ar trebui sa ne intoarcem in timp ca sa realizam cat de daunatoare este singuratatea?
Da...am dat ochii cu ea de cand am stiu. chiar daca am un frate.nu pot sa spun ca avem o realtie atat de apropiata. tatal meu nu mi a fost niciodata aproape. iar mama a plecat din tara cand aveam 11 ani. iar acum am 18.si a fost foarte stresant sa stiu ca nu am un punct de sprijin in viata.ca nu pot comunica tot ce simt cu nimeni.si de aceea mi am facut foarte multi prieteni apropiati.cu care pot sa vorbesc si ma ajuta la nevoie... dar sincer nici ei nu pot substitui golul acela.care a ramas de atunci. oricum vine in tara cel putin o data pe an. dar totusi m am distantat foarte mult de ea. si acum sunt pe cont propriu.cand am pe cineva alaturi. un prieten bun sau un iubit.ma simt putin mai in siguranta. dar practic.toti suntem singuri pe lume.si daca stam sa ne gandim si atunci cand ne incheiem viata o facem tot in singuratate.pentru ca nu merge nimeni cu noi.
nu suport singuratatea.personal, permanent fac ceva ca sa nu ma simt singura.chiar si seara inainte sa adorm.ascult muzica. imi tin tot programul ocupat ca sa nu am timp sa am gandesc la chestia asta.
Din propia experienta stiu cum este singuratatea si cand eram inconjurata de familie si de prietene(i) imi doream sa vad si eu cum este sa fiu singura si imi imaginam ca singuratatea este frumoasa si ca pot sa fac ce vreau. Dar acum vad ca este najpa singuratatea pentru ca nu ai cu cine vorbi si tot timpul incerc sa fac fata cu scoala si sa invat si sa scriu si asi mai vrea sa mai am si prieteni(e) langa mine dar...nu mai am si sunt singura si ma simt najpa asa ca daca ati fi singuri nu va ganditi ca aveti ce face ca oricum o sa va plictisiti de singuratate si sa stiti ca nu este asa frumos sa fii singur.
Cred ca nu exista cineva care sa spuna "Nu m-am simtit niciodata singur/a" , cu totii am avut momentele nostre
simt deseori ca am nevoie de o pauza, de perioade in care sa stau pur si simplu singura, sa am timp numai pentru mine
chiar si o simpla manichiura, sau vizionand un film de una singura, este un moment bun a iti pune in ordine gandurile, planuri de viitor
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
