Apelez DOAR la cei care cred in Dumnezeu, apelez pentru faptul va vreau sa inteleg un exemplu. Cine nu poate explica ceea ce voi scrie, din punct de vedere teologic, il rog sa nu o faca.

Deci sa luam o persoana X care e sa presupunem cea mai buna persoana de pe pamant, si Dumnezeu.

Persoana X iese din magazin si vede un copil care moare de foame, are in plasa o bucata de paine si o felie de salam(amintesc ca e cea mai buna persoana), deci ii da painea si salamul ca sa manance, sunteti de acord cu mine cred. Dumnezeu in cazul asta nu face nimic, o sa ziceti ce ma supara asa tare, nu ma supara faptul ca e un copil care are nevoie de ajutor, si sa zicem ca il primeste. DAR sunt copii prin alte parti ale lumii care mor de foame(eu nu pot sa inteleg, e ceva care pentru mine nu este tolerabil).
De ce l-am pus pe Dumnezeu? Pentru simplu fapt, stai ca mai bine dau un exemplu: Daca eu (putem pune mereu x, poate e cineva care se indoieste ca eu as face asta) am un copil, si am "puterea" de al tine in viata, pai scuzama cum eu ii sunt tata imi folosesc toata puterea pe care o am.
Am ales exemplu cu copii pentru ca stim toti sunt cei fara pacat, inteleg dupa o anumita varsta el face parte din viata noastra.Deci in calitate de fiinte fara pacat nu cred ca pot sa indure asa ceva.
Prima intrebare: De ce tolereaza asta Dumnezeu? (adica toti cunoastem ceea ce se spune ca poate face Dumnezeu, eu cred ca daca ar vrea ar putea face ceva).
Bun sa zicem ca eu daca am tot ce este necesar, si sunt sanatos trebuie sa ii multumesc lui Dumnezeu, as putea face si asta, dar ma gandesc la cei care se nasc cu boli grave, care nu au o viata. Ei ar trebui sa injure? Adica nu cred ca inainte de a prinde viata, sufletu nostru trage un bilet la loterie unde zice :Castigator, tu o sa fi sanatos si o sa ai ce sa mananci, Necastigator si toti stim cum sunt biletele astea.
A 2-a intrebare: De ce nu pornim cu aceeasi sansa?

Mai sunt intrebari, sper ca astea 2 ajung pentru inceput, nu stiu daca au mai fost pe aici pe site, dar oricum daca nu aveti un raspuns la aceste 2 intrebari va rog sa nu scrieti, mai ales cei care nu cred. De ce zic asta? Pentru ca vreau sa inteleg si incerc sa il cunosc pe Dumnezeu.
Daca vreti si puteti sa ma ajutati sa inteleg, si apreciez un raspuns cat mai logic, adica unul adaptat pentru cineva care a pierdut credinta.
Va multumesc!

@Alphawolf, ziceai ca toate raspunsurile date de crestini exprima naivitate, poate, nu ai de unde sa stii daca nu le intelegi pe deplin.
Eu am un mod de gandire rational, si mie imi e greu sa inteleg, de asta si incerc sa o fac, oricum nu e nimic de pierdut.

@ceaschi, m-am referit la raspunsurile date de crestini pana in acel moment. Da, ele sunt copilaresti, realitatea este clara, nu poate fi combatuta cu niste povesti.
Pentru a intelege unele afirmatii crestine trebuie sa fii mai ingaduitor, mai putin sau deloc sceptic si sa vrei sa intelegi. Daca vrei sa intelegi, cu siguranta vei intelege. Credinciosul intelege pentru ca vrea sa inteleaga, pentru ca ii motiveaza dorintele, nu pentru ca povestea biblica coincide realitatii, nici pentru ca este logica. Ei(unii dintre ei) au investit niste ani, si-au creeat un mod de gandire, si-au investit sperantele, si-au consolidat convingerile, nu mai pot renunta nici daca le demonstrezi negru pe alb, ca ar fi impotriva dorintelor si gandirii lor. Daca inveti un copil sa ucida, acel copil va ucide. La fel, indoctrinatilor le-au fost bagat in cap valorile religioase, li s-au aratat doar o varianta, iar acum chiar daca le arati si o alta varianta este prea tarziu. Am cunoscut crestini, chiar si aici pe site, destul de inteligenti, dar cand era vorba de religie parca erau batuti in cap.
In fine, e doar o parere. Nu am scris toate astea pentru a incerca sa te conving de ceva anume, ci pentru a-ti da seama de ce nu sunt ingaduitor. Aberatiile reprezinta anormalul, iar anormalul nu trebuie acceptat sa preia conducerea.

Ceaschi, nu ai dreptate. Cel mai dificil lucru nu este sa intelegem "religia", cum spui tu, ci sa il intelegem pe Dumnezeu. Este imposibil de fapt.
Gandeste-te putin. Sunt atatea lucruri create de om pe care nu le intelegem, stim cate ceva despre ele, dar ca sa pricepem exact cum au fost facute si cum functioneaza trebuie sa depunem eforturi importante, fara a fi siguri ca reusim (calculatorul pe care scrii, avionul, bomba nucleara etc). Daca Dumnezeu exista si ne-a creat, cat de complex crezi ca este in comparatie cu lucrurile facute de mana omului?
Daca ne e atat de greu sa intelegem cum sta treaba cu niste lucruri, pe care le putem vedea, atinge, analiza, cum am putea sa il intelegem pe Dumnezeu pe care nu il putem nici vedea, nici auzi, nici atinge?
De aceea iti spusesem (intr-un alt raspuns) ca pe Dumnezeu trebuie sa il cauti cu inima, nu cu mintea. Desi nici asa nu este sigur ca o sa reusesti. In biblie spune ca oricat ar incerca omul sa il desopere pe Dumnezeu, oricat s-ar lupta pentru asta, nu va reusi decat daca Dumnezeu vrea ca aceasta sa se intample. De ce? Nu stiu. Nu o sa reusesti niciodata sa il intelegi pe Dumnezeu(cum nici eu nu voi reusi niciodata).

@petruclaudiu78, realitatea inseamna existenta - pentru toata lumea(sau cel putin asa ar trebui). Existenta trebuie sa fie concreta, reala, ca omul mai si viseaza, iar de imaginatie nu mai vorbesc. Spui ca nimeni nu are capacitatea de al intelege pe Dumnezeu, dar cine este Dumnezeu si pe ce te bazezi? Concret ceva? Nimic!? Eu sunt cu probleme ca nu pot intelege ce visezi tu, @ceaschi si altii? Mai gandeste-te. Vorbesti de Dumnezeu ca si cum ai vorbi de Basescu, sau de Becali. Fa o diferenta intre concret si speculatie, iar apoi mai vorbim.
Daca crestinii au incetat sa-si puna intrebari inseamna ca-s inteligenti, asta numesti tu inteligenta? Asta este involutie. Daca omul inceteaza sa-si mai puna intrebari nu mai evolueaza! De ce oare nu sunt date suficiente? Probabil pentru ca Dumnezeu este o inventie asa cum au fost inventati zeii antici!?
Eu accept orice varianta realista, care prezinta dovezi si argumente realistice(sunt pe intelesul meu), nu povesti ireale si ilogice care nu pot fi intelese rational.
Referitor la copii, intrebarea mea nu este chiar asa de tampita cum pare. Daca ar fi adevarata povestea biblica as prefera sa nu concep copilul sau sa-l omor la nastere decat sa-i dau doua variante de alegere "rai sau iad". Tinand cont de povestea biblica, practic oamenii cand concep copiii o fac cu buna stiinta ca odraslele lor ar putea sa aleaga iadul(focul vesnic). Asa ceva este cea mai mare cruzime. Tu ai putea concepe un copil fara sa ai siguranta ca el va alege drumul bun, te-ai risca? Eu nu. Probabil ai sa-mi zici ca il vei educa in asa fel incat sa aleaga drumul cel bun, dar nu poti fi sigur ca vei reusi. Fiecare parinte vrea binele copilului sau, dar nu toti reusesc.
Crezi ce vrei, dar nu uita de realism. Trebuie aplicata in toate cazurile intrebarea: Este logic si normal sa fie asa?