Arheologia este o știinșă socială și totodată o ramură a umanisticii. Munca arheologilor nu este deloc ușoară. Presupune din partea acestora curaj, tenacitate și multe alte virtuți omenești. Spuneam în postarea anterioară despre descoperirile făcute de Austen Henry Layard. Când s-a întors la Londra, acesta a scris o lucrare, în 1849, în două volume "Ninive și vestigiile ei", devenită best-seller-ul pieții de carte de atunci. Englezii l-au onorat pe Layard cu titlul de "întemeietorul asirologiei". Descoperiri uimitoare făcuse, cam în același timp, și francezul Paul Emil Botta, și tot în Mesopotamia de nord. Francezii l-au considerat pe acesta ca întemeietorul noii științe - asirologia. Și ce să mai zicem de germanul Robert Koldewey (1855-1925), care a dezgropat toate "minunile lumii" din Babilon! Toți aceștia, și încă alții, au suportat chinurile climei și ale mediului, au învins bolile și obstacolele din partea autorităților (otomane), nu odată și-au pus viața în primejdie, dar niciodată nu și-au pierdut dorința și pofta de lucru.
Dar, pentru cunoașterea istoriei străvechi au merite nu numai cercetătorii care au folosit târnăcopul și lopata, ci și savanții care au investigat și explicat monumentele descoperite. Tăblițele cuneiforme depozitate la Luvru și British Museum trebuiau descifrate. Cum? Ce putem spune despre geniul lui Georg Friedrich Grotefend (1775-1853) și al celor ce au urmat? O muncă titanică s-a cerut și din partea acestor savanți.
Ale cui merite considerați că sunt mai mari - ale celor care au descoperit monumentele sau ale celor care le-au citit și le-au explicat? Poate veți spune că fiecare cu meritele lor. Totuși, dacă ar fi să numiți pe unii sau pe alții, pe care i-ați pune în față, ca având meritele mai mari?

Damn...
Tu vrei o...nici nu stiu cum sa-i spun...o departajare intre arheologie si arheometrie.
Arheologia nu mai este demult o mare chestiune. Am facut practica cu un grup de studenti britanici intr-un sit de langa Alexandria, pe o asezare veche de 6000 de ani, m-am ales si cu niste bucati de ceramica, care era alba din cauza vechimii, din pacate nu pot sa iti pun poze cu cioburile, din simplul motiv ca le-am pierdut in desele mele mutari.
Ce pot sa iti spun?
Acum, in 2023 nu mai exista o departajare clara intre arheologi si istoricii care stau prin cabinete/laboratoare, mai exact, diferenta intre cei care merg pe teren si sapa, si cei care studiaza rezultatele s-a estompat odata ce arheometria se aplica direct pe teren.
Ca sa iti raspund strict la intrebare, meritele sunt cel mult egale, 50/50, CHIAR daca unele lucruri nu au fost descoperite de arheologi specializati, ci de...niste oameni obisnuiti, mai norocosi.
Imi pare rau ca te dezamagesc, dar in domeniul asta, daca spui: "Qumran", spui Muhamad, daca spui Tut, spui Carter, daca spui Troy, spui Schliemann, etc. Nu sta nimeni sa insire pleiada de savanti de cabinet care au cercetat si explicat mai apoi ceea ce au descoperit cei de mai sus, si de fapt, nici nu conteaza. Meritul descoperirii, trece inaintea meritului explicatiei.
Daca il citesc pe Jordanes si opera lui, Getica, cu nume ca: Buerebista, Dicineo sau Zalmoxiu, profanii tind sa jure ca omul scrie despre daci, ...doar ca el scria despre Goti, goti care pe vremea aceea cca. 550 a.D. erau prin zona care mai tarziu, devine Spania.
Ca sa vezi unde poate duce o simpla greseala lingvistica si o explicatie fantezista.
Tu il dai ca exemplu pe Georg Friedrich Grotefend, dar ce a facut el se datoreaza unor ani de munca, ajutat de zeci de savanti, unde fiecare a contribuit cu un segment, sine qua non.
Repet, in epoca noastra, cand pe sit mergi cu un server si 30 de laptopuri, iar arheologii sunt arheometrici, (aplica filologie, matematica, chimie, etc, direct acolo, in santier), nu mai poti face astfel de departajari.
Cum am explicat mai sus, nu prea puteai nici inainte, cand spui Carter, uiti de Champollion.
Asa functioneaza disciplina asta, nu am inventat-o eu, obisnuieste-te si tu cu ideea.