Când spun despre ceva al meu - de exemplu, calculatorul meu - este clar că e vorba de două entități distincte: eu și acel ceva; în exemplul dat, eu și calculatorul. Dar când spun: "corpul meu"? Cum e?
Ordonare:
După relevanţă
Poti sa ai clase intregi de elemente imateriale care sprijina pe structuri 100% materiale.
Daca as sparge monitorul calculatorului nu as putea sa gasesc un singur folder de pe ecran. Pot descompune calculatorul in toate elementele componente, pana la fiecare surub si piulita.
Zadarnic inspectez acele piese in parte, pentru ca nimic din ce voi gasi in interior, nu imi va revela nici in cel mai mic fel, dimensiunea complexa a realitatii pe care toate acele elementele o pot ilustra atunci cand functioneaza combinat.
Relatia dintre minte si creier nu este cu mult diferita de relatia dintre Recycle Bin si unitatea exterioara.
In ce masura este acel cos de gunoi virtual o parte componenta a calculatorului este discutabil. Dar mai mult ca sigur exista.
Si mai mult ca sigur nu este nevoie de ceva imaterial pentru a ii justifica existenta.
Problema este ca natura emergenta a realitatii sfideaza intuitia. E greu de imaginat ca daca asezi langa un bolovan un alt bolovan ai putea avea ceva mai mult decat doi bolovani.
RăspundeDeci, e impropriu zis "îmi îngrijesc bine corpul". Corect ar fi "mă îngrijesc bine pe mine". Sau, mai scurt "mă îngrijesc bine".
Răspunde
Nu as spune asta. Exista un intreg spatiu mental care are o influenta semnificativa asupra calitatii vietii.
Doua persoane cu exac aceeasi boala sau conditie, una poate experimenta o suferinta psihologica cumplita in timp ce alta poate fi fericita.
Sa ignori asta ar fi pur si simplu gresit.
Raportat la noi insine corpul nostru si noi suntem un tot unitar: eu, aici nu se mai aplica fata de mine insumi corpul meu ca fiind un bun material precum PC-ul meu, daca vorbesc la persoana a 3-a singular despre mine (corpul meu, el -persoana a 3-a) si corpul meu cu mine insumi, e clar ca am schizofrenie
Pot vorbi despre corpul meu cu o terta persoana, insa nu si cu mine!
Imi plac intrebarile si cugetarile tale filosofice, in ce curent filosofic te ragasesti?
Nu mă regăsesc în niciun curent filosofic, sunt autodidact 
Tu ce crezi, eu mai am și alte componente în afară de corp? Ce spun userii de mai sus - senzații, inteligență, emoții etc. - ce sunt? Părți componente, separate de corp? Eu aș zice că nu sunt ceva separat, pentru că atunci ar trebui să mai numim încă multe alte componente, precum talentele, pasiunile, visele (dar și visurile), grijile, imaginația ș.a. Or, astea aș zice că aparțin de corp (emanații ale creierului).
Esti tot tu ca entitate nemateriala(la fel ca posesiunea calculatorului) si obiectul fizic, in acest caz corpul tau, care e material, la fel ca pc-ul.
"Esti tot tu ca entitate nemateriala"
Deci eu sunt nematerial
Ai tu vreo dovada ca sufletul unui om sau personalitatea sunt materiale? Ok, astept si eu sa vad. 
Ce te face să crezi că omul are un suflet? Nu a fost detectat de niciun aparat.
Mai sus intrebi,, Corpul meu este o componentă a mea? Nu sunt chiar eu?'' Cine esti tu daca nu un suflet? Vorbesc cu un zombie?
Iar cand am intrebat mai sus, la asta ma refeream, ca sufletul nu e material, altfel era detectat in domeniul medical si stiintific.Dar asta nu inseamna ca nu exista.
Tu vezi sufletul (soft-ul) unui calculator?
Asemanator este si sufletul omului (in unele privinte).
Cum ai spune și mâna mea, ochiul meu. Nu sunt două entități diferite, sunt componente ale unei singure entități. Poți spune așa și despre ecranul calculatorului, memoria calculatorului.
"...componente ale unei singure entități. "
Corpul meu este o componentă a mea? Nu sunt chiar eu?
Ba da, dar tu ai și psihicul pe lângă corp(Mintea, senzațiile, inteligența, emoțiile, iar după unii și sufletul). Dacă îți simți corpul obosit, nu același lucru poți să spui și despre sentimente în aceași moment. Poți fi ok fizic, dar sufletește sau psihic să ai probleme.
Aristotel vorbeste despre Predicabile Esentiale si Predicabile Accidentale. Eu cred ca atunci cand pui pronombre EU te referi la suflet (personalitate, carácter, inima, centru, núcleu, autoconstient, etc.).
Metafízica se ocupa de Predicabilele esentiale a eleaticilor nu a efesilor. Parmenide spune ca adevarul se afla in lumea esentelor nu a aparentelor unde totul trece si disparé.
Mai putem spune ca se ocupa de organicism, teleologism sau metaempirism nu de atomism pentru ca vad lucrurile cu sens si cauze.
Stiinta pozitivistilor se focalizeazeza doar pe obiectul exterior fara sa surprinda si subiectul. Deci nu este intersubiectiva. Mai buna este metafizica decat stiinta pozitivista.
Daca ne luam dupa Descartes care pune cogito (eu-l) in gandire si dupa aceea corpul te referi la accident.
Dupa Platón te referi la servitor sau la calaret nu la pilot.
Subiectul si predicatul difera.
Fizicalismul, empirismul fizica trebuie sa se subordoneze Cuvantului iar logosul se subordoneaza eticii.
AUREOLA SFINTILOR inseamna cunoasterea simbólica care este deasupra limbajului natural sau ordinar. Inseamna ca logosul, intelepciuna si cunoasterea istorica a luat locul fizicii.
Deci cum zici? Mai pe scurt. Fără Parmenide și Aristotel. Care e părerea ta?
Eu personal sunt ingenuu, tot ce pot sa fac este sa vorbesc despre intelepciune.
Dupa cum am cautat/cugetat/citit, etc., pot sa iti spun ca mi-am format parerea asta.
Eu sunt aici, in momentul aceasta, acolo nu mai sunt. Aici este timpul si spatiul meu...acolo nu mai este timpul si spatiul meu.
Acuma nu atuncia. Timpul nu este continuu sau lineal ci ciclic. Nu pot sa traiesc in spatiul si timpul celalalt. Anaximandru cu Apeironul lui ma vrea in toate timpurile si spatiile. Insa eu nu sunt tranzitiv ci am casa mea. Nu ma pot diviza si sa curg in toate partile. Asa ca daca nu ma vad total sau infinit, inseamna ca ma vad dicotomic dar in acelasi timp dual (intreg).
Vezi Lebinz cu Principiul identităţii indiscernabilelor.
Iti mai fac un comentariu.
De ce cred in universalism: Pentru ca prin analogie si diferenta vedem ca anumite lucruri sunt egale iar altele diferite.
Cele care au aceeasi specie le unim intr-un conjunct. Acel conjunct se cheama gen.
Deci anumite specii alcatuiec un gen. Categoriile astea taxonómice ne invata o ordine si ca exista o univeralitate (asemanare).
De exemplu daca fac o multime (conjunct) si pun in ea doar oameni, iar dupa aceea vi tu si pui un cal se va vedea diferenta. Se va vedea ca nu face parte din conjunt. Sau daca nu pui un cal pui un leu sau un cal troian.
Cand incepem sa recunoastem universalismul atunci vom vedea ca sunt anumite elemente care nu fac parte din conjunt, iar altele care fac.
Daca eu ma cred liber si nu recunosc ca fac parte dintr-un conjunt, acel gen disparé. Identitatea ajunge relativa pana acolo incat se dispersesaza. Oamenii liberi si relativisti le este egal atunci cand pierd anumite valori, pentru ca cred ca acea valoare este relativa nu universala. Vor mai mult libertatea decat identitate si universalitate. Mai au un pic si spun ca este bine si atunci cand li se fura casa, familia, cultura, etc.
Despre specie si gen nu se vorbeste doar la biologíe. Se vorbeste ca acele specii si genuri si la semántica comportamentala. Deci daca categoriile astea exista inseamna ca exista o ordine sau lege naturala care configureaza lucrurile
Mai vezi despre:
- rationamentul deductiv
-propozitii categorice.
Eu sunt un ego care se folosește de un corp, sau un corp care poartă cu el un ego?
Esse est percipi Berkeley.
Autoconștiință, unitate, isomorfism, etc. Vointa propie contra destin. Autodeterminare versus determinare, etc. Autarhie, autonomíe, libertate, dharma versus fatum si carma.
Mai vezi si principiul motor, agentialitate, locomotie, etc. Cauza primara, primul motor, etc.
Kant vorbeste despre Ratiunea Pura. Insa dupa aceea vorbeste despre Ratiunea Práctica. Deci modernitatea a fragmentat modul volitiv al sufletului. Au amputat genurile sufletului si au redus totul la partea apetitiva. Apetitiv si Volitiv nu este tot una.
Cu cat dupliciti, extensezi lucrurile te indepartezi de original. Vezi oikeiosis, Cercul lui Hierocles, mandala sau geometrie. Cu cat cercurile acelea concentrice se indeparteaza de centru ajung cat mai secundare si neimportante. Teología era inaintea Logosului iar acesta inaintea Pamantului.
Acum nu prea mai am timp sa dau atentie acestui subiect. Insa cand am dat o privire la lucrurile astea am vazut ca lucrurile nu stau bine.
Mai vezi:
-Balistica
-teoria impetului
-teoria inertiei
-mecanica clasica
- electricitate
- Sartre cu existentialism (el spune ca existam dupa aceea gandim) deci adauga alta semántica la ceea ce spune Descartes ca el gandeste si dupa aceea exista.
- Vitalism, principiul vital, forta vitala, archeus, anima, Stahl, Parceloso, Helmont.
-monopsychism sau acest termen (terminism) este mai amplu?
- Descartes Pasiunile sufletului, spiritele animale.
- Giovanni Alfonso Borelli
Evoltionismul cu alte cuvinte spune ca omul este un animal. Crestinismul spune ca este chip a lui Dumnezeu.
Crestinii au facut un "schimb ontologic" si s-au transformat in crestini.
Credinta nu inseamna teoríe ci praxis. Cunostinta fara Fapte nu este vie. Spune ca Duhul "se misca". Deci putem vorbi de o filosofíe a actiunii, facultatea vointei, dinamica, cinemática, estática, etc., nu doar de cunoastere. Trebuie sa vedem materia amovibila (cu calitatea de miscare).
Stern vorbeste de psihologie diferentiala.
Dualismul om-animal nu se reducea ca omul este animal, ci ca omul este chip a lui Dumnezeu. Asa se intelegea psihologia diferentiala in traditie.
Omul israelit era supus modelului tabernacolului. Era un voal acolo (valul lui Maya, representationism, arta/estética, miraj) care le arata ca s-au indepartat de realitate (adevar) si traiesc in aparenta.
Deci omul este rezultatul modelului aceluia. Dupa ce treceau de acele etape puteau sa spuna cine sunt. Creatia inseamna actiunea divina care este esenta lui Dumnezeu si prima intentie in om. Cauza universala a toti oamenilor. Dominiul oamenilor si superioritatea lor peste celelalte inferioritati.
Cand spui "corpul meu" diferentiezi corpul de conceptul filozofic de Sine. Și filozofia are o întreagă ramură care vorbeste despre Sine
Poți să rezumi în câteva cuvinte ce spune filosofia despre "sine"?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
