Care credeți că sunt diferențele dintre semnificațiile termenilor: „sistem" și „rețea"? Există situații în care unul se poate folosi, dar altul nu dacă descriem o colecție de obiecte ce interacționează? Clar, există situații în care unul este preferat în detrimentul celuilalt.

Și de asta nu prea mai foloseam TPU Ia prea mult timp, deși nu pot spune niciodată că e timp pierdut (adică trebuie să mă mai gândesc la asta).

„oi descoperiri la adresa toriilor initiale, nu e ca si cum cineva "nu a crezut" in ceea ce era deja demonstra."
Ba da. Mai toți oamenii mari de știință au venit cu idei controversate. Voiau să aducă o schimbare. Nu e vorba că crezi sau nu, e vorba să iei în calcul posibilități (chiar și pe aia de a te înșela). Când sunt suficiente dovezi? Ai de unde să știi că sunt suficiente dovezi? Cum definești tu „suficient". Filosofii ar avea o părere foarte proastă despre asta. Mereu poate exista ceva care să influențeze un sistem, iar tu să nu îl iei în calcul. Acel ceva poate influența un sistem într-un număr imens de moduri, influențe ce se combină și îți pot da aceeași ecuație pentru ceea ce observi. E ca la acele meme unde elevul aplică o aberație de metodă de calcul și totuși ajunge la un rezultat corect. Dar de unde știi că observi tot? E exact cal a fizica clasică, alea mergeau pentru Terra și pentru scara macroscopică, nu pentru lucrurile inaccesibile nouă atunci. Niciodată nu vei putea știi dacă există ceva care să îți dea peste cap teoria într-un mediu pe care nu l-ai încercat pentru testare. Știința se bazează pe cea mai rațională și mare posibilitate. Siguranța e o iluzie pe care și-o asumă cei care nu vor să evolueze. E ca la matematică. Degeaba mergi 100% corect cu o problemă dacă alegi drumul greșit. De multe ori e nevoie să îți schimbi cu totul perspectiva de rezolvare. Și asta s-a întâmplat în știință și când s-a întâmplat, au avut loc cele mai mari revelații.

„Ca si la retele si sisteme, dictionarul nu face aproape nicio deosebire.In limbajul curent, cand nu esti convins sau nu ai suficiente dovezi care sa demonstreze un anumit lucru, folosesti "a crede"."
Eu nu sunt convins mai niciodată de nimic. Dacă aș fi m-aș vedea ca pe un îndoctrinat care nu își pune întrebări sau nu e sceptic legat de nimic din ceea ce îl înconjoară. Poți fi sigur doar atunci când tu creezi axiomele și ipoteza (iar, ca la matematică). Chiar și atunci poți greși. Gândește-te la câte nu cunoaștem despre univers. Ar fi foarte irealist să credem că avem suficient pentru a cunoaște și pentru a fi convinși de ceva. Și vorbesc de știință, nu despre cai verzi pe pereți cum sunt cei religioși (care sunt creație a imaginației, nu a științei). Dar cum am zis și cei mai proști pot avea dreptate, din noroc, iar cei mai deștepți pot greși de asemenea, ca orice om (e interesant să citești tot felul de opinii ale unor oameni celebrii și îți dai seama că pe lângă contribuția aia imensă, aveau niște păreri de care ar râde și un copil de gimnaziu - exemplu: Newton credea în alchemie). Poate au și ăia dreptate, nu zic nu. Uneori și cele mai prostești idei se pot dovedi a fi adevărate. E îndeajuns să ne uităm la ce credeau oamenii din trecut ca fiind real sau aberație, în fiecare perioadă de timp.

„Daca prin cei care cred in extrarestrii te referi la cei care admit posibilitatea existentei unor alte fiinte mai mult sau mai putin similare noua, nu vad ce relevanta are."
Păi are relevanță. Mulți cred că ei ne-au creat. La asta mă refeream.

„.Si acele fiinte tot au aparut cumva, au fost create de cineva.
Sa presupunem ca vom deveni zei.Cine ne-a creat? Tot zei? Acelasi rang? "
Am și citit undeva că unii cred despre anumite ființe care aveau multe imperfecțiuni și ne-au creat astfel încât noi să fim perfecționați. Poate am și evoluat prin inginerie genetică din alte ființe. Faptul că suntem atât de complecși nu înseamnă că totul a venit natural. Organismele evoluează oricum, totuși. Însă existe atâtea păreri, iar eu știu doar câteva. Păreri ale unor oameni care cred fără nicio urmă de îndoială în ele.
Iar asta cu crearea poți crede despre orice zeu. Și ăla a apărut de undeva, nu? Nu îmi vorbi despre infinități și lipsuri de timp. Fără timp nu faci nimic ca și zeu, iar infinitatea e imposibilă practic (vorbind dpdv matematic).

„Ar fi mai multe raspunsuri.Inclusiv stiinta presupune uneori sa crezi ceva(fara dovezi), sa urmezi un lung sir de rationamente pornind de la premisa ca ceea ce ai crezut tu e adevarat si abia dupa zeci sau sute de ani sa se demonstreze ca presupunerea ta initiala a fost corecta.Sau gresita, in unele cazuri."
Una e să crezi într-o idee și să o încerci, alta e să ți-o însușești o viață și să nu fii deschis la alte posibilități. Nu pot fi de acord cu lipsa de flexibilitate.
Se demonstrează că ai avut dreptate din noroc. Crezi că tuturor li se demonstrează asta? Sunt mii și mii de păreri și opinii. Una o fi corectă, dar restul? Este absurd să crezi că părerea ta e mai bună decât altuia. Oamenii de știință iau în considerare idei ca să le testeze, nu ca să creadă cu sfințenie în ele ca în sfântul duh.

„Credinta pentru multi inseamna speranta, alinare.Nevoia lor de a crede se traduce prin nevoia de a primi un sprijin"
Complet adevărat. Oameni slabi care devin închiși într-o încăpere mică, refuzând să vadă ceea ce poate fi afară. Nu condamn nevoia de speranță și siguranță. Însă pentru mine e absurdă. E bine să iei în calcul idei, însă să nu reprezinte pentru tine vreun adevăr absolut, ci o posibilitate.

„Manipularea nu e o tehnica universala.Necesita un studiu individual al fiecarei persoane, pentru a determina comportamentul lor."
Manipularea e o tehnică generală. Oamenii sunt limitați la specia lor. Avem caracteristici asemănătoare. Că mai deviem sau că suntem diferiți, asta se întâmplă mereu într-o limită. Manipularea e eficientă oricum dacă o aplici așa cum trebuie. Normal că poate fi și mai eficientă dacă consideri și caracteristici individuale.

„Unii oameni spre exemplu nu pot fi hipnotizati."
Asta nu are legătură cu nimic. Hipnoza se face dacă cel care o face vrea acest lucru, din câte știu. Chiar și așa și unii oameni plâng de la o palmă peste fund și alții nu. Asta nu înseamnă că nu există principii după care existăm și limite în care ne aflăm.

„E pur fizix chimic pana la un anumit punct. Dupa acel punct intervine inteligenta noastra, experientele anterioare, mediul extern."
Totul e pur fizic-chimic. Și influența exterioară, de asemenea. Orice sistem e influențat din exterior, repet.

„Medicina nu vindeca creierul, psihiatria o face.Medicina e asemanatoare din punctul asta de vedere cu repararea unei masini.Psihiatrie presupune mai mult decat un diagnostic si un tratament. Ceva care nu e chimic sau biologic nu devine automat nenatural."
Stai ce? Psihiatria nu e medicină? Asta e nouă.

„PSIHIATRÍE s. f. Disciplină medicală care se ocupă cu studiul bolilor psihice și tratamentul lor. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. psychiatrie. "

„Si totusi uneori n-o face, din altruism sau iubire pentru o alta persoana.Procesele psihice devin mai puternice decat un instinct de baza."
Iubirea aia tot pe egoism e bazată. Și pe alte instincte.

„Daca oamenii ar incerca acum sa creeze o otrava impotriva tardigradelor, ar reusi."
Otravă împotriva omului există de mii de ani... Nu are nicio treabă față de pandemii, când alea pot supraviețui aproape de zero absolut în spațiu. Și chiar de ar fi așa, faptul că putem supraviețui în mare număr unei pandemii nu demonstrează că suntem specia care se adaptează cel mai ușor. Sunt atâtea specii mai vechi ca noi.

Mi se pare că discuția o ia pe arătură. Am văzut mulți oameni atât de convinși pe niște lucruri încât eu înțeleg că asta îi face să se simtă siguri pe ceea ce au în jur. Eu o văd ca pe simplă ignoranță pentru binele de moment. Însă pentru fiecare poate înseamnă ceva. Cred că cel mai mult dintre toate cauzele, acestea atâtea idei și trăiri din atâția oameni m-au făcut să văd incertitudinea. Fiecare are niște fixații. Unii se mai nimeresc să aibă intuiție și să aibă dreptate (după logica și testarea de moment). Unii doar testează idei și reușesc să demonstreze ceva (fără să țină cu dinții de ele). Oricum, prognozez că discuția de acum poate doar să intre într-o buclă. Deci îți apreciez contribuția la întrebare, dar zic pass pentru acest topic.

Reteaua e o structura. Un sistem e un nivel logic construit pe o retea.

Nu prea înțeleg. O structură de care?
Cum adică sistemul e un nivel logic? Sistemele sunt și fizice (cele mai multe dintre ele).

Corect. Sa zicem un fel de : sistemul de organizare al unei retele interlope... sistemul retelei. Asa eu unul consider ca ar merge, nu stiu de restul.

Da, din punctul ăsta de vedere ar merge. Depinde și de context.

Structura e privit ca ceva inert. Sistemul e vazut ca interactiunea sau comportamentul elementelor din sistem. Pare o contradictie in sensul ca ceva inert se comporta insa m-am exprimat astfel ca sa ma intelegi ce vreau sa spun. Nivelul logic presupune niste legi niste relatii in miscare intre elementele structurii. Mai mult n-am chef sa dezbat subiectul asta.

Dar si margelele pe o ata formeaza un sistem cuantic. Ai impresia ca e inert insa elemetele din margele vibreaza nu sta. Tu le vezi ca sta insa in realitate nu e asa. De fapt nimic nu e inert. Totul se misca, vibreaza la nivel cuantic. Nivelul cuantic e nivelul de referinta legat de materie.

Can Isus a vorbit glasul sau a rezonat cu miscarea elementelor naturii in asa fel incat putea porunci naturii.

Ai dreptate.